Primul fumător din Europa a făcut închisoare pentru că „scotea fum”

Omul care a rămas în istorie drept primul fumător din Europa este Rodrigo de Jerez.

Acesta s-a numărat printre cei cu care exploratorul Cristofor Columb a navigat în prima sa călătorie, în urma căreia a ajuns în America.^{[Curious Historian]}

La întoarcere, în anul 1498, Jerez a fost văzut fumând pe străzile oraşului Sevilla, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare. În 12 Octobrie 1492, echipajul lui Columb întâlnea pentru prima oară frunzele de tutun.

Băştinaşii din insula San Salvador le-au prezentat aceste frunze coloniștilor ca fiind foarte valoroase.

La început, aceștia nu au înțeles despre ce este vorba și le-au aruncat. O lună mai târziu Jerez și Luis de Torres au observat cum fumau băștinașii aceste frunze și s-au gândit să încerce.

Ulterior Rodrigo de Jerez a aflat de la băștinașii despre proprietățile liniștitoare ale fumatului și a adus cu sine pe bătrânul continent frunze de tutun.

Primul fumător, condamnat la închisoare pentru că „scotea fum”

Stupefacția a fost mare pentru cei care trăiau în Sevilla sfârșitului de secol XV, când au văzut, în portul Ayamonte, un om că scoate fum pe gură și pe nas. Evident, ceva era în neregulă cu el şi trebuia izolat de restul oamenilor normali.

Pentru acest fapt Rodrigo de Jerez a fost prins de Inchiziția spaniolă și condamnat la 10 ani de închisoare pentru vrăjitorie.

Faptul că scoatea fum pe gură şi pe nas era perceput ca ceva satanic, diavolesc și păcătos.

Povestea evoluției tutunului și a fumatului este una deosebit de interesantă. Iniţial, aceasta a fost considerată o plantă sfântă la amerindieni, care o foloseau la diverse ritualuri.

Ulterior a fost demonizată de Biserică.

Totuși, multă vreme tutunul a fost inclus pe lista plantelor medicinale. Abia către secolul XX, s-a observat că abuzul creează dependență și are și efecte nocive majore asupra corpului uman.

Istoria fumatului

Fumatul este un obicei străvechi. La începuturi era practicat ca parte a unor ritualuri religioase sau păgâne, pentru a conduce la înălțarea spiritului.

Cea mai întâlnită metodă de a fuma, astăzi, este aceea prin intermediul țigărilor. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor și a narghilelei.

Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 î.Hr. A fost prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat și fumat pe continentul american de peste 5000 de ani. Sursa de origine este din Anzii peruvieni și ecuadorieni.

Fumatul cannabisului în India este practicat de peste 4000 de ani. La început, fumatul s-a propagat în combinație cu ceremoniile religioase.

Arderea plantelor şi inhalarea fumului erau ofrande aduse zeităților, în ritualuri de purificare, care să le permită preoților sau conducătorilor religioși să se detașeze de limpezimea minții în scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale.

După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India și Africa Subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat.

În Europa, s-a răspândit ca un nou tip de activitate socială și ca modalitate de consum a substanțelor farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut.

Percepțiile culturale care învăluie fumatul au variat constant.

Dacă în anii ’50-’60 fumatul era un obicei al bogaţilor, astăzi este considerat a fi un obicei periculos, nociv pentru sănătate.