După un accident înfiorător petrecut la centrala nucleară Tokaimura, din Japonia, care a avut loc în anul 1999, Hisashi Ouchi şi-a pierdut cea mai mare parte din piele, începând să plângă cu sânge, înainte ca agonia sa să se fi încheiat.

Când Hisashi Ouchi a sosit la Spitalul Universitar din Tokyo, medicii au rămas împietriţi. Era vorba despre un record negativ, fiind cel mai mare nivel de radiaţii la care fusese expus vreodată un om.

Publicitate

În vârstă de 35 de ani, tehnicianul angajat la centrala nucleară a ajuns să aibă un nivel de celule albe în sânge aproape de zero. Asta însemna practic că sistemul său imunitar era inexistent.

Cine a fost Hisashi Ouchi

Hisashi Ouchi s-a născut în Japonia, în anul 1965. După absolvirea studiilor s-a angajat în domeniul energiei nucleare, un sector foarte important în economia Japoniei.

Având puţine resurse naturale, Japonia importa o mare parte din energia necesară populaţiei. Din acest motiv, sectorul nuclear civil a fost dezvoltat, contribuind decisiv la creşterea economică a ţării. Astfel, prima centrală nucleară din Japonia fost construită cu patru ani înainte ca Hitashi Ouchi să vină pe lume.

Centrala nucleară Tokaimura era amplasată într-un loc ideal, pe ţărmul Oceanului Pacific, la distanţă de aglomeraţia oraşului Tokai şi de localităţile din zonă. În acest cadru a fost creat un adevărat campus de reactoare nucleare şi institute de cercetare în domeniul nuclear. Într-un final, circa o treime din totalul populaţiei oraşului se baza pe industria nucleară, care cunoştea o creştere foarte rapidă în zona Prefecturii Ibaraki, din nord-estul capitalei Tokyo.

Publicitate

Localnicii au fost îngroziţi de o explozie care a avut loc la centrala nucleară Tokaimura pe 11 martie 1997. Zeci de oameni au suferit radiaţii. Ulterior, guvernul a încercat să acopere neglijenţa, ţinând secrete detaliile accidentului. Cu toate acestea, explozia din anul 1997 avea să devină un accident minor în comparaţie cu o altă explozie petrecută doi ani mai târziu.

Centrala transforma hexafluorura de uraniu în uraniu îmbogăţit, producând astfel energie. Acest proces era alcătuit din mai mulţi paşi, fiind extrem de delicat, necesitând multă atenţie şi precizie.

Hisashi Ouchi

Accidentul nuclear de la Tokaimura

În anul 1999, autorităţile au decis efectuarea unor experimente pentru a vedea dacă omiterea anumitor paşi ar putea face procesul mai rapid. Dar acest lucru a făcut ca termenul limită de producere de energie, care era 28 septembrie 1999, să fie ratat. Astfel, pe 30 septembrie, în jurul orei 10:00, Hisahi Ouchi împreună cu colegul său Masato Shinohara şi cu Yutaka Yokokawa, supervizorul acestora, au încercat să scurteze şi mai mult procesul.

Dar niciunul dintre cei trei nu au conştientizat pericolul. În loc să folosească pompe automate pentru a amesteca uraniul îmbogăţit cu acid azotic într-un vas special, şi-au folosit mâinile pentru efectuarea amestecului în găleţi din oţel. La 10:35, cantitatea respectivă de uraniu a atins masa critică.

Atunci camera a explodat cu o flamă albastră, care a confirmat producerea unei reacţii nucleare în lanţ. În urma exploziei, a fost produsă o cantitate letală de radiaţii.

Publicitate

Acesta avea să fie cel mai grav accident nuclear al Japoniei, înainte de catastrofa de la Fukushima.

Hisashi Ouchi, cel mai radioactiv om din istorie

Centrala a fost evacuată, iar Hisashi Ouchi şi colegii săi au fost duşi la Institutul Naţional de Ştiinţe Radiologice din Chiba. Cu toţii au fost expuşi în mod direct la radiaţiile nucleare. Totuşi, cei trei s-au aflat la distanţe diferite faţă de materialul radioactiv, lucru care a făcut ca fiecare să fie iradiat la diferite grade.

Sievertul este o unitate de măsură utilizată pentru evaluarea cantitativă a impactului biologic, care rezultă prin expunerea organismelor vii la radiații ionizante. Doza echivalentă de radiații la care este expus un organism viu se determină, evaluându-se cantitatea de energie pe unitatea de masă corporală, corelată cu un factor relativizant, care ține cont de periculozitatea relativă a felului de radiații respective.

Expunerea la mai mult de şapte sieverţi este considerată fatală.

Supervizorul Yutaka Yokokawa a fost expus la 3 sieverţi de radiaţii, fiind şi singurul dintre cei trei care a supravieţuit incidentului.

Publicitate

Masato Shinohara a fost expus la 10 sieverţi. Hisashi Ouchi, care se afla deasupra recipientului cu material radioactiv, a fost expus la 17 sieverţi.

Acest grad de expunere suferit de Hitashi Ouchi reprezintă cel mai mare nivel de radiaţii din istorie la care a fost expus direct o fiinţă umană. Bărbatul a început să resimtă instant dureri îngrozitoare şi abia mai putea respira. Până când a ajuns la spital, deja îşi vomitase conţinutul stomacului, iar ochii au început să-i sângereze.

Cel mai îngrozitor efect al radiaţiilor l-a reprezentat lipsa celulelor albe din sânge, lucru care a împiedicat un răspuns al sistemului imunitar al bărbatului. Doctorii l-au internat într-o secţie specială, pentru a preveni infecţiile şi deteriorarea organelor interne. Trei zile mai târziu, Ouchi a fost transferat la Spitalul Universitar din Tokyo, unde se efectua un tratament revoluţionar cu celule stem.

Moartea lui Hisashi Ouchi

Prima săptămână a lui Hitashi Ouchi la terapie intensivă a însemnat prelevarea multor grefe de piele şi transfuzii de sânge. Transplantul de celule stem ar fi trebuit să-i redea lui Ouchi capacitatea de a genera sânge nou.

Acest tip de tratament este mai eficient decât transplantul de măduvă. Sora lui Ouchi a fost cea care a donat celulele stem.

Publicitate

Cromozomii lui Ouchii erau decimaţi. Cantitatea uriaşă de radiaţii care a trecut prin sângele său a făcut ca grefele de piele să nu se prindă de organismul lui Hisashi Ouchi, întrucât ADN-un său nu mai avea capacitatea de reconstrucţie.

„Nu mai pot suporta! Nu sunt un cobai.”, se plângea Ouchi.[sursa]

Totuşi, la insistenţele familiei sale, medicii au continuat tratamentul experimental. Au făcut acest lucru, deşi pielea începuse practic să se topească de pe organismul său.

În cea de-a 59 zi a tratamentului, Ouchi a suferit un atac de cord. Şi de această dată, membrii familiei îşi dăduseră acordul pentru efectuarea de manevre de resuscitare. Inima bărbatului a început să bată din nou. În decurs de o oră, Ouchi a mai suferit alte trei atacuri de cord.

Având ADN-ul afectat grav, leziunile cerebrale deveneau mai puternice odată cu trecerea timpului.

Publicitate

Pe 21 decembrie 1999, un stop cardiac cauzat de blocarea mai multor organe i-au curmat suferinţa lui Hisashi Ouchi.

Urmările accidentului nuclear de la Tokaimura

Autorităţile au decis ca, imediat după explozia de la centrala nucleară, circa 300.000 de locuitori din apropierea centralei să nu iasă din case. Din 10.000 de persoane care au fost testate pentru radiaţii, circa 600 au prezentat afecţiuni minore.

Masato Shinohara, colegul lui Ouchi, a petrecut 7 luni în spital, luptându-se pentru viaţa sa. A primit şi el tratament cu celule stem şi transfuzii cu sânge. Deşi celulele stem fuseseră recoltate din cordonul ombilical al unui nou-născut, tratamentul nu a funcţionat. De asemenea, nici în cazul său grefele de piele nu s-au prins. A murit pe 27 aprilie 2000, după ce plămânii şi ficatul i-au cedat.

În acelaşi timp, supervizorul celor doi decedaţi, Yutaka Yokokawa a fost externat la trei luni de la accident. Expunerea sa la radiaţii a fost foarte mică în raport cu cea a subordonaţilor săi. Împotriva sa a fost deschis un proces de neglijenţă în serviciu.

Compania JCO, care deţinea centrala nucleară de la Tokaimura a fost obligată la plata unor compensaţii în valoare de 121 de milioane de dolari către 6.875 de persoane afectate de radiiaţii.

Publicitate

Centrala Tokaimura a mai funcţionat timp de peste 10 ani după accident, până la cutremurul din anul 2011. În urma unui tsunami care a avut loc în acest context, centrala a fost închisă definitiv.

Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele