Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler şi gestul său bizar de a zbura în Marea Britanie

Rudolf Hess s-a născut pe 26 aprilie 1894, în Alexandria, Egipt, devenind o figură proeminentă în cadrul Germaniei Naziste, din rolul de adjunct al lui Adolf Hitler în ierarhia Partidului Național-Socialist.

Fiu de negustor, Rudolf Hess a luptat în armata germană în timpul Primul Război Mondial. Ulterior, Hess a studiat la Universitatea din Munchen, acolo unde a fost implicat în propagandă naționalistă.

Rudolf Hess s-a alăturat Partidului Nazist în anul 1920 și a devenit rapid prieten și confident al lui Adolf Hitler. După ce a participat la Puciul de la Berărie, care a avut loc în Munchen, în noiembrie 1923, Hess a fugit din Austria dar s-a întors de bună voie la închisoarea din Landsberg. Acolo a editat o mare parte din textul dictat de către Adolf Hitler pentru cartea sa, „Mein Kampf”.^[sursa]

Rudolf Hess şi obsesia faţă de Adolf Hitler

Rudolf era un om simplu, care nu era motivat de bani sau de putere. Un singur lucru îl motiva, iar acela era să-l facă pe Adolf Hitler fericit.

Sărind în timp 10 ani, până în anul 1933, ajungem la momentul în care Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei. Atunci l-a numit pe Rudolf Hess vice-fuhrer, acesta din urmă devenind al doilea om în lanţul de comandă al maşinăriei naziste. Totul a mers bine în următorii şase ani.

Hitler şi-a văzut de treburile sale. A oprimat evreii, a dezvoltat Reich-ul şi a construit un aparat de propagandă extrem de puternic şi periculos în acelaşi timp. Hess, ca un câine ascultător, l-a urmat pe Hitler peste tot, îndeplinindu-i orice ordin.

Însă cel de-Al Doilea Război Mondial a venit şi totul avea să se destrame pentru Rudolf Hess, deşi fusese numit în Consiliul de Miniştri pentru Apărarea Reich-ului, din care făceau parte doar şase persoane. Mai mult, Hess fusese numit ca succesor al lui Hitler după invazia Poloniei.

Cu toate acestea, Hitler l-a numit pe fostul şef al lui Hess, Martin Bormann, în funcţia de secretar personal. Această poziţie fusese anterior deţinută de către Rudolf Hess. Din acest moment, Bormann a început să preia din ce în ce mai multe dintre responsabilităţile lui Hess.

Încetul cu încetul, Bormann l-a înlocuit pe Hess ca mână dreaptă a lui Adolf Hitler. Cu orgoliul rănit, Hess a plănuit o operaţiune grandioasă pentru a-i recâştiga simpatia şi încrederea lui Hitler şi a redeveni apropiat acestuia.

A decis să rezolve conflictul mondial de unul singur, într-un mod bizar

În primăvara anului 1941, Rudolf Hess a decis să pună capăt conflictului militar dintre Germania și Marea Britanie printr-o lovitură de stat, iar astfel să-și recapete prestigiul.

La 10 mai 1941, Rudolf Hess s-a urcat în avionul său Messerschmitt Bf 110 şi a decolat în secret de la Augsburg. A ajuns până în Scoţia, unde a fost observat pe radar şi căutat de trei avioane de vânătoare Spitfire. A reuşit să zboare la altitudine joasă şi astfel nu a fost găsit, reuşind să se paraşuteze după ce avionul său a rămas fără combustibil.

Hess a ajuns într-un câmp, unde a fost găsit de un fermier, care l-a predat către Home Guard. Această organizaţie a activat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi se ocupa cu apărarea Marii Britanii.

Într-un final, Rudolf Hess a fost dus la o întâlnire cu Winston Churchill şi alţi membri importanţi ai guvernului britanic.

Singura problemă era că Adolf Hitler nu avea habar de iniţiativa lui Hess de a aduce pacea în lume. Evident, nici nu dispunea de autoritatea necesară pentru a iniţia tratative de pace.

Ajuns în faţa lui Churchill, Hess a cerut mână liberă pentru Germania în Europa și înapoierea fostelor colonii germane drept compensație pentru promisiunea Germaniei de a respecta integritatea Imperiului Britanic.

După cum se poate bănui, a urmat dezastrul pentru Hess. A fost considerat instabil psihic, iar intenţiile sale nu au fost luate în serios de către britanici.

Prizonieratul şi moartea lui Rudolf Hess

Pentru o scurtă perioadă de timp, Hess a fost închis în Turnul Londrei, însă şi-a petrecut restul războiului într-un conac păzit de 150 de soldaţi. În anul 1945, după război, a fost predat Germaniei, care capitulase. Ulterior, Rudolf Hess a fost judecat în cadrul Proceselor de la Nurnberg, având foarte multe capete de acuzare. În cele din urmă, a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Atunci când Adolf Hitler a aflat de ceea ce făcuse mâna sa dreaptă, furia sa a fost uriaşă. A considerat că Hess înnebunise şi l-a eliberat din toate funcţiile pe care le deţinea.

Hess a fost încarcerat la închisoarea Spandau, din Berlin, acolo unde a rămas singurul deținut începând cu anul 1966. Rudolf Hess a primit porecla de „cel mai leneş om din Spandau”, căci evita orice formă de muncă. Considera că acele treburi, precum smulgerea buruienilor, erau sub demnitatea sa.

În închisoare problemele sale mentale s-au agravat. A devenit ipohondru, plângându-se în repetate rânduri de diverse boli şi dureri. De asemenea, era paranoid, suspectând că mâncarea pe care o primea era otrăvită.

Rudolf Hess a murit pe 17 august 1987, la vârsta de 92 de ani, din motive necunoscute, varianta oficială fiind sinuciderea.