Ilie Alexoaie, ţăranul care s-a ascuns de comunişti timp de 22 de ani

Viaţa lui Ilie Alexoaie, un ţăran din comuna Roma, judeţul Botoşani, care s-a opus colectivizării din perioada comunistă, pare a fi scenariul unui film. În timpul represaliilor împotriva participanţilor la revolta anti-colectivizare, auzind că se află pe lista celor care urmează a fi arestaţi, bărbatul s-a ascuns într-o groapă făcută sub vatra sobei din casa mamei sale, unde a stat vreme de 22 de ani.

Ilie Alexoaie era obişnuit de mic cu munca la câmp, lucrând împreună cu familia pământurile obţinute după reforma regală de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În vara anului 1949, însă, comuniştii care au preluat puterea au propus luarea pământului de la ţărani şi înfiinţarea colectivelor. Familia Alexoaie a fost trecută la chiaburi, fapt care însemna că urma să rămână fără nicio palmă de pământ.

Capul familiei, Dumitru Alexoaie şi alţi ţărani din sat care au ajuns în aceeaşi situaţie s-au revoltat. Acest lucru nu a făcut decât să-i încrânceneze şi mai mult pe comunişti. Au început arestările, fără niciun fel de acuzaţie.

Dumitru şi fiul său Ilie, care avea doar 19 ani pe atunci, au fugit de acasă. Luni întregi au rătăcit pe câmpuri, ca să nu fie prinşi de către comunişti.

„După ce am umblat pe câmpuri de nebuni, tata nu a mai putut rezista. S-a dus la miliţie şi s-a predat singur. Eu am mai rătăcit un timp până m-am îmbolnăvit. M-am întors acasă atât de bolnav că nu mai ştiam nimic de mine. Când m-a văzut mama a început să-mi plângă de milă. Mi-am făcut o ascunzătoare în stogul de fân şi acolo am zăcut până mi-am revenit. Dacă nu era mama să mă îngrijească, sigur muream. Nici măcar nu-mi amintesc bine cum am ajuns acasă.“, a povestit Ilie Alexoaie.

Ilie Alexoaie, deţinut în propria închisoare

Controalele deveniseră mai dese, iar teama de a fi prins era tot mai mare. Ilie nu se mai putea ascunde în fân pentru că era căutat şi pe lângă casă. Îşi dorea să moară, dar nu înainte de a fi încercat totul. Astfel au început cei 22 de ani de temniță autoimpusă. 

„Când m-am înzdrăvenit mi-am făcut o ascunzătoare sub pământ. M-am gândit mult până să-mi găsesc locul. Până la urmă m-am hotărât să o construiesc, dacă se poate spune aşa, sub casă. Săpam în fiecare noapte câte un metru. Tatăl meu era deja la puşcărie. Acasă nu mai era decât mama. Când a fost suficient de mare groapa, am început să o feţuiesc. Am făcut tot din pământ scaun şi masă, iar pe jos am făcut un fel de pat din rogojini. Când am intrat sub pământ parcă am simţit până în măduva oaselor răceala. Măcar când eşti mort nu simţi cât de rece este pământul. În ascunzătoarea asta m-am îmbolnăvit şi sufăr şi acum.“, a mai povestit Ilie Alexoaie.

Timp de 12 ani de zile Ilie a fost căutat zi şi noapte de comunişti. Acest lucru l-a făcut să nu aibă curajul de a ieşi afară. Doar noaptea mai ieşea prin curte şi atunci o făcea îmbrăcat în straie femeieşti.

Căutarile au încetat atunci când prin sat s-a auzit că Ilie a murit și că a fost luat de ape.

În tot acest timp în care Ilie Alexoaie a stat ascuns, şi-a dorit să fie util. A învăţat de la mama sa să coase, să croşeteze şi să ţese. „Carpetele pe care le-am cusut, pânza, cămăşile şi aceste costume populare sunt tot ce mi-a rămas din vremea tinereţii. Când o să mor vreau să fiu îmbrăcat în costum naţional.”, a mai spus moş Ilie.^[sursa]

A ieşit din ascunzătoare la moartea mamei sale

Când i-a murit mama, Ilie Alexoaie nu a mai putut rezista şi a ieşit din ascunzătoare. Aerul din atmosferă i-a făcut rău. „Medicii mi-au spus că nu am făcut bine. Nu ar fi trebuit să ies direct afară. Aşa mi-am distrus plămânii. Nu mă puteam obişnui dintr-o dată cu aerul pe care îl respirau toţi oamenii. Ştiam ce se întâmplă doar din ce-mi spunea mama, gândul că a murit m-a făcut să mă simt abandonat. Doar părinţii au ştiut că fiul lor este într-un fel acasă.

Când s-a întors tata de la puşcărie nu înţelegea de ce mama duce mâncarea afară. Într-o zi a urmărit-o şi m-a găsit. A început să plângă şi mi-a spus că viaţa era mai uşoară la puşcărie decât aşa.“, a mai povestit Ilie Alexoaie.

Se înţelesese cu mama sa ca la moartea ei să iasă din ascunzătoare, orice ar fi. Şi aşa a făcut. S-a prezentat apoi la Miliţie şi a aflat că pedeapsa i s-a prescris. Era, din nou, liber, însă fără anii tinereţii şi fără ca mama să-i mai fie alături.

Timpul a trecut foarte repede dar nu şi pentru fugarul Ilie Alexoaie. Oamenii din sat deja uitaseră că mai există. Trecuseră aproape 20 de ani de când nu se mai ştia nimic de el.

Cu toate acestea, vestea că Ilie a revenit „din morţi” a făcut multă caz în comunitate. Pe la toate colţurile şi pe toate drumurile se auzea vorbindu-se despre Ilie Alexoaie. A fost întrebat de mulţi curioşi ce a făcut până atunci. N-a spus, însă, nimănui nimic.

Ilie Alexoaie s-a căsătorit la 41 de ani

„Aveam 41 de ani când m-am însurat. Chiar dacă era foarte târziu pentru mine, am vrut să am o familie. La 50 de ani abia am făcut un copil, de altfel singurul pe care îl am. Nici nu pot să spun prin cuvinte cât de tare i-am urât eu pe comunişti. Din cauza lor mi-am distrus eu viaţa.

Pe unde mă duceam să lucrez toată lumea mă vedea rău pentru că aveam dosar de puşcăriaş. M-am bucurat foarte mult la revoluţie că au căzut comuniştii. Dacă nu erau morţi când am ieşit, pe cei care m-au condamnat cred că-i ucideam eu.

Cel puţin, măcar mi-au dat o pensie la fel ca oamenilor care au făcut puşcărie pe nedrept. Oricum cu câteva sute de mii nu poţi trai, dar bine că-i am şi pe aceştia. Mi-am pierdut toată tinereţea ascunzându-mă. Nici nu m-am gândit că o să mai fac umbră pământului. Nici nu mai ştiu de câte ori m-am rugat să mor. Acum, dacă aş fi în aceeaşi situaţie, mi-aş găsi o ascunzătoare la fel.“, a mai spus Ilie Alexoaie.

În anul 2008, Ilie Alexoaie s-a dus la cele veşnice.