Oamenii din antichitate foloseau oase de mastodont pentru a vâna fiarele uriașe

Un vârf de proiectil vechi de 13.900 de ani este probabil cea mai veche dovadă a vânătorii de mastodonţi. De asemenea, acest lucru arată că strămoşii noştri, în mod oarecum ironic, foloseau oase de mastodont prelucrate pentru a vâna aceşti uriaşi.

În urmă cu 23 de milioane de ani, mastodonții uriași cutreierau Pământul. Acești strămoși ai elefantului erau de obicei mai scunzi decât descendenții lor din zilele noastre, dar erau mai denși și aveau și colți specifici. Aceste mamifere gigantice au fost vânate și de primii oameni înainte de a dispărea în urmă cu aproximativ 13.000-12.700 de ani.

Deși mastodonții erau asemănători cu mamuții, mai ales cu mamuții lânoși, care aparțin familiei Elephantidae, se distingeau clar de aceștia.

O echipă de cercetători a descoperit acum ceea ce se crede a fi cea mai veche dovadă directă a vânătorii de mastodonți de pe continentul american. Aceștia au studiat fragmente osoase încorporate într-o coastă de mastodont dezgropată în anii 1970 în situl Manis din statul Washington și au găsit în interior vârful unei arme. Arma este un proiectil care, de fapt, a fost făcut din osul unui alt mastodont.

Descoperirile au fost descrise într-un studiu publicat în revista Science Advances.^[sursa]

„Am izolat fragmentele de os, le-am imprimat și le-am asamblat. Acest lucru a arătat clar că acesta era vârful unui vârf de proiectil din os. Acesta este cel mai vechi vârf de proiectil din os din America și reprezintă cea mai veche dovadă directă a vânătorii de mastodonți din America.”, a declarat coautorul Michael Waters, antropolog și director al Centrului pentru Studiul Primilor Americani de la Texas A&M, într-un comunicat.

Proiectilul Manis are o vechime de aproximativ 13.900 de ani și este anterior altor proiectile găsite în sit cu aproximativ 900 de ani. Aceste unelte sunt asociate cu poporul Clovis, ale cărui vârfuri de suliță au fost găsite în mai multe situri fosile din întreaga țară.

„Ceea ce este important la Manis este faptul că este prima și singura unealtă din os care datează de mai mult timp decât Clovis. La celălalt sit pre-Clovis, se găsesc doar unelte din piatră. Acest lucru arată că primii americani au făcut și au folosit arme din os și probabil și alte tipuri de unelte din os.”, a mai spus Waters.^[sursa]

Oamenii foloseau oase de mastodont pentru a vâna…mastodonţi

Potrivit studiului, proiectilul a rămas blocat în coasta mastodontului. Cu toate acestea, osul folosit pentru a face vârful proiectilului a provenit din osul piciorului unui alt mastodont. Acesta a fost, de asemenea, modelat intenționat în formă de vârf.

„Lancea cu vârful din os a fost aruncată spre mastodont. Aceasta a pătruns în piele și în țesuturi și, în cele din urmă, a intrat în contact cu coasta. Obiectivul vânătorului a fost să ajungă între coaste și să afecteze funcția pulmonară, dar vânătorul a ratat și a lovit coasta”, a declarat Waters.

Un studiu publicat în anul 2011 asupra aceluiași os costal a folosit datarea cu radiocarbon pentru a determina vârsta eșantionului, iar un studiu genetic ulterior a confirmat că acesta aparținea unui mastodont. Acest nou studiu a folosit imagini CT și software 3D pentru a crea imagini 3D ale fiecărui fragment de os. Echipa a reușit să potrivească piesele la loc, ca într-un puzzle, pentru a arăta cum arăta proiectilul înainte de a intra în coasta mastodontului și de a se sparge.

Situl Manis oferă oamenilor de știință mai multe informații despre viața primilor oameni care au trăit în Americi, dar dezbaterea privind momentul în care au sosit oamenii este încă în curs de desfășurare. Waters crede că primii oameni au ajuns probabil în Americi cu barca de-a lungul Pacificului de Nord înainte de a se deplasa spre sud.

„Se pare că există un grup de situri timpurii în partea de nord-vest a Statelor Unite care datează de acum 16.000-14.000 de ani și care sunt anterioare perioadei Clovis. Aceste situri reprezintă probabil primii oameni și descendenții lor care au intrat în Americi la sfârșitul ultimei ere glaciare”, a mai declarat Waters.

Unele dintre estimările privind momentul în care oamenii au locuit pentru prima dată în America de Nord ignoră de obicei cunoștințele indigene conform cărora viața și cultura din America de Nord există cu mult dincolo chiar și de estimarea de 23.000 de ani.

„Există multe situri care au o datare foarte bună și rapoarte foarte bune care sunt mult mai vechi”, a declarat Paulette Steeves, arheolog Cree-Metis de la Universitatea Algoma, care studiază istoria indigenilor. Steeves a compilat sute de descoperiri despre care spune că prezintă dovezi credibile că oamenii din Americi ocupă acest continent de mai mult de 16.000 de ani.

Un set de amprente fosilizate găsite în Parcul Național White Sand din New Mexico sunt unul dintre cele mai dezbătute exemple care contrazic ipoteza așezării de acum 14.000-16.000 de ani, dar nu sunt singurele dovezi. De asemenea, cercetătorii au găsit într-o peșteră din centrul Mexicului unelte de piatră cu o vechime posibilă de 30.000 de ani, iar într-un alt loc din Mexic au fost găsite oase de animale care nu provin din această regiune şi care ar putea avea o vechime cuprinsă între 28.000 și 30.000 de ani.