Rudolph Valentino, primul seducător de pe marile ecrane, al cărui sfârşit subit a creat o isterie în masă

În zorii cinematografiei, o stea s-a ridicat deasupra Hollywoodului, strălucind cu o intensitate nemaivăzută. Rudolph Valentino, născut în data de 6 mai 1895, în pitorescul orășel italian Castellaneta, avea să devină primul sex-simbol masculin al marelui ecran, pentru el fiind inventată descrierea de „latino lover”, captivând inimile a milioane de admiratoare din întreaga lume.

Marie, mama lui Rudolph, era franţuzoiacă, iar tatăl, pe numele său complet Giovanni Antonio Giuseppe Fedele Guglielmi di Valentina d’Antonguella, era italian.

Copilăria lui Rudolph a fost marcată de pierderea timpurie a tatălui, pe când avea doar 11 ani. Crescut de o mamă singură care s-a luptat din răsputeri să întrețină patru copii, tânărul Rudolph a avut parte de o educație modestă, obținând cu dificultate un certificat de studii. Pe lângă Rudolph, Marie a mai crescut încă trei copii, un băiat şi două fete, fiind nevoită să muncească din greu pentru a le putea asigura existența.

Băiatul, cunoscut pentru drăgălășenia și firea sa veselă, a fost răsfățat în copilărie. Cu toate acestea, performanțele sale academice nu au fost remarcabile, motiv pentru care a fost înscris la o școală agricolă din Genova. Acolo, cu dificultate, a reușit să obțină un certificat de studii.^[sursa]

Rudolph Valentino şi visul american

Rudolph Valentino a plecat o vreme în Franţa, la Paris, dar s-a întors în Italia în căutarea unui loc de muncă pe care nu a reuşit să îl obţină şi, în cele din urmă, a decis să îşi încerce norocul în Statele Unite.

Aventura americană a lui Valentino a început în anul 1913, când, la 18 ani, a pășit pe tărâmul visurilor la Ellis Island. Primii ani au fost o luptă continuă pentru supraviețuire, Valentino lucrând în diverse joburi. A lucrat mai întâi într-un restaurant, apoi la o firmă care se ocupa de îngrijirea grădinilor, apoi ca taxator de autobuz. La un moment dat, a ajuns chiar să doarmă pe străzile New York-ului.

Destinul său s-a schimbat dramatic în anul 1917, odată cu mutarea la Los Angeles. Acolo, talentul său a fost remarcat de scenarista June Mathis, care i-a oferit rolul principal în „Cei patru călăreți ai Apocalipsei”. Filmul, lansat în anul 1921, a fost un succes răsunător, transformându-l pe Rudolph Valentino într-o vedetă peste noapte. În doar câteva luni, de la dormitul pe străzi, Valentino a devenit stea de cinema şi un sex-simbol al filmului mut.

Succesul său a continuat cu filmele „Șeicul” și „Sânge și nisip”, pelicule care au cimentat statutul lui Valentino ca idol al femeilor și star incontestabil al filmului mut. Însă faima a adus și controversă: în anul 1922, actorul a fost arestat pentru bigamie, un scandal care a zguduit America. Poliţia descoperise că actorul se căsătorise în Mexic cu actriţa Natasha Rambova, deşi era deja căsătorit din anul 1919 cu o altă actriţă, Jane Acker. Valentino a divorţat de prima soţie şi a rămas cu Rambova, dar nu pentru mult timp.

Vedeta americană şi-a continuat cu mare success cariera artistică, au urmat filmele “Vulturul”, în care a jucat rolul unui soldat rus care încerca să îşi răzbune familia, şi apoi “Fiul şeicului”.

Unii jurnaliști încă îi puneau la îndoială „masculinitatea”, vorbind pe larg despre părul său dat cu pomadă, îmbrăcămintea sa de dandy, modul în care trata femeile, opiniile sale despre femei și dacă era „efeminat” sau nu. Valentino ura aceste povești și era cunoscut pentru faptul că purta cu el decupaje din articolele de ziar și le critica.

Campionul la categoria grea Jack Dempsey, care i-a fost antrenor de box lui Valentino și altor personalități de la Hollywood ale epocii, a spus despre el: „Era cel mai viril și masculin dintre bărbați. Femeile erau ca muștele la un borcan cu miere. Nu se putea descotorosi niciodată de ele, oriunde s-ar fi dus. Ce tip minunat și norocos”.

Valentino i-a spus odată editorialistei de cancanuri Louella Parsons că: „Femeile pe care le iubesc nu mă iubesc pe mine. Celelalte nu contează”. Actorul a pretins că, în ciuda succesului său ca sex-simbol, în viața sa amoroasă personală nu a găsit niciodată fericirea.

Moartea lui Rudolph Valentino a isterizat America

Tragedia a lovit pe neașteptate în august 1926. La doar 31 de ani, Rudolph Valentino s-a prăbușit într-un hotel din New York. Transportat de urgență la spital, a fost supus mai multor intervenții chirurgicale, inclusiv pentru apendicită și ulcer gastric. Cu toate acestea, starea sa s-a înrăutățit. După operație, Valentino a dezvoltat peritonită.

Medicii și-au dat seama că Valentino urma să moară, dar, așa cum se obișnuia la acea vreme, au ales să ascundă această informație. Valentino ar fi crezut că își va reveni. În primele ore ale zilei de luni, 23 august, Valentino a fost conștient pentru scurt timp și a discutat cu medicii săi despre viitorul său, dar a intrat curând în comă. A murit câteva ore mai târziu, pe 23 august 1926, lăsând în urmă o lume în doliu.

Funeraliile lui Valentino au fost un eveniment fără precedent. Peste 100.000 de fani îndurerați au inundat străzile New York-ului, creând scene de isterie în masă. Sute de poliţişti au fost aduşi în zonă pentru a restabili ordinea, rămânând până la terminarea ceremoniei.

În încercarea disperată de a-l vedea pentru ultima oară, sute de oameni au spart ferestrele bisericii Saint Malachy, încercând să pătrundă în incinta în care se afla sicriul actorului.

Conform rapoartelor poliției de la acea vreme, mai multe femei s-au sinucis de disperare. Actrița poloneză Pola Negri, care pretindea că îi este logodnică, s-a prăbușit dramatic în timp ce se ruga la căpătâiul lui, un gest considerat de mulți ca fiind excesiv de teatral.

Călătoria finală a lui Valentino, din New York până în California, a durat cinci zile, fiecare oprire fiind marcată de manifestări intense de durere publică. Înmormântat la Hollywood Forever Cemetery, Rudolph Valentino rămâne și astăzi un simbol al epocii de aur a filmului mut și un reper în istoria starurilor de cinema.

Povestea lui Valentino, de la copilul italian cu origini modeste la superstar internațional, ilustrează perfect puterea transformatoare a Hollywoodului și fascinația eternă pe care o exercită asupra publicului. La aproape un secol de la dispariția sa, Rudolph Valentino continuă să captiveze imaginația cinefililor din întreaga lume, rămânând un simbol al glamourului și al farmecului interbelic.