Regele Soare, Ludovic al XIV-lea: rodul unei aventuri de-o noapte sau dar divin?

Asupra naşterii celui mai faimos rege din istoria Franţei, cunoscut ca Regele Soare, planează un mare mister. Relaţiile deloc bune dintre regele Ludovic al XIII-lea şi consoarta sa, Ana de Austria, la care se adaugă ura cardinaului Richelieu (care era şi prim-ministrul Franţei) pentru regină, făceau practic imposibilă naşterea unui Delfin (aşa cum era numit moştenitorul coroanei franceze). Şi totuşi minunea (sau adulterul) s-a produs.

Situaţia reginei în perioada în care a fost conceput Regele Soare

Anul 1637 o găsește pe regina Franței, Ana de Austria (1601-1666), într-o situație mai dificilă ca niciodată. Fiica lui Filip al III-lea, unul dintre cei mai puternici monarhi ai Spaniei, Ana se confrunta cu ostilitatea cardinalului Richelieu, prim-ministrul Franței. Richelieu, care nu fusese niciodată de acord cu căsătoria ei cu regele Ludovic al XIII-lea, se temea constant de influența familiei reginei, care deținea puterea atât în Imperiul Habsburgic, cât și în Spania.

Implicarea Anei în conspirația de la Chalais din anul 1626 a avut consecințe grave. Soțul ei furios, Ludovic al XIII-lea, a alungat-o de la curte, obligând-o să se retragă la mănăstirea Val-de-Grâce, pe care ea o fondase și unde își amenajase o locuință modestă cu doar două camere. Acolo, regina a petrecut un timp izolată și aproape prizonieră, departe de intrigile politice ale Franței.

Mănăstirea Val-de-Grâce nu era doar un refugiu pentru devotamentul religios al Anei de Austria, ci și un loc secret unde își desfășura o corespondență clandestină. Această corespondență nu se limita doar la familia sa, ci se extindea și către curtea Angliei și Casa de Lorena.

Din nefericire pentru regină, cardinalul Richelieu, mereu bine informat, a aflat de activitățile ei. El a ordonat cancelarului Seguier să percheziționeze mănăstirea, inclusiv chiliile călugărițelor și apartamentele reginei. Dar Seguier nutrea un respect profund pentru Ana de Austria și o avertiza dinainte, fapt pentru care perchezițiile au scos la iveală doar scrisori anonime.

Cu toate acestea, nici cardinalul şi nici regele nu au fost convinși de lipsa altor dovezi incriminatorii. Ana a fost forțată să semneze o declarație umilitoare, recunoscând existența corespondenței secrete. Mai mult, incidentul a devenit public, afectând reputația reginei.

După acest scandal, poziția Anei era precară. Ea se temea de o repudiere publică, dar o singură speranță o mai putea salva: nașterea unui fiu. Un moștenitor de sex masculin ar fi consolidat poziția reginei și ar fi câștigat favorurile cardinalului Richelieu.

Cardinalul, deși nu o simpatiza pe Ana, era îngrijorat de succesiunea la tron. În cazul morții lui Ludovic al XIII-lea fără moștenitor de sex masculin, coroana ar fi revenit fratelui său, Gaston d’Orléans, un personaj instabil și lipsit de calitățile necesare pentru a conduce Franța. Prin urmare, nașterea unui fiu ar fi fost o soluție favorabilă atât pentru Ana, cât și pentru regatul Franței.

Minunea s-a produs: Ludovic al XIV-lea

Marea problemă a reginei era că o sarcină părea imposibilă în acel context. După 22 de ani de căsătorie, cuplul regal nu avea copii, deoarece Ludovic al XIII-lea își neglija complet datoriile conjugale.

Miracolul s-a produs totuși: pe 5 septembrie 1638, Ana de Austria a născut un fiu, Louis-Dieudonné, viitorul Ludovic al XIV-lea. S-a răspândit povestea miraculoasă a acestei nașteri neașteptate. Cu nouă luni înainte, regina ar fi făcut un jurământ: i-a promis lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un fiu, va construi o biserică magnifică. Cerul i-a îndeplinit dorința.

Se mai spune că, într-o zi, cuplul regal, plecând la Paris cu intenția de a se întoarce în aceeași seară la Versailles, a fost surprins de o furtună puternică, care le-a blocat drumul. Au fost nevoiți să petreacă noaptea în palatul Luvru, aflat în plin șantier. Singura soluție a fost ca cei doi să doarmă în camera reginei, împărțind același pat, lucru neobișnuit pentru ei. Din această unică întâlnire, regina a rămas însărcinată.

Regele Ludovic al XIII-lea a recunoscut public această versiune miraculoasă, dar nu toată lumea a fost convinsă. Dimpotrivă, mulți au pus la îndoială povestea.

Deși a promis cerului construirea unei biserici, Anei de Austria i-a luat ceva timp să își îndeplinească jurământul. Poate și pentru că legenda nașterii miraculoase a fiului ei nu era încă oficializată.

Abia în anul 1645, după moartea lui Richelieu și a lui Ludovic al XIII-lea, când a devenit regentă, a fost pusă prima piatră la temelia bisericii Val-de-Grâce. Chiar fiul născut printr-o minune a fost cel care a pus piatra de temelie. Biserica, finalizată în anul 1665, poartă pe fronton dedicația „Jesus Nascenti Vieginique Matri”, amintind cu o oarecare ironie evenimentul care a stat la baza construcției sale.

Catedrala, cu o înălțime de 40 de metri, este o copie a bazilicii Sfântului Petru din Roma și a stârnit admirația parizienilor. În interior, cupola este împodobită cu o frescă ce o prezintă pe Ana de Austria, însoțită de Sfânta Ana și călăuzită de Ludovic cel Sfânt, oferindu-i lui Dumnezeu macheta bisericii. O imagine sugestivă, deoarece indiferent ce a trebuit să facă pentru a-l naște pe Delfin, regina a adus un imens serviciu continuității monarhiei franceze.

Într-adevăr, în afara reproșurilor care i se pot aduce, Gaston d’Orléans, cel care ar fi putut ajunge rege dacă Delfinul nu s-ar fi născut, a murit în anul 1660, lăsând în urmă doar fiice. Dacă nașterea lui Ludovic al XIV-lea nu l-ar fi împiedicat să urce pe tron, moartea lui Gaston d’Orléans ar fi pus o problemă dinastică greu de rezolvat.

Regele Soare s-a ridicat la înălţimea legendei

Odată cu sfârșitul Frondei, legitimitatea lui Ludovic al XIV-lea pare să fi fost acceptată de toți. A pune la îndoială originea sa însemna să riști acuzația de crimă de lezmajestate, o infracțiune gravă pedepsită cu moartea. Astfel, chiar și cei mai sceptici au preferat să tacă, temându-se de noi tulburări care ar fi putut afecta stabilitatea țării. Până în ultimii ani ai domniei sale, prestigiul lui Ludovic al XIV-lea, atât în Franța, cât și în străinătate, a fost atât de mare încât a eclipsat orice îndoieli cu privire la nașterea sa.

Cu toate acestea, au existat și voci care au refuzat să accepte versiunea oficială. Unul dintre aceștia a fost poetul burlesc Claude Lepetit, care nu a fost impresionat de splendoarea bisericii Val-de-Grâce. El a scris o epigramă satirică, aluzie transparentă la zvonurile care circulau despre paternitatea lui Ludovic al XIV-lea:

„De ce Val-de-Grâce e atât de frumos?
E un monument ridicat de regină
Pentru a-și ascunde păcatul.”

Zvonurile atribuiau paternitatea lui Ludovic al XIV-lea fie lui Richelieu, fie lui Mazarin. Prima variantă pare mai puțin probabilă, având în vedere ostilitatea reciprocă dintre cardinal și regină. Varianta lui Mazarin este mai plauzibilă, ținând cont de sentimentele de afecțiune pe care Ana le-a avut pentru el și de relația lor apropiată după moartea lui Ludovic al XIII-lea.

Alte zvonuri care adâncesc misterul originii Regelui Soare

Într-o carte publicată la Londra la puţin timp după moartea reginei şi intitulată Amorurile Anei de Austria se relatează un lucru interesant şi intrigant deopotrivă: „Trebuie să fii de-a dreptul neruşinat ca să pretinzi că naşterea Delfinului este rodul principelui care trece drept tatăl lui… Baricadele din Paris şi teribila revoltă împotriva lui Ludovic al XIV-lea la suirea sa pe tron au denunţat atât de zgomotos naşterea lui nelegitimă, încât toată lumea vorbea despre asta.”

„Răceala recunoscută a lui Ludovic al XIII-lea”, ca să ne exprimăm în termenii acestui autor, făcea această bănuială verosimilă, fără a implica neapărat ideea că regele era incapabil de a procrea, dar un fapt bizar conduse, mai târziu, la concluzia că el era, în mod fiziologic, împiedicat de a avea copii.

În anul 1679, Marc de La Morelhie, ginerele medicului personal al Anei de Austria, Pardoux-Gondinet, a fost arestat în secret și a dispărut fără urmă. Nimeni nu știe cu certitudine dacă a murit în închisoare sau a fost executat. Motivul arestării sale a fost descoperirea unui raport medical secret, găsit printre hârtiile socrului său. Raportul, întocmit de medicii care au efectuat autopsia lui Ludovic al XIII-lea, dezvăluia o malformație a regelui care îl împiedica să devină tată.

Uimit de această descoperire, La Morelhie a comis o naivitate: i-a înmânat raportul lui La Reynie, general-locotenent de poliție. Această acțiune i-a adus pieirea, deoarece dezvăluirea secretului ar fi putut pune la îndoială legitimitatea lui Ludovic al XIV-lea și ar fi destabilizat monarhia franceză.

Dispariția lui La Morelhie a alimentat numeroase speculații. Unii cred că a fost închis pe viață, alții susțin că a fost executat pentru a păstra secretul nașterii lui Ludovic al XIV-lea. Indiferent de adevăr, cazul lui La Morelhie rămâne un episod enigmatic din istoria Franței.