Lady Jane Grey, regina celor nouă zile şi sfârşitul său dramatic la doar 17 ani

Jane Grey a rămas cunoscută în istorie drept “Regina celor nouă zile”, deoarece a stat pe tronul Angliei puțin mai mult de o săptămână. Domnia sa, deşi a fost cea mai scurtă din istoria Angliei, stârneşte în continuare interesul.

Lady Jane Grey s-a născut în anul 1537 (alte surse indică 1538), în comitatul Leicestershire și a făcut parte din casa regală a Tudorilor. Tatăl său a fost Henry Grey, iar mama, Lady Frances Brandon, era fiica Mariei Tudor, sora cea mică a regelui Henric al VIII-lea.

Începând de la vârsta de 9 ani, Jane Grey a locuit în casa ultimei soții a lui Henric al VIII-lea, Catherine Parr, fiind educată conform tradiției dinastice. A rămas acolo până la moartea reginei, în anul 1548.

După moartea regelui Henric al VIII-lea, la tron a urmat regele Eduard al VI-lea al Angliei, care era încă minor, având vârsta de 9 ani când a fost numit rege.^[sursa]

Cum a ajuns Lady Jane Grey pe tronul Angliei

Ducele de Northumberland, John Dudley, era o persoană cu mare influenţă asupra regelui, dar şi un om care iubea puterea. Urmărindu-şi interesele, l-a convins pe tatăl lui Jane, naivul Duce de Suffolk, să o căsătorească pe Jane Grey cu cel de-al patrulea fiu al său, Guilford Dudley. Cei doi s-au căsătorit în luna mai 1553. Planul lui John Dudley era să preia puterea în Anglia protestantă.

Regele se îmbolnăvise încă din luna ianuarie 1553, iar starea sa de sănătate se deteriora în fiecare zi. John Dudley, prieten şi consilier al regelui, l-a convins pe tânărul Eduard că surorile sale nu sunt potrivite pentru preluarea puterii. Astfel, aflat pe patul de moarte, regele Eduard al VI-lea și-a dictat testamentul în care a nominalizat-o pe Jane Grey să conducă destinele Angliei. El a refuzat să o aleagă pe sora sa vitregă, Maria Tudor (care avea acelaşi nume cu al bunicii lui Jane), întrucât aceasta era sprijinită de Biserica Romano-Catolică, în timp ce Jane era o protestantă convinsă.

La doar 15 ani, în data de 6 iulie 1553, regele Eduard al VI-lea al Angliei a murit. Planul lordului Dudley părea să se împlinească.

În data de 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane Grey despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, luând numele de Jane I.

Condamnarea la moarte a reginei Jane Grey, fără a avea vreo vină

John Dudley a judecat greşit susţinerea Mariei Tudor în rândul populaţiei ţării. Astfel că, majoritatea covârşitoare îşi arătase susţinerea pentru Maria Tudor la preluarea tronului, iar încoronarea lui Jane Grey a fost primită cu ostilitate.

Maria Tudor a adunat oastea la Norfolk, iar lordul John Dudley a fost acuzat de înaltă trădare. Pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată, la rândul său, de trădare. Împreună cu soțul ei, cei doi au fost întemnițaţi în Turnul Londrei. Astfel, regina Jane Grey a stat pe tronul Angliei doar 9 zile, aceasta fiind cea mai scurtă domnie din istoria regatului.

Procesul lor a avut loc în data de 13 noiembrie 1553, fiind prezidat de o comisie specială. În dimineaţa acelei zile, Jane şi Gilford au fost conduşi, pe jos, de la Turnul Londrei la Guildhall. Înaintea lor mergea călăul, care purta toporul, conform proceduriulor obişnuite. Poporul s-a adunat să privească, dar nu era nimic spectaculos în afară de o tânără absorbită de cartea de rugăciuni pe care o purta deschisă în mâini, fiind însoţită de soţul ei.

În mod evident, regina Jane Grey şi soţul său au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la moarte. Pedeapsa era aceea de a fi „arsă de vie, în Tower Hill sau decapitată, aşa cum doreşte regina”.

Poate că Jane Grey ar mai fi avut o șansă de a-și salva viața și, probabil că așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la o rebeliune care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei. În acel moment soarta lui Jane a fost decisă definitiv. Dacă a avut loc o rebeliune, însemna că exista posibiliatea de a exista şi altele. Astfel că Jane Grey a fost considerată un pericol. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc.

Execuţia

Inițial, data execuției fusese stabilită pentru 9 februarie 1554. Se pare că regina nu-şi dorea cu adevărat moartea verişoarei sale. Astfel, i-a mai acordat acesteia trei zile pentru a se converti la catolicism. Jane Grey a refuzat. Singura concesie făcută de către Maria I faţă de Jane Grey a fost ca execuția să aibă loc în Turnul Londrei și nu într-o piață publică.

În timp ce se îndrepta spre eşafod, regină adolescentă şi-a ridicat privirea din cartea de rugăciuni pe care o ţinea în mâini. Atunci a văzut trupul neînsufleţit şi capul retezat al soţului ei, care tocmai fusese executat.

Ajunsă la locul de execuţie, Jane Grey s-a legat singură la ochi, tremurând de frică. L-a implorat pe călău să o omoare repede. Temându-se că acesta îi va tăia capul înainte să şi-l aşeze pe butuc, l-a întrebat: „Mi-l vei reteza înainte să mă aşez?” Atunci, călăul i-a promis: „Nu, doamnă”.

Legată la ochi, înspăimântată şi dezorientată, Jane Grey nu reuşea să găsească butucul şi a început să plângă: „Ce să fac? Unde este?”. Călăul a dus-o în dreptul butucului, a ajutat-o să-şi aşeze gâtul, iar Jane a strigat: „Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul!” . Apoi, o lovitură sigură şi rapidă i-a luat viaţa reginei, care avea 16 sau 17 ani.

Regina Jane Grey şi soţul său, Guilford, au fost înmormântaţi în Capela Sf. Petru ad Vincula (Sf. Petru în lanţuri). Nicio piatră funerară nu a fost pusă la mormântul lor. Tatăl lui Jane, Ducele de Suffolk, a fost executat 11 zile mai târziu. Mama sa a fost iertată de regină.