Noaptea de Cristal sau Noaptea Sticlei Sparte (în germană Kristallnacht), este denumirea dată nopţii dintre 9-10 noiembrie 1938, când naziştii din Germania au incendiat sinagogi, au vandalizat locuinţele evreilor, au distrus şcolile şi afacerile acestora, ucigând peste 100 de oameni în acea noapte. După acest eveniment a urmat arestarea a circa 30.000 de evrei, care au fost duşi în lagăre de concentrare.

Evreii din Germania au fost supuşi la politici represive încă din anul 1933, când liderul Partidului Nazist, Adolf Hitler, a devenit cancelar al Germaniei. Cu toate acestea, înainte de Noaptea de Cristal, aceste politici naziste erau, în principal, lipsite de violenţă fizică. După Kristallnacht, viaţa evreilor din Germania a devenit un coşmar.[sursa]

Publicitate

Adolf Hitler şi Antisemitismul

La scurt timp după ce Hitler a devenit cancelar al Germaniei, în anul 1933, a instituit politici izolaţioniste la adresa evreilor, care au început să fie persecutaţi în diferite moduri.

Printre altele, Partidul Nazist, care a încurajat naţionalismul extremist şi antisemitismul, a ordonat ca toate afacerile evreilor să fie boicotate, iar toţi evreii să fie concediaţi din funcţii publice. În luna mai 1933, în Piața Operei din Berlin zeci de mii de cărți care propagau idei „ne-germane” și care nu corespundeau cu spiritul german, au fost arse. În mare parte, autorii acestor cărţi erau evrei. Acțiunea de distrugere a cărților a urmat în alte 21 de orașe universitare din Germania.

În următorii doi ani, multe afaceri, mai mici sau mai mari, din Germania, au anunţat că nu mai servesc evrei. Legile de la Nuremberg au intrat în vigoare în luna septembrie 1935. Acestea decretau că doar „arienii” pot avea drepturi cetăţeneşti depline. Mai mult, devenea ilegal ca un arian să se căsătorească cu un evreu, ori ca aceştia să aibă relaţii extraconjugale.

În ciuda acestor politici, hărţuirea şi izolarea evreilor a fost, în mare măsură, non-violentă, până în anul 1938. Însă Noaptea de Cristal, de pe 9 noiembrie 1938, a declanşat iadul pentru poporul evreu.

Publicitate

Motivul care a declanşat violenţele

Evident, tensiunea plutea în aer, iar naziştii aşteptau un simplu motiv pentru a declanşa teroarea împotriva evreilor.

În luna august 1938, autorităţile naziste au anunţat că permisele de şedere ale străinilor din Germania au fost anulate şi că vor trebui reînnoite. Acesta era un pretext pentru a nu mai oferi permise noi de şedere evreilor. Astfel, în jur de 15.000 de evrei polonezi au fost expulzaţi până în luna octombrie.

Între aceştia se aflau şi Sendel şi Riva Grynszpan, evrei care s-au stabilit în Hanovra, Germania, în anul 1911. Cei doi aveau un fiu, pe nume Herschel Grynszpan, în vârstă de 17 ani, care locuia la Paris.

noaptea de cristal
Herschel Grynszpan şi Erns vom Rath

Aflând despre violenţele comise împotriva evreilor din Germania şi despre deportarea părinţilor săi, Herschel a decis să se răzbune. Astfel, pe 7 noiembrie 1938, Herschel Grynszpan l-a împuşcat pe Ernst vom Rath, un diplomat german din Paris. Tânărul şi-a imaginat că astfel poate răzbuna suferinţele şi umilinţele îndurate de părinţii săi.

Erns vom Rath a murit două zile mai târziu, din cauza rănilor grave. Însuşi Adolf Hitler a participat la înmormântarea sa. De asemenea, Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, a profitat de acest incident, dând naştere unei adevarate frenezii antisemite.

Publicitate

Noaptea de Cristal

Furia generată de propaganda lui Goebbels s-a concretizat în ceea ce avea să rămână în istorie sub numele de Noaptea de Cristal.

După anunţarea crimei la posturile de radio din Germania, în mai multe oraşe au fost eliberaţi demonii antisemitismului. Au început acţiuni violente antievreieşti, încurajate de ordinul lui Adolf Hitler, transmis prin vocea lui Goebbels. Acesta a suţinut un discurs la München, în cursul căruia a ordonat distrugerea magazinelor evreieşti şi incendierea sinagogilor, a ordonat poliţiei să nu se amestece, iar pompierilor să protejeze doar proprietăţile „arienilor”. Totuşi, cel puţin teoretic, a interzis jafurile.

noaptea de cristal

În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938 au avut loc, în multe orașe și sate din Germania şi Austria recent anexată, acţiuni violente împotriva evreilor. Trupele SA (Sturmabteilung), cât și SS (Schutzstaffel), membri ai Gestapo-ului, ai poliţiei şi ai Tineretului Hitlerist, dar şi civili incitaţi la ură de propaganda condusă de Goebbels, au distrus tot ce era evreiesc în calea lor. Cei mai mulţi dintre cetăţenii de rând germani nu au participat la violenţe şi distrugeri, dar nici nu li se opuneau.

Astfel, sute de sinagogi şi case de rugăciune au fost distruse şi incendiate. Oamenii au fost batjocoriţi, bătuţi şi, în unele cazuri, ucişi, în plină stradă, doar pentru că erau evrei. Poliţia nu a intervenit, iar pompierii au acţionat doar pentru a împiedica extinderea incendiilor asupra clădirilor învecinate.

noaptea de cristal
Vitrine sparte pe străzile oraşelor germane

Clădirile au fost distruse cu barosul, fiind ţintite în special lăcaşurile de cult. Totodată, au fost distruse şi vitrinele magazinelor, fapt care a dus la umplerea străzile cu cioburi de sticlă. De aici vine şi numele de „Noaptea de Cristal” sau „Noaptea Sticlei Sparte”. Violenţele au continuat şi în zilele care au urmat.

Publicitate

Conform statisticilor, violenţele s-au soldat cu uciderea în bătaie a peste 400 de evrei. Circa 48.000 de magazine evreiești au fost jefuite şi distruse, 1.668 de sinagogi au fost devastate, 267 dintre acestea fiind incendiate, iar alţi peste 30.000 de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare de la Dachau, Sachsenhausen, Buchenwald, Birkenau sau Auschwitz.

Naziştii i-au găsit vinovaţi pe evrei pentru pagubele produse. Astfel, autorităţile au impus o amendă colectivă comunităţii evreieşti, în valoare de un miliard de mărci (400 de milioane de dolari) la acea vreme. Asta ar însemna în jur de 8,5 miliarde de dolari în ziua de azi, dacă ajustăm rata inflaţiei.

Mai mult, Goebbels a impus evreilor să cureţe singuri rămăşiţele distrugerilor. Statul german a confiscat asigurările ce reveneau proprietarilor evrei care trebuiau despăgubiţi, iar proprietăţile evreieşti au început să fie transferate „arienilor”, contra unor minime compensaţii.

Noaptea de Cristal a însemnat începutul Holocaustului în Europa. Până la finalul anului 1938, evreilor li s-a interzis accesul în şcoli şi în cele mai multe locuri publice în Germania. Dar ce era mai rău, abia începea.

Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele