Omul de Cro-Magnon, o specie umană misterioasă, a cărei origine nu este explicată

Omul de Cro-Magnon sau Homo sapiens fossilis a fost un reprezentant timpuriu al omului modern din Europa, care a trăit cu 12-40.000 de ani în urmă (paleoliticul superior). Numele provine de la peștera Cro-Magnon, din Franța, unde în anul 1868 au fost descoperite mai multe schelete de oameni cu arme din paleoliticul superior. Fosile de Cro-Magnon au fost de asemenea descoperite în Africa, Asia și alte părți ale Europei.

Aparută în condiţii încă neelucidate, această specie, major deosebită de cele dinaintea ei, a fost prima care nu s-a mulţumit cu acomodarea la mediul înconjurător, ci a căutat să-l transforme după necesităţile sale, ajungând foarte repede să domine lumea vie de pe Pământ. Migrația strămoşilor oamenilor moderni din Africa în Peninsula Arabică a avut loc cu circa 60.000 de ani în urmă. Ulterior, migraţia de la Marea Neagră spre Europa a început cu aproximativ 45.000 de ani în urmă, probabil prin intermediul coridorului Dunării. Cu 20.000 de ani în urmă, întreaga Europă a fost deja populată.

Omul de Cro-Magnon: caracteristici fizice

Omul de Cro-Magnon avea un volum al creierului egal cu 1.600-1.800 cm³, ceea ce înseamnă că era mai mare decât media europenilor actuali. De asemenea, avea o înălțime medie de peste 180 cm, și o față mai lată și mai proeminentă decât cea a omului modern. Omul de Cro-Magnon prezenta și unele trăsături care aminteau de cele ale neanderthalienilor, cu care se pare că s-a încrucișat.

Aspectul oamenilor de Cro-Magnon este caracterizat prin trupuri zvelte, înalte, membre lungi şi fine, nepotrivite pentru căratul poverilor grele, oase subţiri, care nu permit susţinerea unui sistem muscular de o forţă deosebită (precum cel al omului de Neanderthal), pilozitate corporală redusă, adesea aproape nulă, acesta fiind un lucru extrem de neobişnuit. Tălpile le erau înguste, iar mâinile aveau degete lungi şi subtiri, fiind mai agile, însă lipsite de puterea mâinilor hominizilor, umerii, bazinul şi toracele strâmte, tinzând spre verticalizarea siluetei.

Pentru prima data în evoluţia omului, femeile aveau şoldurile înguste şi sânii rotunzi şi nu alungiţi, ca în cazul hominizilor sau al altor mamifere, lucru ce denotă o concepţie evoluată asupra sarcinii şi a alăptării, precum şi un mod de viaţă diferit faţă de celelalte specii, mama ocupându-se preponderent de copil.

Omul de Cro-Magnon a produs culturi paleolitice superioare, cum ar fi Aurignacianul, Gravettianul, Solutreanul și Magdalenianul, care se distingeau prin arta rupestră, figurinele Venus, bastoanele perforate, figurinele animalelor și modelele geometrice. Omul de Cro-Magnon trăia în comunități de 15-30 de oameni, construia locuințe temporare sau permanente din piei sau oase de mamut, vâna animale mari sau mici cu sulițe, propulsori, arcuri sau harpoane, și avea rute comerciale lungi și variate.

Omul de Cro-Magnon este considerat un miracol al evoluției, fiind prima specie umană care prezintă diferențe de culoare ale ochilor și ale părului, precum și deosebiri în prognatismul facial și anatomia corporală, de la un grup de populații la altul. Omul de Cro-Magnon este strămoșul direct al majorității europenilor actuali.

Diferenţa dintre omul de Cro-Magnon şi omul de Neanderhal

Diferența dintre omul de Cro-Magnon și neanderthalieni este una dintre cele mai interesante și controversate teme din paleoantropologie. Există mai multe aspecte care îi deosebesc pe cei doi tipuri de oameni arhaici, cum ar fi originea, anatomia, comportamentul și destinul lor.

Originea

Omul de Cro-Magnon este considerat un descendent al Homo sapiens din Africa, care a migrat în Eurasia acum aproximativ 60.000 de ani și a înlocuit treptat populațiile locale de oameni arhaici, printre care și neanderthalienii. Aceştia din urmă sunt considerați o ramură separată a genului Homo, care s-a despărțit de linia Homo sapiens acum aproximativ 500.000-600.000 de ani și s-a adaptat la condițiile reci și variabile ale Europei și Asiei de Vest.

Anatomia

Omul de Cro-Magnon avea o înălțime medie de 180 cm și mai mult, un volum al creierului egal cu 1.600-1.800 cm³ (mai mare decât media europenilor actuali), o față mai lată și mai proeminentă decât cea a omului modern, dar cu o frunte înaltă și dreaptă, o bărbie proeminentă și un contur occipital rotunjit.

Neanderthalienii aveau o înălțime medie de 160-170 cm, un volum al creierului egal sau chiar mai mare decât cel al omului modern (1.400-1.900 cm³), dar cu o formă diferită, o față alungită și îngustă, cu o frunte joasă și oblică, o sprânceană proeminentă, o bărbie absentă sau slab dezvoltată și un contur occipital proeminent.

Comportamentul

Omul de Cro-Magnon a produs culturi paleolitice superioare, cum ar fi Aurignacianul, Gravettianul, Solutreanul și Magdalenianul, care se distingeau prin arta rupestră, figurinele Venus, bastoanele perforate, figurinele animalelor și modelele geometrice. Omul de Cro-Magnon trăia în comunități de 15-30 de oameni, construia locuințe temporare sau permanente din piei sau oase de mamut, vâna animale mari sau mici cu sulițe, propulsori, arcuri sau harpoane, și avea rute comerciale lungi și variate. 

Neanderthalienii aveau culturi paleolitice mijlocii, cum ar fi Mousterianul sau Chatelperronianul, care se bazau pe unelte din piatră cioplită sau retușată, dar fără prea multe dovezi de artă sau simbolism. Neanderthalienii trăiau în grupuri mici și izolate, se adaptau la mediile lor locale, vânau animale mari cu sulițe aruncate din mână sau cu ajutorul câinilor domesticiți, și foloseau plante medicinale pentru a se vindeca de răni sau boli.

Destinul

Omul de Cro-Magnon este strămoșul direct al majorității europenilor actuali, dar are și urme genetice ale neanderthalienilor în ADN-ul său. Se estimează că omul modern are între 1% și 4% ADN neanderthalian în genomul său. Acest lucru sugerează că a existat un grad de încrucișare între cei doi tipuri de oameni în trecut. 

Neanderthalienii au dispărut acum aproximativ 40.000 de ani, dar cauzele dispariției lor încă nu sunt complet înțelese. Unii cercetători au propus că neanderthalienii au fost înlocuiți sau asimilați de omul modern. Acesta din urmă avea un avantaj cognitiv, cultural sau demografic. Alții au sugerat că neanderthalienii au fost afectați de schimbări climatice, boli, sau factori genetici care au redus diversitatea și viabilitatea lor.