Ultima execuţie cu ghilotina, în anul 1977. Condamnatul şi-a ucis iubita din răzbunare

În data de 10 septembrie 1977, în închisoarea Baumettes din Franţa a avut loc ultima execuţie cu ghilotina. Condamnatul a fost un imigrant tunisian găsit vinovat de tortură, viol şi crimă cu premeditare.^[Wired]

Născut în anul 1949, Hamida Djandoubi a fost un imigrant tunisian, care s-a mutat în Marsilia, Franţa, în anul 1968. S-a angajat ca lucrător într-un magazin alimentar, iar apoi ca peisagist.

În urma unui accident de muncă produs în anul 1971, medicii au fost nevoiţi să-i amputeze o parte din piciorul drept, ceea ce l-a adus în imposibilitatea de a-şi găsi o slujbă.

Crima lui Djandoubi

Bărbatul s-a refugiat în lumea întunecată a drogurilor şi a prostituţiei şi, la un moment dat, chiar şi-a câştigat existenţa ca proxenet.

În anul 1973, o femeie de 21 de ani, pe nume Elisabeth Bousquet, a depus o plângere împotriva lui Djandoubi, pentru privare de libertate şi acte de cruzime, susţinând că tunisianul a încercat să o forţeze să se prostitueze. Aceasta era chiar iubita lui, pe care încerca să o exploateze.

Bărbatul a fost arestat şi eliberat mai apoi. La scurt timp, însă, a convins alte două fete tinere să lucreze pentru el.

Mânat de dorinţa de a se răzbuna pe cea care l-a trimis în spatele gratiilor, Djandoubi a răpit-o, în iulie 1974, pe Elisabeth Bousquet. A dus-o la casa lui unde a snopit-o în bătaie şi a maltratat-o, arzând-o cu o ţigară pe sâni şi în zona genitală, sub ochii îngroziţi ai celor două tinere.

Astfel, le dădea şi acestora un exemplu.

Femeia a supravieţuit calvarului, iar Djandoubi a dus-o cu maşina la periferia oraşului Marsilia şi a strangulat-o. La întoarcere, le-a avertizat pe martore să nu sufle un cuvânt despre ce au văzut.

Câteva zile mai târziu, când cadavrul mutilat al victimei a fost descoperit într-o baracă de către doi copii, tinerele au rupt tăcerea şi au povestit totul autorităţilor.

Ultima execuţie cu ghilotina

După un proces de lungă durată, Hamida Djandoubi a fost găsit vinovat de tortură, viol şi crimă cu premeditare şi condamnat la moarte. Principala lui apărare se învârtea în jurul presupuselor efecte ale amputaţiei piciorului.

Avocatul său susţinea că acest lucru l-a transformat într-un om diferit, de o violenţă extremă şi l-a aruncat în patima alcoolului. Justificările nu au stat în picioare, astfel că în 10 septembrie 1977 a fost programată execuţia prin ghilotinare, departe de ochii mulţimii.

Călăul Marcel Chevalier, ultimul gâde activ din Europa de Vest, a primit sarcina de a-l executa pe Hamida. Djandoubi a fost ultima persoană executată cu ghilotina în Franţa.

Povestea vieţii lui Hamida Djandoubi este transpusă în volumul „Când ghilotina a căzut”, scrisă de Jeremy Mercer, acesta descriindu-l drept un om deprimat.

„Frumos şi exotic, el a sedus şi apoi a manipulat mai multe femei tinere, pe una dintre ele torturând-o până la moarte.”, scria Associated Press într-o recenzie a cărţii.

Ultima execuţie prin ghilotinare făcută în public

Deşi pare o practică medievală, execuţia prin ghilotinare s-a făcut în public până la sfârşitul anilor ’30.

Eugene Weidmann a fost ultima persoană executată în public prin această metodă, în anul 1939.

Weidmann avea 31 de ani şi un cazier bogat în ţara natală, când a fost condamnat pentru şase asasinate comise în Franţa, împreună cu trei complici.

Execuţia sa s-a desfăşurat în faţa porţilor închisorii Saint-Pierre, în centrul oraşului Versailles. Unii dintre spectatori şi-au justificat prezenţa prin faptul că veniseră să denunţe o scenă pe care o considerau nedemnă de o societate civilizată.

Execuţia a fost extrem de populară, imaginile ajungând în străinătate, fiind preluate de marile publicaţii.

Caracterul public al execuţiilor deja era contestat de mai multe decenii. S-a constatat că execuţiile publice nu au efect moralizator pentru populaţie.

Astfel, preşedintele Albert Lebrun a decis să suprime publicitatea execuţiilor capitale. După evenimentul de la Versaiiles, s-a decretat că execuţiile urmau să se facă în incinta închisorilor.

Doar câteva persoane erau autorizate să asiste la execuţie, precum magistraţi, avocaţi, poliţişti sau medici. Până la abolirea pedepsei cu moartea, din anul 1981, ghilotina nu a mai funcţionat decât în curţile închisorilor.