Oamenii au visat din cele mai vechi timpuri să cucerească spaţiul cosmic şi să ajungă pe alte planete. Iar una dintre aceste teorii arată că cei care vor locui pe Lună și pe Marte, ar putea să trăiască în adăposturi construite în sisteme de caverne subterane, fiind feriți astfel de puternicele radiații solare de la suprafață. Aceste caverne sunt de fapt tuneluri de lavă, prezente atât pe Lună, dar și pe Marte. Pot ajunge la diametre de câteva sute de metri și pot reprezenta adevărate refugii naturale pentru construirea unor adăposturi.

Planeta Marte este străbătută de uriaşe tuneluri de lavă (denumite şi tuburi de lavă), cu plafoane care ajung la înălţimi care rivalizează cu celebra clădire Empire State Building din New York. Astfel de tuneluri de lavă, însă şi mai mari, se găsesc şi pe Lună, cu diametre ce depăşesc înălţimea turnului Burj Khalifa din Dubai, conform unui nou studiu care arată că în aceste refugii naturale pot fi construite viitoare habitate umane pe aceste corpuri cosmice.[sursa]

Oamenii ar putea locui în tuneluri de lavă pe Lună şi pe Marte

Aceste sisteme de caverne subterane sunt locuri ideale pentru construcţia taberelor permanente, pentru că sunt ferite de puternicele radiaţii solare de la suprafaţă.

tuneluri de lavă
Există tuneluri de lavă atât pe Lună, cât şi pe Marte

Un tub de lavă este un tunel săpat de un torent de magmă în drumul său spre suprafaţă, în timpul unei explozii vulcanice. Cercetătorii speculează încă din anii ’60 că astfel de tuburi de lavă există şi pe Marte şi pe Lună, iar în ultimii ani sondele orbitale au transmis imagini de pe Marte şi Lună în care se vede că aceste coridoare subterane săpate de magmă sunt foarte numeroase.

• CITEŞTE ŞI:  Cele mai sexy seturi de gemene, tripleţi şi cvadrupleţi din lume

În cadrul unui nou studiu publicat în revista Earth-Science Reviews cercetătorii susţin că a venit timpul ca aceste structuri să fie explorate.[sursa]

„Cele mai mari tuburi de lavă de pe Pământ au diametrul de aproximativ 40 de metri. Sunt deci similare unui tunel de cale ferată foarte mare.”, explică unul dintre autorii acestui studiu, Riccardo Pozzobon, geolog la Universitatea din Padova, din Italia.

Tunelurile de lavă, adăposturi naturale

Cu siguranţă că un astfel de spaţiu, chiar şi pe Pământ, este suficient de mare pentru a fi amenajat într-un adăpost. Pe Marte, tuburile de lavă ajung la diametre de până la 400 de metri. Cele de pe Lună sunt însă şi mai mari, cu diametre ce variază între 500 şi 900 de metri. Un tub de lavă de pe Lună poate adăposti cu uşurinţă un mic oraş, conform celor relatate de către Riccardo Pozzobon.

tuneluri de lavă pe lună
Localizarea unor tuneluri de lavă pe Lună

Diferenţele de scară dintre aceste tuburi extraterestre şi cele de pe Pământ sunt rezultatul gravitaţiei mult mai slabe pe Marte şi în special pe Lună, precum şi al diferenţelor în modurile în care se comportă vulcanii pe aceste corpuri prin comparaţie cu vulcanii tereştri.

Pentru a estima dimensiunile tuburilor de lavă de pe Marte şi Lună, cercetătorii au adunat imagini 3D ale tuburilor de lavă de pe Pământ, atât ale celor prăbuşite cât şi a celor care s-au păstrat intacte. Apoi, au adunat imaginile obţinute de pe orbită ale tuburilor de lavă prăbuşite de pe Marte şi Lună şi au făcut supoziţii asupra dimensiunilor tuburilor de lavă intacte, pornind de la raportul de mărime dintre tuburile intacte şi cele prăbuşite de pe Pământ.

• CITEŞTE ŞI:  A fost descoperit un mormânt egiptean vechi de 4.300 de ani, cu picturi murale, unde au fost înmormântaţi o preoteasă și un oficial regal

Tuburile de lavă reprezintă adăposturi naturale foarte utile din mai multe motive, în afara protecţiei faţă de radiaţii, ele oferă protecţie şi în faţa impacturilor cu meteoriţi, mult mai frecvente şi mai violente pe Marte sau Lună decât pe Pământ, pentru că aceste corpuri nu au o atmosferă care să le protejeze.

De asemenea, în aceste tuburi de lavă ar putea să se găsească substanţe utile, cum ar fi apă îngheţată sau substanţe volatile din care se poate obţine combustibil. În plus, locurile prin care aceste tuburi de lavă ies la suprafaţă constituie şi căi uşoare de acces în interior pentru astronauţi şi echipamente.

Publicitate

Amplasarea de adăposturi în aceste tuneluri are anumite riscuri

Autori de literatură SF, aşa cum este Kim Stanley Robinson, şi-au imaginat sisteme de presurizare a craterelor sau a tuburilor de lavă şi apoi umplerea lor cu aer pentru a genera un microclimat în care oamenii să poată respira liber. Însă geologul Riccardo Pozzobon este de părere că un astfel de scenariu este puţin probabil pentru că, spre exemplu în cazul Lunii, deschiderile acestor tuneluri de lavă pot fi la fel de mari ca terenurile de fotbal.

„Din cauza dimensiunilor lor mari şi a riscului de a apărea fisuri provocate de fracturarea rocilor, aş spune că presurizarea lor mi se pare improbabilă. Mai degrabă vor putea fi ridicate aşezări în aceste tuneluri, pentru a-i adăposti pe astronauţi şi echipamentele acestora.”, a declarat Riccardo Pozzobon.

Însă ridicarea unei baze într-un astfel de tub de lavă nu este lipsită de provocări. „Deşi un tub de lavă ar putea oferi un adăpost în faţa variaţiilor termice, a radiaţiilor şi microimpacturilor cu meteoriţi, el ar putea să nu fie uşor accesibil, rocile bazaltice din interior ar putea fi ascuţite ca nişte pumnale, iar terenul poate fi foarte denivelat. Astfel, provocarea de a amplasa habitate gonflabile în astfel de caverne nu este lipsită de riscuri şi va necesita studii foarte detaliate.”, a mai adăugat el.

• CITEŞTE ŞI:  Sober Sue, fata pe care nimeni şi nimic nu o puteau face să râdă

În prezent, provocarea imediată este de a aduna mai multe informaţii despre tuburile de lavă intacte, atât pe Lună cât şi pe Marte. Pentru moment, cercetătorii nu le pot identifica decât din imaginile din satelit, însă diferenţierea dintre o ieşire la suprafaţă a unui astfel de tub şi o simplă gaură în sol este greu de făcut de pe orbită.

Cercetătorii caută imagini din anumite unghiuri care pot dezvălui astfel de tuburi, însă nimic nu se poate compara cu explorarea directă. Cel mai probabil, viitoarele misiuni spaţiale pe Lună şi pe Marte vor încerca să ofere noi informaţii cu privire la aceste tuneluri.

De asemenea, studiul arată că este importantă conceperea unor planuri detaliate pentru explorarea acestor tuneluri. Momentan, niciunul dintre roverele autonome nu este suficient de „autonom” pentru a se aventura în subsolul selenar sau al Planetei Roşii. Aceste planuri pot fi alcătuite pe baza datelor culese de sateliţi echipaţi cu sisteme radar capabile să penetreze solul, iar procesul de descoperire a unor locuri ideale pentru amenajarea de habitate va fi unul de durată, conform studiului cercetătorilor.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: