Un semnal radio ciudat venit din cealaltă parte a galaxiei a fost primit pe Pământ, iar astronomii se străduiesc să înțeleagă ce înseamnă acest semnal.
De fapt, cercetătorii bănuiesc care este sursa semnalelor. Este vorba despre o stea neutronică numită în mod oficial ASKAP J193505.1+214841.0 (ASKAP J1935+2148 pe scurt), situată în planul Căii Lactee, la aproximativ 15.820 de ani-lumină de Pământ.
Dar semnalele în sine nu seamănă cu nimic din ceea ce a fost observat până acum. Steaua trece prin perioade de impulsuri puternice, perioade de impulsuri slabe și perioade fără niciun fel de impulsuri.[sursa]
Ceea ce nu știm, potrivit echipei conduse de astrofizicianul Manisha Caleb de la Universitatea din Sydney, Australia, este de ce se întâmplă acest lucru. Ciudatul obiect reprezintă o provocare fascinantă pentru modelele noastre de evoluție a stelelor neutronice – care, să fim sinceri, sunt în prezent destul de departe de a fi complete.
O stea neutronică este ceea ce rămâne după ce o stea dintr-un anumit interval de masă moare, între aproximativ 8 și 30 de ori masa Soarelui. Materialul exterior al stelei este aruncat în spațiu, culminând cu o explozie de supernovă.
Nucleul rămas al stelei se prăbușește sub efectul gravitației, formând un obiect ultradens de până la 2,3 ori mai mare decât masa Soarelui, într-o sferă cu un diametru de doar 20 de kilometri.
Steaua neutronică rezultată se poate prezenta apoi într-o varietate de moduri. Există steaua neutronică de bază, care pur și simplu există fără a face mare lucru. Mai există pulsarul, care mătură fascicule de emisie radio de la polii săi în timp ce se rotește, strălucind ca un far cosmic.
Și mai există magnetarul, o stea neutronică cu un câmp magnetic extrem de puternic, care se mișcă și erupe pe măsură ce atracția exterioară a câmpului magnetic se luptă cu gravitația care ține steaua la un loc.
De asemenea, pot exista unele încrucișări rare între tipurile de stele neutronice, ceea ce sugerează că ar putea fi vorba de etape diferite ale evoluției stelelor neutronice. În general, totuși, pulsarii, magnetarii și stelele neutronice tind să se comporte în moduri relativ previzibile.
Un semnal radio ciudat la fiecare 53,8 minute
ASKAP J1935+2148 nu se comportă în moduri normale pentru o stea neutronică de orice tip stabilit. Aceasta a fost identificată pentru prima dată în mod întâmplător în timpul observațiilor unei alte ținte, iar observațiile ulterioare au fost realizate cu ajutorul Australian Square Kilometre Array Pathfinder (ASKAP) și al radiotelescopului MeerKAT din Africa de Sud.
De asemenea, cercetătorii au aprofundat observațiile anterioare ale ASKAP care acopereau aceeași porțiune de cer.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că ASKAP J1935+2148 are o perioadă regulată a pulsațiilor de 53,8 minute, adică 53 de minute şi 48 de secunde. Dar acesta pare să fie singurul lucru normal în legătură cu pulsațiile sale. Cercetătorii au descoperit că unul dintre modurile de pulsație era extrem de luminos, cu o polarizare foarte liniară. Dar apoi se stingea complet, fără nicio pulsație măsurabilă pentru o perioadă.
În cele din urmă, steaua a fost detectată reluându-și activitatea de pulsație – dar de 26 de ori mai slabă decât modul său anterior luminos și cu lumină polarizată în mod circular.
În ultimii ani, mai multe obiecte ciudate au fost descoperite emițând semnale repetitive pe cerul sudic. Deși nu se comportă toate în același mod, ar putea fi legate între ele.
GLEAM-X J162759.5-523504.3 este un obiect din apropierea centrului galactic care a fost surprins emiţând flash-uri ciudat de luminoase timp de doar trei luni, înainte de a se liniști din nou. S-a constatat că GPM J1839-10 se comportă ca un pulsar bizar de lent, emițând explozii de unde radio de cinci minute la fiecare 22 de minute. Iar GCRT J1745-3009 este un obiect care pulsează în apropierea centrului galactic cu o perioadă de 77 de minute. Ştiu, numele lor nu sunt deloc atractive, însă multitudinea acestor corpuri cosmice nu permite o altfel de clasificare.
Nu știm cu certitudine ce sunt aceste obiecte, dar stelele neutronice par a fi probabile. Iar ASKAP J1935+2148, sugerează astrofizicianul Caleb și colegii săi, ar putea fi un fel de punte între diferitele stări.
Diferențele dintre modurile sale de pulsație sunt probabil legate de schimbările și procesele magnetosferice, sugerând că toate obiectele aparțin unei noi clase de magnetari, posibil în timp ce evoluează în pulsari.
„ASKAP J1935+2148 face probabil parte dintr-o populație mai veche de magnetari cu perioade de rotație lungi și luminozitate scăzută în raze X, dar suficient de magnetizată pentru a putea produce emisii radio coerente.”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.[sursa]
„Este important să sondăm această regiune neexplorată până acum a spațiului parametrilor stelelor neutronice pentru a obține o imagine completă a evoluției stelelor neutronice, iar aceasta poate [fi] o sursă importantă pentru a face acest lucru.”, mai arată cercetătorii.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
