Isabela a II-a a Spaniei s-a născut pe 10 octombrie 1830 și a fost fiica cea mare a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei cu cea de-a patra sa soție, Maria Cristina de Bourbon.

Atunci când tatăl ei a murit, Isabela avea doar 3 ani și a fost proclamată regină, însă Maria, mama prințesei, a devenit regentă. Unchiul patern, Carol, a fost însă nemulțumit de acest aranjament și a luptat timp de șapte ani pentru a deveni rege în locul copilei, dar drepturile tinerei regine au fost apărate chiar de armata spaniolă. A urmat un război dur declanșat de Carol și susținătorii lui, denumiţi carliști, astfel încât, pentru a pune capăt conflictului, guvernul militar a convins Curțile Generale (Cortes Generales) să o declare pe Isabela majoră la vârsta de numai 13 ani.

Isabela a II-a a Spaniei, obligată să se mărite cu vărul său

Trei ani mai târziu, Partidul Moderat a obligat-o pe suverană să se căsătorească cu vărul său, prințul Ferdinand I de Asis de Bourbon-Cadige. Cei doi au avut împreună doi copii, însă mariajul lor nu a fost deloc unul fericit. Mai mult decât atât, au circulat diverse zvonuri conform cărora niciunul dintre moștenitori nu era de fapt al lui Ferdinand, întrucât acesta era homosexual.

Isabela a II-a a Spaniei
Isabela a II-a a Spaniei în copilărie şi alături de soţul său, prinţul Ferdinand I

Dezamăgită de soţ, regina şi-a găsit refugiul în braţele altor bărbaţi

Dezamăgită de soțul ei, Isabela și-a găsit consolarea în brațele altor bărbați. Regina a avut o idilă cu generalul Francisco Serrano și toată societatea spaniolă știa acest aşa-zis secret. Regina era departe de a fi o frumusețe, însă ochii ei albaștri cu sticliri verzui îi dădeau o expresie de inteligență pătrunzătoare. Astfel, predendenţii erau nelipsiţi.

• CITEŞTE ŞI:  Vlad Ţepeş şi pedepsirea celor 41 de negustori necinstiţi

Idila cu chipeșul general Serrano se petrecea în văzul lumii ceea ce l-a determinat pe regele consort să se retragă la castelul El Pardo. Pentru salvarea aparențelor, Serrano a fost numit căpitan general al Granadei.

Prim patul reginei au trecut apoi şi alţii. Printre aceştia, Valldemosa, maestru de muzică și alți câțiva. Următorul favorit a apărut în octombrie 1848, când Isabela l-a ales pe marchizul de Bedmar pentru a-i fi iubit și acesta a fost instalat într-un apartament mic chiar sub camera suveranei. În februarie 1850, primul ministru Narváez a anunțat în fața parlamentului că “regina este foarte probabil însărcinată în luna a cincea”. Copilul s-a născut pe 12 iulie 1850, a primit numele Ferdinand, dar a murit la scurt timp după botez. Pe 20 decembrie 1851 regina a adus pe lume cel de-al doilea copil, o fiică botezată cu prenumele său, Isabela.

Apoi favoritul ei a devenit ofițerul José María Ruiz de Arana, iar regina va mai dărui dinastiei încă trei infanți și cinci infante, dar unul singur dintre ei a ajuns la vârsta de 18 ani, Alfonso al XII-lea, viitorul rege al Spaniei. Paternitatea acestuia din urmă este atribuită, după zvonuri, căpitanului Enrique Puig Moltó.

Exilul şi ultimii ani ai reginei Isabela a II-a a Spaniei

Regina Isabela a II-a a Spaniei obișnuia să intervină în chestiunile politice într-o manieră inoportună și lipsită de scrupule, ceea ce i-a scăzut din popularitate. Și-a favorizat cei mai reacționari generali și oameni de stat, precum și Biserica și ordinele religioase, și a fost în mod constant unealta curtezanilor corupți și intriganți.

Scandaloasa viață privată a suveranei a devenit cunoscută în întreaga țară. Pe 18 septembrie 1868 Isabela se afla în reședința ei de la San Sebastian, într-o întrevedere cu împăratul Napoleon al III-lea al Franței, când a aflat de insurecția de la Cadix, condusă de către generalul Juan Prim și susținută de fostul ei amant, Serrano, conflict în urma căruia a fost alungată din Spania.

• CITEŞTE ŞI:  De ce dorm copiii în braţele cerşetorilor. Explicaţia este îngrozitoare

În acel moment a fost obligată să plece în exil, a părăsit imediat Madridul și s-a stabilit la Paris, la Palacio Castilla. Exilul său din anul 1868 a contribuit la izbucnirea Războiului franco-prusac, deoarece spaniolii au văzut în prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen un posibil candidat. Regina Isabela a II-a a Spaniei provenea din Casa de Burbon (membră a vechii regalități franceze), și s-a propus atunci varianta unui rege german pentru tronul spaniol, variantă pe care francezii conduși de Napoleon al III-lea nu aveau de gând s-o accepte.

Doi ani mai târziu, pe 25 iunie 1870, regina a abdicat în favoarea fiului ei, Alfonso al XII-lea, care avea vârsta de 13 ani. Cu ocazia unei vizite la Madrid, în timpul domniei lui Alfonso al XII-lea, a început o serie de intrigi cu unii dintre politicienii din capitală, și i s-a cerut oficial să plece din nou peste graniță.

Publicitate

A locuit la Paris pentru restul vieții, călătorind foarte rar în alte țări, de regulă în Spania nativă. În timpul exilului s-a apropiat de fostul ei soț, cu care a menținut o prietenie ambiguă până la moartea acestuia, în anul 1902. Regina Isabela a II-a a murit pe 9 aprilie 1904 la Paris și a fost înmormântată la El Escorial, necropola regilor Spaniei.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: