Noile schelete de la Pompei dezvăluie un alt dezastru pe lângă oroarea provocată de erupția Vezuviului

Distrugerea orașului Pompei provocată de erupția Vezuviului acum aproape 2.000 de ani a fost un moment absolut devastator în istoria omenirii. Dar noile schelete de la Pompei spun o poveste mai întunecată.

Mulți dintre locuitorii vechiului oraș roman au fost asfixiați și îngropați în cenușa și piatra ponce care au căzut ca o ploaie în primele 18 ore ale erupției sau au fost uciși pe loc de căldura intensă a valurilor piroclastice care au traversat orașul.

Două schelete de la Pompei spun o poveste întunecată

Excavarea a două schelete recent descoperite arată acum că a existat un alt factor care a agravat și mai mult situația. Aceste persoane nefericite au fost strivite de căderea zidurilor destabilizate de cutremurele simultane care au zguduit zona înconjurătoare.^[sursa]

Deși ultimele momente ale orașului Pompei sunt aproape perfect conservate, un moment oribil care a urlat în tăcere timp de milenii, arată că poate fi totuși destul de complicat să reconstruim evenimentele din ceea ce a rămas.

„Aceste complexități sunt ca un puzzle în care toate piesele trebuie să se potrivească pentru a desluși imaginea completă.”, spune vulcanologul Domenico Sparice de la INGV-Osservatorio Vesuviano din Italia.

„Am demonstrat că seismicitatea din timpul erupției a jucat un rol semnificativ în distrugerea orașului Pompei și, posibil, a influențat alegerile oamenilor din Pompei care se confruntau cu o moarte inevitabilă.”, a mai spus cercetătorul.

Deși situl modern al orașului Pompei este renumit pentru nivelul de detaliu în care cetățenii săi au fost păstrați în ultimele lor clipe, clădirile orașului sunt adesea găsite într-o stare proastă, cu acoperișuri prăbușite, pereți căzuți și stâlpi răsturnați.

O astfel de casă este Casa Pictorilor la Lucru sau Casa dei pittori al lavoro. Continuând săpăturile deja extinse din sit în anul 2023, Sparice și echipa sa au lucrat la cele mai nordice două camere, inclusiv bucătăria casei.

Pe măsură ce lucrau, au observat că prăbușirea pereților nu corespundea chiar cu ceea ce se așteptau să găsească pe baza reconstrucțiilor anterioare ale modului în care s-a desfășurat erupția.

„Am găsit caracteristici particulare care nu erau în concordanță cu efectele fenomenelor vulcanice descrise în literatura vulcanologică dedicată orașului Pompei. Trebuia să existe o explicație diferită.”, a declarat vulcanologul Mauro Di Vito de la INGV-Osservatorio Vesuviano.^[sursa]

Apoi, au găsit scheletele: doi bărbați, ambii în vârstă de aproximativ 50 de ani, și ambii cu traume semnificative, de strivire a oaselor. Unul avea fracturi și rupturi la nivelul coastelor, craniului, pelvisului, membrelor și coloanei vertebrale. Probabil că ar fi murit destul de repede.

Cel de-al doilea avea fracturi la piciorul drept, la ambele brațe, la craniu și la pelvis care ar fi fost, de asemenea, fatale imediat sau aproape imediat. Dar cercetătorii au observat altceva. Oasele bărbatului au fost găsite încovoiate, cu brațele deasupra capului, ca într-o poziție de protecție, cu urme slabe ale unui obiect circular direct deasupra lui, cum ar fi un scut de lemn. Se pare că acesta a știut că pericolul era iminent din cauza zidăriei care i-a căzut pe corp și a încercat, în zadar, să se protejeze.

În plus, ambele schelete nu au fost găsite îngropate în piatra ponce vulcanică, ci deasupra ei, ceea ce sugerează că au supraviețuit primei faze a erupției, ploaia de cenușă, dar au fost ucise de căderea zidăriei înainte de sosirea valurilor piroclastice.

Știm că activitatea seismică este un fenomen care însoțește frecvent erupțiile vulcanice, iar în deceniile care au precedat erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr., în regiune au fost semnalate cutremure. Dar devastarea orașului a fost atât de completă încât a fost dificil de identificat dacă un cutremur a avut loc în același timp cu erupția.

Această casă și aceste schelete sunt dovezile care dezvăluie în sfârșit adevărata amploare a catastrofei.

„Noua perspectivă asupra distrugerii orașului Pompei ne apropie foarte mult de experiența oamenilor care au trăit aici acum 2.000 de ani. Alegerile pe care le-au făcut, precum și dinamica evenimentelor, care rămân în centrul cercetării noastre, au decis asupra vieții și morții în ultimele ore de existență a orașului.”, a afirmat arheologul Gabriel Zuchtriegel de la Parcul arheologic Pompei.