Poppaea Sabina, amanta şi soţia împăratului Nero, cea care l-a influenţat să facă lucruri oribile

Poppaea Sabina a fost amanta și cea de-a doua soție a împăratului roman Nero. Faptele diabolice ale lui Nero sunt adesea atribuite influenței ei. Anul nașterii sale este necunoscut, dar știm că Poppaea a murit în anul 65 e.n.

Tinereţe și relaţii

Poppaea Sabina a fost fiica unei femei cu același nume care s-a sinucis. Tatăl ei a fost Titus Ollius, ea însăşi fiind numită uneori Ollia. Bunicul său patern, Poppaeus Sabinus, a fost consul roman și prieten al mai multor împărați. Familia ei era bogată, iar Poppaea Sabina însăși deținea o vilă lângă Pompei.

Poppaea a fost căsătorită mai întâi cu Rufrius Crispinus, un comandant din Garda Pretoriană. Cei doi s-au căsătorit în anul 44 d.Hr., când tânăra Sabina avea 14 ani și au avut împreună un fiu. Agripina cea Tânără, mama împăratului Nero, în calitate de împărăteasă, l-a înlăturat pe Crispinus din funcția sa, deoarece era prea apropiat de o împărăteasă anterioară, Messalina.^[sursa]

Următorul soț al Poppaeei a fost Otho, un prieten din copilărie al lui Nero. După moartea lui Nero, Otho avea să devină pentru scurt timp împărat.

Poppaea a devenit apoi amanta împăratului Nero, prietenul lui Otho, care era cu aproximativ 7 ani mai tânăr decât ea. Nero l-a numit pe Otho într-o funcție importantă de guvernator al Lusitai (Lusitania). Astfel, l-a trimis pe Otho departe de soţia lui, pentru a se asigura că o va putea avea în linişte.

Mai apoi, Nero a divorțat de soția sa, Octavia, care era în acelaşi timp şi sora sa vitregă, fiind fiica predecesorului său, împăratul Claudius. Acest lucru a provocat o ruptură de mama sa, Agripina cea Tânără. Această ruptură avea să-i aducă sfârşitul Agripinei.

Nero s-a căsătorit în cele din urmă cu Poppaea, iar aceasta a primit titlul de Augusta atunci când cei doi au avut o fiică, Claudia. Aceasta din urmă, însă, nu a trăit mult.

Comploturi criminale

Conform poveștilor spuse despre ea, Poppaea l-a îndemnat pe Nero să o ucidă pe mama sa, Agripina cea Tânără, și să divorțeze de Octavia. De asemenea, l-a făcut ca mai târziu să o ucidă pe împărăteasa Octavia, după ce Nero a părăsit-o, în ciuda popularităţii de care aceasta se bucura în rândul cetăţenilor romani.

Mai mult, se spune că tot ea l-ar fi convins pe Nero să îl ucidă pe filosoful Seneca, care o susținuse pe amanta anterioară a lui Nero, Acte Claudia. Se crede că Poppaea l-ar fi determinat pe Nero să atace creștinii după Incendiul din Roma și că ar fi ajutat la eliberarea preoților evrei la cererea lui Josephus.

De asemenea, Poppaea Sabina a militat pentru orașul ei natal, Pompei, și l-a ajutat să obțină o autonomie considerabilă față de dominația Imperiului. În studiul arheologic al orașului Pompei, unde tragedia vulcanică a conservat orașul la 15 ani de la moartea împărătesei Poppaea, cercetătorii au găsit dovezi că, în timpul vieții sale, a fost considerată o femeie virtuoasă, cu multe statui ridicate în cinstea ei.

Nero și Poppaea Sabina erau, potrivit unor contemporani, fericiți în căsnicia lor, dar Nero avea un temperament schimbător și devenea din ce în ce mai nestatornic. Nero ar fi lovit-o cu piciorul în timpul unei dispute când era însărcinată, în anul 65 e.n., ceea ce a dus la moartea ei, posibil din cauza efectelor avortului spontan care a urmat.

Nero i-a organizat funeralii publice și i-a proclamat calitățile. Istoricul Tacitus scrie că Poppaea a fost îmbălsămată prin umplerea corpului ei cu diferite ierburi și mirodenii și a fost înmormântată în Mausoleul lui Augustus, însă locul real al înmormântării ei este necunoscut. Nero ar fi ars la înmormântarea ei producția de tămâie a Arabiei pe durata unui an. Mai mult, Nero a proclamat-o divină. Mai târziu, Nero l-a ucis pe fiul Poppaeei din prima ei căsătorie, pe care l-a înecat în timpul unei partide de pescuit.

Ulterior, Nero l-a castrat și apoi s-a căsătorit cu un tânăr pe nume Sporus. Potrivit istoricului Cassius Dio, Sporus semăna în mod straniu cu Poppaea, iar Nero chiar i se adresa cu numele soției sale moarte.

În anul 66, Nero s-a recăsătorit. Noua sa soție a fost Statilia Messallina (a nu se confunda cu Valeria Messalina).

Otho, primul soț al împărătesei Poppaea Sabina, a ajutat la revolta reușită a lui Galba împotriva lui Nero și s-a făcut împărat după ce Galba a fost ucis. Otho a fost apoi înfrânt de forțele lui Vitellius, iar ulterior s-a sinucis.

Ce spun istoricii despre Poppaea Sabina

Istoricul evreu Josephus (care a murit tot în anul 65 î.Hr.) ne spune că Poppaea Sabina a intervenit în favoarea evreilor de două ori. Prima dată a făcut-o pentru eliberarea preoților. Josephus a mers la Roma pentru a le susține cauza, întâlnindu-se cu Poppaea și primind apoi multe daruri din partea acesteia. În al doilea caz, o altă delegație a câștigat influența Poppaeei în cauza sa de a menține în picioare un zid din apropierea unui templu evreiesc, care l-ar fi împiedicat pe împărat să vadă desfășurarea procesiunilor din templu.

Principala sursă de informații despre Poppaea este scriitorul roman Tacitus. Acesta nu o descrie în mod pozitiv şi nici nu prezintă fapte bune ale fostei împărătese, precum cele relatate de Josephus, ci o descrie ca fiind coruptă. Tacitus, de exemplu, afirmă că Poppaea Sabina și-a aranjat căsătoria cu Otho special pentru a se apropia de Nero și, în cele din urmă, pentru a se căsători cu acesta. Tacitus mai afirmă că era destul de frumoasă, dar arată cum și-a folosit frumusețea și sexualitatea pentru a obține putere și prestigiu.

De asemenea, şi istoricul roman Cassius Dio a denigrat-o pe Poppaea în scrierile sale.