Această structură cerească nu are nimic supranatural, dar „Mâna lui Dumnezeu” este totuși impresionantă.

Ceea ce apare într-o nouă imagine realizată prin telescop ca o mână fantomatică ce se întinde prin Univers spre o galaxie lipsită de apărare este de fapt un fenomen cosmic rar întâlnit.

Camera pentru energie întunecată, montată pe telescopul „Víctor M. Blanco” de la Observatorul interamerican Cerro Tololo din Chile, a surprins o imagine uimitoare a unei regiuni supranumite „Mâna lui Dumnezeu”, o structură cosmică denumită oficial „globul cometar CG 4”, aflată la 1.300 de ani-lumină de Pământ, în constelația Pupa.

Globulele cometare sunt o subclasă greu de detectat a așa-numiților globule Bok, care sunt nori izolați și denși de gaz și praf înconjurați de material fierbinte și ionizat. Globulele cometare sunt unice, deoarece au cozi lungi, precum cele observate la comete, dar acesta este singurul lucru asemănător cu o cometă la ele. Astronomii încă nu știu cum ajung globulele cometare să existe în structuri atât de distincte.[sursa]

Mâna lui Dumnezeu
Mâna lui Dumnezeu

Noua imagine asemănătoare unei mâini, de unde și supranumele de „Mâna lui Dumnezeu”, prezintă CG 4, unul dintre multele globule cometare găsite în galaxia Calea Lactee. Norul răsucit pare să se îndrepte spre o galaxie spirală cunoscută sub numele de ESO 257-19 (PGC 21338). Dar galaxia se află la peste 100 de milioane de ani lumină distanță de globulul cometar.

CG 4 are un cap principal alcătuit din praf cosmic, care seamănă cu o mână și care măsoară 1,5 ani-lumină în diametru, iar coada lungă se întinde pe o distanță de 8 ani-lumină. Un an-lumină reprezintă distanța pe care lumina o parcurge într-un an, adică paroximativ 9.500 de miliarde de kilometri.

• CITEŞTE ŞI:  Găinile astea uriaşe te vor lăsa cu gura căscată

„Mâna lui Dumnezeu”, o descoperire surprinzătoare

Astronomii au descoperit pentru prima dată globulele cometare din întâmplare, în anul 1976, în timp ce analizau imagini captate de telescopul Schmidt. Aceste fenomene cosmice sunt greu de observat, deoarece sunt incredibil de slabe, iar cozile globulelor sunt de obicei blocate de praful stelar.

Dar Dark Energy Camera are un filtru special care poate detecta strălucirea roșie incredibil de slabă emisă de hidrogenul ionizat, care este prezent în marginea exterioară și în capul CG 4. Hidrogenul produce o astfel de strălucire roșie revelatoare doar după ce este lovit de radiațiile emise de stelele masive și fierbinți din apropiere.

În timp ce radiația stelară permite ca globul cometei să fie vizibil, aceasta distruge, de asemenea, capul globului în timp. Cu toate acestea, în interiorul globulei există suficient gaz și praf pentru a ajuta la nașterea mai multor stele de mărimea Soarelui nostru.

Globulele cometare pot fi găsite în toată galaxia noastră, dar cele mai multe se află în Nebuloasa Gum, un nor de gaz incandescent despre care se crede că ar fi rămășițele unei explozii stelare de acum aproximativ un milion de ani, care se extinde lent. Se crede că Nebuloasa Gum conține 31 de globule cometare, pe lângă CG 4.

Mâna lui Dumnezeu
Mâna lui Dumnezeu

Cum se formează globulele cometare

În ciuda numelui lor, globulele cometare nu au nimic de-a face cu cometele. Denumirea vine de fapt de la faptul că aceste nebuloase au avut material care a fost tras de ele, creând o coadă lungă care seamănă cu coada caracteristică a unei comete.

Publicitate

Astronomii cred că există câteva moduri în care globulele ar putea să ia forma lor distinctivă, asemănătoare cu cele ale cometelor. Globulele ar fi putut fi cândva nebuloase de formă rotundă, cum ar fi emblematica Nebuloasă inelară, care au fost perturbate în timp de o supernovă – poate chiar cea care a format Nebuloasa Gum.

• CITEŞTE ŞI:  Forțele Spațiale își propun să lanseze primii "sateliți Foo Fighter" în 2027 pentru a urmări amenințările hipersonice

Dar fenomenele cosmice pot fi, de asemenea, rezultatul vânturilor și radiațiilor eliberate de stelele masive și fierbinți din apropiere.

Astronomii cred că stelele ar putea fi cauza de bază, deoarece toate globulele cometare găsite în Nebuloasa Gum au cozi îndreptate în direcția opusă centrului nebuloasei. Iar în centrul nebuloasei se află rămășița supernovei, precum și un pulsar, sau o stea neutronică ce se rotește rapid și care s-a format atunci când o stea mult mai mare s-a prăbușit și a explodat.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: