Meduza nemuritoare poate păcăli moartea, revenind la prima sa formă de viață atunci când timpul îi este aproape gata. Această adaptare remarcabilă a făcut din ea subiectul cercetărilor privind îmbătrânirea și regenerarea, însă nici măcar meduza nemuritoare nu poate trăi la nesfârșit.
Turritopsis dohrnii este foarte mică, aproape de mărimea unei unghii de la degetul mic, și are abilități de regenerare remarcabile. Este singura specie animală cunoscută care poate atinge nemurirea biologică. Adică, ar putea trăi pentru totdeauna, în teorie. Ea își începe viața ca polip asexuat și mai târziu se dezvoltă în forma sa adultă de meduză – un nume care provine de la felul în care meduzele adulte seamănă puțin cu Medusa, cu părul ei șerpuit.
În timpul vieții unei meduze obișnuite, individul va ecloza dintr-un ou care a fost fertilizat cu spermă, formând un zigot. Acesta se transformă într-o larvă și plutește în derivă înainte de a se atașa de fundul mării și de a se dezvolta într-un polip. Acesta se reproduce apoi asexuat și eliberează o mulțime de meduze mici din corpul său, care se transformă în adulți și, în cele din urmă, mor.
Meduza nemuritoare urmează aproximativ aceleași etape inițiale, dar când vine timpul să moară, adultul face ceva foarte ciudat. În loc să moară, își inversează ciclul de viață, micșorându-se pentru a forma o sferă „cysto” care se atașează de fundul mării și se dezvoltă într-un nou polip. Acest polip creează apoi mini-geli, ca într-un ciclu care se repetă.[sursa]
Meduza nemuritoare îşi ascunde secretele în ADN
Cu excepția cazului în care meduza este mâncată sau distrusă în alt mod, aceasta poate continua la nesfârșit, motiv pentru care este descrisă ca fiind „nemuritoare din punct de vedere biologic”. Secretul nemuririi lui T. dohrnii este scris în ADN-ul său, dar descoperirea lui nu a fost ușoară.
Genomul meduzei nemuritoare a fost descifrat în cadrul unui studiu complex din anul 2022, care a presupus citirea materialului său genetic, genă cu genă, ca într-un imens manual de instrucțiuni. Folosind diverse instrumente bioinformatice și de genomică comparativă (care compară manualele de instrucțiuni ale diferitelor specii), cercetătorii au descoperit o serie de variații care contribuie la viața lungă și la regenerarea meduzei nemuritoare.
Acestea s-au axat pe repararea și replicarea ADN-ului, pe reînnoirea populațiilor de celule stem, pe comunicarea între celule și pe deteriorarea celulară oxidativă, precum și pe menținerea telomerilor, capetele cromozomilor care se pot desface pe măsură ce animalele îmbătrânesc. Toate acestea sunt procese care sunt asociate cu longevitatea și îmbătrânirea sănătoasă la oameni. De asemenea, ei au identificat o serie de modificări ale expresiei genelor care – printr-un proces cunoscut sub numele de dediferențiere (întoarcerea unui proces complex la un proces mai simplu) – permit meduzei să își reseteze ceasul biologic.
Cu toate acestea, cu toate ciudățeniile sale genetice, nici măcar T. dohrnii nu trăiește la nesfârșit. De fapt, specimenul tipic are o speranță de viață mult mai scurtă decât cea a unui om obișnuit, deoarece nicio cantitate de Benjamin Button nu te poate salva de enzimele digestive din intestinul unei țestoase. Spre deosebire de omonimul lor, aceste meduze nu au prea multe mecanisme de apărare, iar oceanul este un loc periculos.
În timp ce meduza nemuritoare deține, fără îndoială, mai multe chei pentru secretele antiîmbătrânire, nu vom putea niciodată să reproducem aceleași etape la om. Dar dacă te gândești cu adevărat la asta, în cuvintele nemuritoare ale celor din trupa Queen, cine ar vrea să trăiască veșnic până la urmă? Poate că ar deveni plictisitor.
„Dacă Juan Ponce de León (primul explorator ajuns în Florida, renumit pentru căutarea secretului nemuririi) ar fi știut secretele păstrate de Turritopsis dohrnii în timpul căutării sale a fântânii tinereții, ar fi rămas însetat. Iar alchimiștii nu ar fi găsit piatra filozofală pe care o doreau atât de mult. Asta pentru că, din păcate, nu ar fi posibil ca un corp uman să reproducă ceea ce face meduza. Poate că singura modalitate de a găsi o astfel de fântână sau piatră este să realizezi că nu există viață fără moarte. Că fiecare sistem, precum umanitatea sau propriul nostru corp, are nevoie de moartea unora dintre părțile sale pentru a rămâne în echilibru și a supraviețui.”, au scris Daniel Maeso Miguel și Maria Pascual Torner, autorii studiului din anul 2022.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
