Mite Kremnitz: cealaltă femeie din viaţa lui Mihai Eminescu

Mite Kremnitz a fost una dintre marile pasiuni ale poetului Mihai Eminescu, pe lângă celebra Veronica Micle. Poetul a adorat-o pe blonda nemţoaică şi i-a dedicat poezia ”Atât de fragedă”. Mite, în schimb, l-a respins, pare-se că din cauza poziţiei sociale.

Este cunoscut faptul că marea iubire a lui Mihai Eminescu a fost Veronica Micle. Cu toate acestea, poetul a trăit o dragoste pătimașă și pentru o altă femeie, care la începutul relației lor l-a disprețuit. La un moment dat, Eminescu a afirmat, mai în glumă, mai în serios, că „a vrut să o omoare”. Povestea a pornit de la o încercare de ameliorare a vieții foarte strâmtorate a poetului, pe vremea în care lucra ca redactor la ziarul Timpul, în București.

Cine a fost Mite Kremnitz

Mite Kremnitz, născută Marie Charlotte von Bardeleben, s-a născut în data de 4 ianuarie 1852, în Greifswald, în Germania. Pasionată de pictură, literatură, canto, filosofie, Mite era fiica unui profesor universitar de medicină german, Adolf Karl von Bardleben.

Și-a urmat familia la Berlin, în anul 1868, acolo unde şi-a continuat studiile, după care s-au mutat în Anglia. În acest context, familia Mitei s-a apropiat de cea a cumnatului tatălui său, Georg Alexander Kremnitz. Una dintre fiicele acestuia, Clara, a devenit soția lui Titu Maiorescu, acesta fiind profesorul de franceză al ei și celorlalți copii ai familiei Kremnitz.

În anul 1872, după căsătoria cu medicul Wilhelm Kremnitz, Mite a primit o invitație să călătorească în România, din partea lui Titu Maiorescu. Cei doi soți au ajuns prima dată în România în anul 1873, pentru ca în anul 1875 să ia decizia stabilirii definitive în Bucureşti.

Medicul Wilhelm Kremnitz a devenit cel mai bun medic al Casei Regale a României, iar Mite Kremnitz, grație talentului ei deosebit, a devenit doamnă de onoare a Reginei Elisabeta, la fel ca Elena Bibescu sau Elena Văcărescu. Cuplul a avut doi fii, Georg Titus (ofițer de carieră, literat) și Emanuel (medic și ofițer).

Cum s-au cunoscut Mite Kremnitz şi Mihai Eminescu

Mite Kremnitz l-a cunoscut pe Mihai Eminescu într-o perioadă în care relaţia acestuia cu Veronica Micle fusese întreruptă. Eminescu lucra la ziarul conservator Timpul şi s-a văzut pentru prima dată cu Mite la una dintre seratele literare ale lui Titu Maiorescu. Cei doi s-au mai văzut la cenaclul Junimea şi la Palatul Regal.

În acea perioadă, Mihai Eminescu avea 27 de ani și a plecat de lângă Veronica Micle, după ce s-a confesat că „Iașii i-au devenit nesuferiți”.

Eminescu o ducea rău cu banii. Titu Maiorescu, care conduce ziarul, știa acest lucru. Astfel, Mite l-a angajat pe Eminescu pentru a-i preda lecţii de limba română. 

Mite avea 25 de ani, fiind cu doi ani mai tânără decât Mihai Eminescu și provinea dintr-o familie educată. Tatăl ei a fost profesor de chirurgie la Universitatea din Greifswald. Aşadar, exista o diferenţă socială între cei doi.

Eminescu ar fi „dezgustat-o” la început pe Mite

Înainte de a-l întâlni pe Mihai Eminescu, Mite a auzit despre geniul lui și fusese fermecată. Însă, atunci când l-a cunoscut în realitate, impresia pe care poetul i-a făcut-o a fost mai degrabă una de dezgust. Frumoasa și eleganta blondă nu găsea nimic de apreciat la tânărul gazetar. Nu-i plăcea nici cum arăta, cum ere îmbrăcat, nici cum se mișca şi nici cum mânca sau cum râdea.

„Era mai degrabă lat decât zvelt, mai degrabă scund decât înalt, cu un cap prea mare în raport cu trupul. Pentru cei 26 de ani ai săi (de fapt, 27 de ani, n.r.) era prea masiv, cu o față prea cărnoasă. Prost bărbierit și cu dinții mari și galbeni, era îmbrăcat neglijent și nu prea curat. La o primă vedere nu am remarcat, desigur, toate amănuntele, dar încetul cu încetul le-am înregistrat, chiar dacă abia mă uitasem la el, pentru că eram atât de decepționată, încât deosebirea dintre Eminescu cel adevărat și imaginea mea ideală mă durea.

Nu i-am adresat niciun cuvânt și nici el nu mi-a dat nicio atenție. Vorbea, incitat de cumnatul meu, foarte vioi cu acesta și cu alți domni prezenți, mânca cu zgomot, râdea cu gura plină, iar râsul lui suna brutal. Îl prețuisem mai mult decât prețuia”, a scris Mite Kremnitz în cartea ei, „Amintiri fugare despre Mihai Eminescu”.

Mai mult, nici poeziile lui nu i se păreau foarte reușite. „Întâlneai acolo licurici vorbitori, multe animale cu viu grai, un gen literar care mie nu mi-a plăcut niciodată, iar de vraja limbajului său încă nu mi-am dat seama.”, a mai scris Mite.

Mite Kremnitz a continuat descrierea nemiloasă făcută lui Mihai Eminescu. Poetul i se părea timid și stângaci, neîndemânatic în fiecare mișcare. „Un om care, după aparenţă cunoscuse tot atât de puţină disciplină corporală, ca şi pe acea spirituală.”, mai scria ea.

Pentru Mite, nici glasul lui Mihai Eminescu nu era prea cuceritor. Poetul și-l îndulcea doar când i se adresa nepoatei femeii de care avea să se îndrăgostească nebunește. Doar atunci, ei i se părea că privirea lui visătoare căpăta o expresie plăcută.

Mite Kremnitz se simţea jignită de „grosolănia” clasei sociale din care face parte poetul, care pentru ea era neinteresantă.

Eminescu a reuşit, totuşi, să o cucerească

În ciuda acestor nepotriviri, Mite Kremnitz și Mihai Eminescu s-au apropiat din ce în ce mai mult, în urma lecțiilor de română pe care i le-a dat poetul. Cei doi au început să scrie un dicționar etimologic al limbii române. Ea făcea fișe, iar el îi spunea originea unor cuvinte.

Impresia nemtoaicei s-a schimbat. Poetul i se părea „cel mai inocent om” pe care şi l-ar putea imagina cineva vreodată. Au impresionat-o lecturile sale „extraordinare” în toate limbile, memoria sa „colosală” și faptul că era capabil să discute despre orice. „Îndopat de cultura germană, germanitatea noastră i-a convenit foarte mult.”, a mai scris Mite.

Titu Maiorescu, care are să devină premier al României și despre care se zvonea că ar fi avut o legătură amoroasă cu Mite, a observat că relația celor doi s-a schimba. Astfel, Maiorescu a încercat să strice acea apropiere care-l deranja.

„Lui Maiorescu nu îi plăcea deloc că-l găsea pe Eminescu la noi… Vorbi cu mine în această privinţă în mai multe rânduri, începuse să râdă de Eminescu în faţa mea şi mă întreba dacă nu cumva uitasem să-l fac să simtă distanţa socială care ne separa.”, a mai povestit Mite în memoriile sale. De altfel, Maiorescu este cel care, la un moment dat, i-a spus Mitei că poetul n-a pus niciodată capăt legăturii sale cu Veronica Micle.

Dar Eminescu era deja complet vrăjit de Mite. „O creatură ideală, frumoasă, uşoară ca un vis. De talie cam mică, cu părul blond, cu ochi albaştri, de un albastru clar azuriu, cu o pieliţă dulce, cu vinişoare ca de alabastru, ea amintea prin alcătuirea ei gingaşă şi delicată, de porţelanurile de Saxa, cu o nuanţă rece de o fiinţă din nord.”, astfel o descrie Nicolae Petraşcu pe Mite Kremnitz în cartea ”Icoane de lumină”.

Într-o seară, Mite și Eminescu erau împreună la lecția lor de română. Poetul a surprins-o cu un sărut, în timp ce ea îi vorbea. Mai apoi a rugat-o să-i dea voie să o ia în brațe, iar ea i-a permis acest lucru.

„Pe când făceam într-o seară lecţia pe neaşteptate, nu însă dintr-o pasiune de moment, ci pe când eu întoarsă spre el vorbeam cu voiciune, el mă sărută şi eu îl lăsai, fără să mă opun. Altădată, el mă rugase de ceva timp să-i dau voie să mă strângă odată în braţele sale, cedai în sfârşit şi el mă cuprinse în braţe, mă ridică de la pământ şi mă lăsă jos.”, a scris Mite Kremnitz în cartea ei.

Cum s-a încheiat relaţia dintre Mite Kremnitz şi Mihai Eminescu

Într-o zi, Mite a fost invitată de soțul ei la un dineu, așa că nu-l aștepta şi pe Mihai Eminescu. Nici la lecție, nici la masă. S-a îmbrăcat într-o rochie elegantă și decoltată. Dar atunci poetul a sunat la ușă. Uitase că Mite îl rugase să nu mai vină. Politicoasă, ea l-a întrebat dacă n-ar putea măcar să-i pregătească masa, însă el a refuzat. O privea cu „ochi arzători” și i-a spus: „Cât de frumoasă ești dumneata!”. Atunci Mite a simţit o tulburare profundă.

„Privirile lui le simțeam cu o durere nespusă. Ceea ce dorisem se realizase. Fericirea lui atârnă numai de mine. Însă acum începea să îmi fie teamă ca nu cumva să fie pentru el mai mult rău decât bine. El se întoarse și coborî, iar eu cu inima strânsă de durere, plecai acolo unde eram poftită. Pentru prima oară simții că nimic la care nu lua și el parte nu-mi făcea plăcere. Acasă, singură în modesta odaie unde stăteam cu copilul, mă cuprinse o neliniște cumplită.

Oare nu cumva eram pe cale de a mă îndrăgosti de omul acesta, pentru care nu simțeam până acum decât milă? Oare nu fusesem oarbă când l-am atras la mine? Voisem să-i șterg nefericirea de pe frunte și suferința din inimă, dar avusesem oare dreptul să fac aceasta? Avem noi dreptul să ne amestecăm în viața unui om, dacă nu ne gândim deloc să-i dăm ceva din propria noastră viață?

Intențiunile mele erau așa de bune, cum le credeam eu, sau fusesem împinsă de vanitate să atrag spre mine pe poetul și dușmanul femeilor? Nu, nu, el se putuse înșela asupra mea. Vedea zilnic cât de fericită era căsnicia mea, că-mi veneram bărbatul și-mi idolatrizam copilul, că pentru el nu simțeam decât prietenie și că nu trebuia să pronunțe cuvântul dragoste față de mine.”, a mai scris Mite.

Mite a ajuns să creadă despre poet că nu se poate stăpâni și că dragostea lui amenința să degenereze în turbare. După o zi în care ea zăcea în pat din cauza unei migrene, Mihai Eminescu i-a spus că a vrut să o omoare. „El îmi spuse: Ieri după masă am venit la dumneata, am trecut prin toate odăile, şi am ajuns la uşa d-tale, însă am găsit-o închisă; altfel aş fi pătruns înăuntru şi te-aş fi omorât.”, mai scrie Mite Kremnitz în cartea sa.

Legătura dintre cei doi s-a încheiat. Mihai Eminescu s-a întors la Veronica Micle și s-a stins tânăr, bolnav, la doar 39 de ani, în data de 15 iunie 1889.

Ultimii ani şi moartea lui Mite Kremnitz

Moartea, în anul 1897, a doctorului Wilhelm Kremnitz, care îl îngrijea pe Principele moștenitor Ferdinand, a determinat-o pe Mite Kremnitz, care deși primise pensie din partea statului român, să plece cu fiii săi în Germania. Îşi dorea ca aceștia să beneficieze de educația superioară a academiilor militare din Imperiul German.

Astfel, Mite s-a retras în Germania şi a trăit la Berlin. A avut o activitate literară care a cuprins în mare parte traduceri în limba germană din operele scriitorilor români, printre care şi Mihai Eminescu. Era mistuită de dorul de România, fapt pentru care Mite Kremnitz a revenit pentru o scurtă periodă în ţară în anul 1912. Văzând că situația externă se complică, a revenit în Germania.

Bolnavă, Mite Kremnitz s-a stins din viață în data de 18 iulie 1916. Avea 64 de ani. A fost înmormântată la Berlin, mormântul său fiind însă distrus în cursul bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.