Tăblița de Smarald: secretele sale despre Univers şi originile hermeticii

Tăblița de Smarald, cunoscută și sub numele de Tăblița Smaragdină sau Tabula Smaragdina, este un text hermetic compact și criptic, foarte apreciat de alchimiștii antici, considerat ca fiind fundamentul ocupaţiei acestora.

Originile alchimiei occidentale pot fi urmărite până în Egiptul elenistic, în special în orașul Alexandria. Unul dintre cele mai importante personaje din mitologia alchimiei este Hermes Trismegistus (Hermes cel de trei ori Mare). Numele acestui personaj derivă de la zeul egiptean al înțelepciunii, Thoth, și de la omologul său grec, Hermes.

Hermetica, despre care se spune că ar fi fost scrisă de însuşi Hermes Trismegistus, este considerată în general ca fiind baza filozofiei și practicii alchimice occidentale. În plus, se crede că Hermes Trismegistus ar fi și autorul Tăbliței de Smarald.

Tăblița de Smarald: secretele antice ale Universului

Se spune că Tăblița de Smarald a fost, după cum sugerează şi numele său, confecţionată din smarald sau dintr-o altă piatră din categoria greenstone, pe care ar fi fost inscripționate secretele Universului.

Originea Tăbliţei de Smarald este neclară. Prin urmare, aceasta este înconjurată de mituri şi legende. Cea mai răspândită poveste susține că tăblița a fost găsită într-un mormânt îngropat sub statuia lui Hermes din Tyana, prinsă strâns în mâinile cadavrului lui Hermes Trismegistus însuși.^[sursa]

Creatorul Tăbliței de Smarald a fost indicat în mit ca fiind zeul egiptean Thoth, despre care istoricul Armando Mei a scris că „și-a împărțit cunoștințele în 42 de plăci de smarald, codificând marile principii științifice care guvernează Universul. Legenda spune că, după căderea zeilor, tăblițele hermetice au fost ascunse cu iscusință, astfel încât nicio ființă umană să nu le găsească. Doar Thoth, la întoarcerea sa în acea dimensiune, a reușit să recupereze misterioasa carte.”

O altă legendă sugerează că cel care a scris-o inițial a fost cel de-al treilea fiu al lui Adam și al Evei, Seth. Alții credeau că tăblița a fost ținută cândva în interiorul Chivotului Legământului. Unii susțin chiar că sursa originală a Tăbliței de Smarald nu este alta decât legendarul oraș Atlantida.

Răspândirea poveștilor despre Tăblița de Smarald

Deși au fost făcute diverse afirmații cu privire la originile Tăbliței de Smarald, deocamdată nu au fost găsite dovezi palpabile care să le susțină. Cea mai veche sursă documentabilă a textului Tăbliței de Smarald este Kitab sirr al-haliqi (Cartea secretului creației și a artei naturii), care a fost la rândul ei un compus din lucrări anterioare.

Aceasta a fost o lucrare arabă scrisă în secolul al VIII-lea d.Hr. și atribuită lui „Balinas” sau Pseudo-Apollonius din Tyana. Balinas este cel care ne oferă povestea despre cum a descoperit Tăblița de Smarald în mormântul din peșteră. Pe baza acestei lucrări arabe, unii cred că Tăblița de Smarald a fost, de asemenea, un text arab și a fost scris între secolele al VI-lea și al VIII-lea d.Hr. și că nu este o lucrare din Antichitate, așa cum au susținut mulți.

În timp ce Balinas a susținut că Tăblița de Smarald a fost scrisă inițial în limba greacă, documentul original care ar fi fost în posesia sa nu mai există, dacă a existat vreodată. Unii spun că textul a ars în Biblioteca din Alexandria. Cu toate acestea, versiunea lui Balinas a textului în sine a devenit rapid cunoscută și a fost tradusă de diverse persoane de-a lungul secolelor.

De exemplu, o versiune timpurie a Tăbliței de Smarald a apărut, de asemenea, într-o lucrare numită Kitab Ustuqus al-Uss al-Thani (A doua carte a Elementelor Fundației), care este atribuită lui Jabir ibn Hayyan, cunoscut mai bine ca Geber, un celebru învățat al lumii antice. Cu toate acestea, vor mai trece câteva secole până când textul va fi accesibil europenilor. În secolul al XII-lea d.Hr., Tăblița de Smarald a fost tradusă în latină de către Hugo von Santalla, un mare traducător medieval.

Ce este scris pe Tăblița de Smarald

Tăblița de Smarald avea să devină unul dintre pilonii alchimiei occidentale. A fost un text extrem de influent în alchimia medievală (o protoştiinţă care studia, printre altele, transformarea metalelor de bază în aur şi argint) și renascentistă și, probabil, încă mai este și astăzi. Pe lângă traducerile Tăbliței de Smarald, au fost scrise și numeroase comentarii cu privire la conținutul acesteia.

De exemplu, o traducere a lui Isaac Newton a fost descoperită printre documentele sale alchimice. Această traducere se află în prezent la Biblioteca King’s College din cadrul Universității Cambridge.

Printre alți cercetători notabili ai Tăbliţei de Smarald se numără Roger Bacon, Albertus Magnus, John Dee și Aleister Crowley. Iar astăzi, cunoașterea legendarei Tăblițe de Smarald (cel puțin o interpretare a acesteia) ajunge la noi audiențe prin prezența sa în serialul suprarealist de limbă germană Dark (care merită văzut).

Interpretarea Tăbliței de Smarald nu este o chestiune simplă, fiind vorba, până la urmă, de un text ezoteric. O interpretare, de exemplu, sugerează că textul descrie șapte etape ale transformării alchimice – calcinare, dizolvare, separare, conjuncție, fermentare, distilare și coagulare.

Cu toate acestea, în ciuda diferitelor interpretări disponibile, se pare că niciunul dintre autorii lor nu pretinde că deține cunoașterea întregului adevăr. Mai mult, cititorii sunt încurajați să citească textul și să încerce să interpreteze și să găsească singuri adevărurile ascunse.