Teoria Big Bang a fost emisă de un preot. Legătura dintre ştiinţă şi religie, care pare neobişnuită: Georges Lemaitre

Teoria Big Bang este cea mai răspândită ipoteză privind naşterea Universului. Este modelul cosmologic predominant pentru Univers de la cele mai vechi perioade cunoscute, prin evoluția pe scară largă ulterioară. Dacă legile cunoscute ale fizicii sunt extrapolate la regimul cu densitate cea mai mare, rezultatul este o singularitate care este în mod obișnuit asociată cu Big Bang-ul. Fizicienii sunt indeciși dacă acest lucru înseamnă că universul a pornit de la o singularitate sau că cunoașterea actuală este insuficientă pentru a descrie universul în acel moment. Cu toate acestea, puţini ştiu că această teorie a fost iniţial emisă de un preot pe nume Georges Lemaitre.

Teoria Big Bang

Teoria Big Bang este o teorie fizică care descrie cum universul s-a extins de la o stare inițială de densitate și temperatură foarte mari, acum aproximativ 13,8 miliarde de ani. Această teorie a fost propusă pentru prima dată în anul 1927 de preotul catolic și fizicianul belgian Georges Lemaître. Acesta a prezis prin calcule matematice că Universul nu este static, ci este în continuă expansiune. Preotul a denumit această teorie „ipoteza atomului inițial” sau „Oul Cosmic”.

Teoria Big Bang explică evoluția Universului observabil de la cele mai vechi perioade cunoscute până la forma sa actuală, oferind o explicație cuprinzătoare pentru o serie de fenomene observate, cum ar fi abundența elementelor ușoare, radiația cosmică de fond, structura la scară largă și legea lui Hubble.

După expansiunea inițială, Universul s-a răcit suficient pentru a permite formarea de particule subatomice și mai târziu de atomi simpli. Nori uriași ai acestor elemente primordiale s-au coalizat ulterior prin gravitațe în halou de materie întunecată, formând eventual stelele și galaxiile vizibile astăzi.

Cadrul pentru modelul Big Bang se bazează pe teoria relativității generale a lui Albert Einstein și pe simplificarea ipotezelor, cum ar fi omogenitatea și izotropia spațiului.

Cine a fost Georges Lemaitre, cel care a gândit Teoria Big Bang

Georges Lemaitre, ortografiat corect Lemaître a fost un preot catolic, fizician teoretic, matematician, astronom și profesor de fizică la Universitatea Catolică din Leuven.

Lemaître s-a născut la 17 iulie 1894 în Charleroi, Belgia. A studiat ingineria civilă și a servit ca ofițer de artilerie în armata belgiană în timpul Primului Război Mondial. După război, a intrat în seminar și a fost hirotonit preot în anul 1923. Deşi era preot, a studiat la laboratorul de fizică solară al Universității Cambridge (1923–24) și apoi la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (1925–27), unde a luat cunoștință de descoperirile astronomilor americani Edwin Hubble și Harlow Shapley despre expansiunea Universului.

În anul 1927, anul în care a devenit profesor de astrofizică la Universitatea Catolică din Leuven, a propus teoria sa despre Big Bang, care explica retragerea galaxiilor apropiate în cadrul teoriei relativității generale a lui Albert Einstein. Deși modelele de expansiune a Universului fuseseră considerate anterior, mai ales de astronomul olandez Willem de Sitter, teoria lui Lemaître, modificată de George Gamow, a devenit teoria cosmologică predominantă în știința modernă.

Lemaître a fost, de asemenea, primul care a derivat „legea lui Hubble”, acum numită legea Hubble–Lemaître, și a publicat prima estimare a constantei lui Hubble în anul 1927, cu doi ani înainte de articolul lui Hubble. Lemaître a fost unul dintre primii care a sugerat ideea unei singularități primordiale, pe care a numit-o „atomul primordial”, ca origine a Universului.

Relaţia dintre religie şi ştiinţă

Deşi par domenii diametral opuse, nu este neobișnuit ca un preot să lanseze o astfel de teorie științifică acceptată de lumea științifică, deoarece există multe exemple de oameni de știință care au fost și credincioși, cum ar fi Isaac Newton, Galileo Galilei, Blaise Pascal, Gregor Mendel, Max Planck și alții. Lemaître însuși nu a văzut nicio contradicție între credința sa religioasă și cercetarea sa științifică, ci a considerat că ele se ocupă de domenii diferite ale realității. Chiar a spus: „Există două căi pentru a ajunge la adevăr și eu am decis să le urmez pe amândouă.”

În ciuda viziunilor sale ştiinţifice, Georges Lemaître, ca preot, credea că Universul și, deci, și Pământul, au fost create de către Dumnezeu. Teoria Big Bang este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism. Fizicienii atei s-au opus inițial din acest motiv adoptării teoriei.

În anul 1951 Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria lui Lemaître validează științific catolicismul. Totuși, Lemaître s-a opus acestei proclamații, afirmând că teoria este neutră și că nu există nici legătură și nici contradicție între religie și teoria sa. Astfel, preotul era contra amestecării științei cu religia, deși credea că cele două domenii ale experienței umane nu se aflau în conflict.

Lemaître a făcut și cercetări despre razele cosmice și despre problema celor trei corpuri, care se referă la descrierea matematică a mișcării a trei corpuri care se atrag reciproc în spațiu. Lucrările sale includ Discussion sur l’évolution de l’univers (1933; „Discuție despre evoluția universului”) și L’Hypothèse de l’atome primitif (1946; Atomul primordial: Un eseu despre cosmogonie).

Georges Lemaître a murit în data de 20 iunie 1966 în Leuven, Belgia. A fost apreciat și respectat atât de colegii săi oameni de știință, cât și de autoritățile bisericești pentru contribuțiile sale la cosmologie. A primit numeroase premii și distincții, cum ar fi Premiul Francqui (1934), Medalia Eddington (1953) și Medalia de Aur a Royal Astronomical Society (1954).