Lepa Radic, adolescenta care s-a luptat cu naziştii, fiind executată de către aceştia

Lepa Radic a fost o adolescentă proclamată eroină națională a Iugoslaviei, după ce şi-a sacrificat viaţa luptându-se cu ocupanţii nazişti.

Lepa Radic s-a născut în anul 1925, fiind al doilea dintre cei trei copii ai fermierului sărac Svetozar Sveta Radic. Întrucât familia era prea săracă, Sveto le-a trimis pe Lepa și pe sora ei mai mare cu un an, Dara, în grija bunicilor.

Deşi, după moartea bunicului, cele două fete au fost crescute doar de bunică, ambele surori au terminat școala primară. Ulterior, au urmat o școală profesională secundară de femei, vreme de patru ani, pe care au terminat-o în anul 1939.

În ciuda faptului că avea o vârstă fragedă, Lepa a fost influențată foarte mult de unchiul ei Vladeta Radic. Acesta era electrician şi lucra în altă localitate, dar venea deseori în satul său natal. Acesta a aparținut mișcării revoluționare a muncitorilor și când se afla în sat, își aduna prietenii, inclusiv pe Enver Šiljko, un erou național, și le vorbea mult timp despre politică și situația din societate. În perioada liceului, Lepa citea cărți aduse de unchiul ei. Astfel şi-a dezvoltat latura naţionalistă, devenind o mare susţinătoare a valorilor poporului său.

După ce au terminat școala, Lepa și sora ei s-au întors la părinții lor.

Activitatea de partizanat

Adolf Hitler și-a lansat asaltul împotriva Iugoslaviei, la 6 aprilie 1941, pentru a asigura flancul balcanic al Germaniei, în vederea Operațiunii Barbarossa. În fața atacului nazist pe toate fronturile, Iugoslavia a fost rapid învinsă și dezmembrată de puterile Axei.

După ocuparea Iugoslaviei, Ustașa, o mişcare fascistă, a început să persecute și să masacreze populația sârbă. În acea perioadă, unchiul Lepei, Vladeta Radic, ca susținător al Mișcării de Eliberare a Poporului, a fost implicat activ în pregătirile pentru răscoala armată, condusă de Partidul Comunist. El a fost responsabil de colectarea armelor rămase de la fosta armată iugoslavă, iar Lepa l-a ajutat să ascundă armele.

La izbucnirea răscoalei, toată familia Lepei s-a alăturat partizanilor.

De când s-a alăturat partizanilor, Lepa Radic și-a exprimat dorința de muncă politică. Aceasta aduna tinerii şi le vorbea despre obiectivele Mișcării de Eliberare a Poporului.

În timp ce germanii au menținut un control strâns asupra căilor de acces și orașelor, aceştia nu au controlat regiunile îndepărtate și muntoase ale Iugoslaviei sfărâmate de război. În acei munți falnici, forțele de rezistență sârbe au început să iasă din dărâmături.^[sursa]

Conflictul care a ucis-o pe Lepa Radic

Lepa a organizat numeroase acţiuni de evadare, ajutând în special femei şi copii să fugă din calea naziştilor.

În februarie 1943, Lepa Radia a fost capturată în timp ce organiza o operaţiune de salvare a circa 150 de femei și copii. Întrucât era singura înarmată, dar având doar o pușcă asupra sa, femeile i-au spus să renunțe la pușcă și să-și scoată uniforma, pentru a se salva. Tânăra a refuzat, îndemnând oamenii să nu se predea și să se lupte cu mâinile goale, dacă este necesar.

După ce a tras ultimele câteva gloanțe, Lepa a fost capturată de mai mulți soldați și legată. A fost dusă împreună cu ceilalţi prizonieri în localitatea Bosanska Krupa.

După trei zile de tortură în Bosanska Krupa, după ce a refuzat să dezvăluie care dintre asociații partizanilor se numără printre persoanele capturate, a fost adusă în fața unei instanțe și condamnată la moarte.

Pe 8 februarie 1943, Lepa Radia a fost dusă la o spânzurătoare construită în grabă. Acel loc a fost ales intenţionat pentru a fi văzut cu uşurinţă de localnici.

Cu câteva momente înainte de execuţie i s-a spus că viaţa-i va fi cruţată dacă oferă informaţiile despre complicii săi şi liderii revoltei. Tânăra a refuzat, spunându-le călăilor:

„Nu sunt o trădătoare a poporului meu. Cei despre care mă întrebaţi se vor face cunoscuţi atunci când îi vor anihila pe toţi cei răi. Pe fiecare dintre ei!”

După ce au urcat-o pe o cutie de lemn pentru muniție, Lepa s-a adresat oamenilor adunați. I-a îndemnat să lupte și să strige sloganuri antifasciste. Expunerea sa ulterioară, însă, a fost întreruptă prin strângerea ștreangului.

Cu mâinile legate cu un cablu telefonic, fără încălțăminte, numai în șosete din lână, extenuată, dar mândră și curajoasă, Lepa Radic a preferat să-şi dea viaţa decât să-şi trădeze poporul.