Lupta lui Ştefan cel Mare pentru Cetatea Hotin: 2 ani pentru recuperarea „celei mai bogate vămi a ţării”

Cetatea Hotin se află pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin din regiunea Cernăuți, Ucraina. Cetatea se află la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri. Construcția fortăreței a început în anul 1325, fiindu-i aduse îmbunătățiri majore în jurul anilor 1380 și 1460. Însă cetatea nu a aparţinut întotdeauna ucrainenilor.

Cum a ajuns Ştefan cel Mare să lupte pentru Cetatea Hotin

În jurul anului 1340, cetatea a fost ocupată de voievodul moldovean Dragoș, vasal al Regatului Ungariei. După anul 1375, cetatea a devenit parte a Moldovei.

Într-un document din 6 octombrie 1408 trimis de domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor din Liov, Hotinul era menționat ca punct vamal astfel: „Iar cine va duce cai sau iepe la Camenița va da… la Hotin ce ar fi avut să dea la Cernăuți… de fiecare cal… câte doi groși”.

După moartea lui Alexandru cel Bun, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, Hotinul a fost ocupat de către Polonia în anul 1436, domnitorul Iliaș al Moldovei fiind cel care a cedat cetatea polonezilor în schimbul unui ajutor din partea acestora.

În anul 1455, domnitorul Petru Aron, revenit pe tronul Moldovei pentru a doua oară, a recâștigat cetatea, dar a fost nevoit să cedeze Târgul Siretului și alte localități. După o altă perioadă, Cetatea Hotin a trecut din nou în mâinile polonezilor.^[sursa]

„În vremea lui Ştefan cel Mare Cetatea Hotin deţinea o poziţie de prim rang între cetăţile ţării. Veniturile vămii Hotin, «vama cea mai bogată a ţării», erau foarte însemnate în secolul al XV, la fel şi în secolul următor.”, a explicat istoricul moldovean Ion Strici.

După ce a ajuns pe tronul Moldovei, Ştefan cel Mare a avut ca prim ţel recucerirea Cetăţii Hotinului, care s-a aflat în trecut în posesia moldovenilor. Ştefan cel Mare şi răzeşii săi au asediat timp de doi ani de zile Cetatea Hotin, obligându-i, în cele din urmă, pe polonezi, la data de 4 aprilie 1459, să încheie un tratat de pace în urma căruia cetatea a reintrat în posesia moldovenilor.

„Prin pacea cu Polonia leşii restituie Moldovei Hotinul, Ştefan cel Mare îl puse pârcălab pe Goian, înlocuit apoi cu Vlaicu, unchiul său după mama Oltea, fost zece ani pârcălab la Cetatea Albă. Alt pârcălab al Hotinului a fost Duma, fiul lui Vlaicu, deci vărul domnului.”, a mai arătat Ion Strici.

După cucerirea cetăţii, fortăreaţa a fost întărită

Imediat după ce a intrat în posesia Cetăţii Hotinului, Ştefan cel Mare a întărit fortăreaţa, care putea adăposti o garnizoană extrem de puternică.

„Curând Ştefan cel Mare întăreşte cetatea, şi o amplifică în scop militar, pentru a putea adăposti o garnizoană destul de puternică şi a servi la nevoie ca punct de retragere şi rezistenţă. Pentru a corespunde noilor condiţii de luptă şi apărare, pentru a rezista asediului artileriei grele, a fost completată zidăria cetăţii, grosimea zidului exterior ajungând până la 3 metri, chiar sus la metereze.”, a mai explicat Ion Strici.

Ștefan cel Mare a comandat o extindere masivă a zidurilor cetății, transformându-le într-o fortăreață impunătoare. Noile ziduri, cu o lățime de 5-6 metri și o înălțime de 40 de metri, includeau trei turnuri noi și o curte interioară spațioasă, cu dimensiuni de 10 metri. Această curte a fost împărțită în două sectoare distincte: curtea voievodală și curtea oștenilor. În plus, au fost construite barăci moderne pentru oșteni, descoperite în urma săpăturilor arheologice din secolul trecut.

Fortăreața, consolidată de Ștefan în a doua jumătate a secolului al XV-lea, a devenit un punct de apărare crucial al frontierei nordice a Moldovei medievale. În perioada secolelor al XIV-lea – al XVI-lea, Hotinul a fost centrul administrativ al Moldovei, fiind guvernat de pârcălabi moldoveni. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, pârcălabul cetății a fost unchiul voievodului, cunoscut sub numele de Vlaicu.

Datorită poziției sale strategice pe drumurile comerciale și datorită forței sale ca cetate puternică, Hotinul s-a transformat într-un important centru comercial și meșteșugăresc, jucând un rol crucial în dezvoltarea culturală și economică a regiunii. Aici avea loc unul dintre cele mai mari târguri din Principatul Moldovei, atrăgând negustori din diverse țări ale Europei de Est și de Vest.

Iarmarocul de la Hotin aducea un aport semnificativ la vistieria Moldovei, contribuind cu aproximativ 10.000 de monede de aur în fiecare an.

„În 1476, după bătălia de la Valea Albă, hotinenii au ţinut piept armatei turceşti a sultanului Mahomed II, care a trimis un corp de armată la Hotin, altul la asediul Neamţului. În cetatea Hotinului îşi găsi adăpostul doamna Maria, ameninţată de tătari la Suceava şi copleşită de masacrul a lor săi la Mangop. Sultanul a suferit un dezastru cumplit şi a fost silit să se retragă în mod ruşinos.”, a scris cronicarul polonez Jan Dlugosz.

După moartea lui Ştefan cel Mare, Cetatea Hotinului a fost pierdută şi recâştigată în mai multe rânduri de către moldoveni de la turci şi polonezi. Odată cu decăderea Principatului Moldovei, atât orașul, cât și cetatea au trecut sub protecția turcilor, dar localnicii s-au răsculat de mai multe ori împotriva opresorilor.

Astăzi, Hotinul este unul dintre cele mai mari orașe din regiunea Cernăuți, un important centru industrial, turistic și cultural al provinciei istorice Bucovina. Cetatea Hotin este o atracţie turistică importantă, în apropierea sa fiind ridicată şi Biserica Sf. Aleksandr Nevski.