Edwin Howard Armstrong, inventatorul transmisiunii radio FM şi soarta sa tristă

Edwin Howard Armstrong a fost unul dintre cei mai mari ingineri ai secolului XX. Acesta a fost un electrotehnist şi inventator, care a dezvoltat un sistem de transmisie radio denumit modulare în frecvenţă, în care unda purtătoare este modulată astfel încât frecvența sa variază în funcție de semnalul audio transmis. Deşi pare (şi este, într-adevăr) ceva complex, acest sistem îl cunoaştem în ziua de azi ca radio FM.

Edwin Howard Armstrong s-a născut pe 18 decembrie 1890 în oraşul New York, SUA. Încă de la o vârstă fragedă, Edwin a manifestat un interes crescut pentru dispozitivele electrice şi mecanice, fiind pasionat în special de trenuri. Îi plăceau înălţimile, motiv pentru care a construit un turn pe care a montat o antenă chiar în curtea locuinţei. Acest lucru i-a îngrijorat pe vecinii familiei, însă tânărul Edwin nu a fost descurajat de părinţi. Mai mult, o mare parte din munca sa incipientă s-a desfăşurat în podul locuinţei părinţilor săi.

În anul 1909, Edwin a fost admis la Universitatea Columbia, din New York, pe care a absolvit-o în anul 1913, devenind licenţiat în inginerie electrică.

Edwin a dezvoltat mai multe tehnologii revoluţionare pentru acel moment, în special în ceea ce privea circuitele electrice. Totuşi, cea mai mare invenţie a sa a fost sistemul de transmisie radio denumit modulare în frecvenţă, sau radio FM.

Edwin Howard Armstrong, inventatorul radio FM

În modulația în frecvență (radio FM), spre deosebire de modulația de amplitudine (radio AM), amplitudinea undei purtătoare este menținută constantă, dar frecvența ei este modificată în conformitate cu variațiile semnalului audio transmis. Unul dintre cele mai importante avantaje ale unui sistem FM este că are o mai mare protecție față de perturbațiile electromagnetice și electricitatea statică. Acest sistem de comunicare radio prin modulația în frecvență a fost dezvoltat de către Edwin Howard Armstrong în anul 1936.

Această invenţie, considerată a fi opera sa fundamentală (magnum opus), a fost atât o binecuvântare, cât şi un blestem pentru Edwin.

Iniţial, proiectul său a fost susţinut de către un vechi prieten, David Sarnoff, care era şi managerul general al RCA (Radio Corporation of America). Cu toate acestea, când Armstrong i-a prezentat lui Sarnoff produsul final, acesta din urmă nu a fost impresionat, din cauza complexităţii proiectului. Edwin a revenit la cel pe care îl considera a-i fi prieten, cu o variantă simplificată. Nici acest lucru nu l-a făcut pe Sarnoff să se răzgândească. I-a spus atunci lui Armstrong să-şi ia echipamentul, acela fiind finalul colaborării dintre cei doi.

Cu toate acestea, inventatorul nu s-a dat bătut. Şi-a luat tehnologia şi a prezentat-o Comisiei Federale de Comunicaţii (FCC). A impersionat consiliul cu demonstraţia sa, iar FCC a decis să creeze un serviciu comercial de radio FM.

Războiul Radiourilor

David Sarnoff şi-a dat seama că invenţia lui Edwin Howard Armstrong devenise o ameninţare pentru compania sa. Popularitatea în creştere a transmisiunilor FM slăbea monopolul RCA în America. Astfel, Sarnoff a trebuit să acţioneze. Mai întâi, RCA l-a abordat pe Armstrong şi i-a făcut o ofertă în valoare de 1 milion de dolari în schimbul licenţei pentru FM. Asta ar însemna în jur de 21 de milioane de dolari în ziua de azi.

Edwin Howard Armstrong a refuzat oferta, motivând că ar fi nedrept pentru celelalte companii deja licenţiate, care urmau să plătească un comision de 2% din vânzările lor.

Şeful RCA era furios. Ajuns în pragul disperării, Sarnoff a decis să-şi saboteze vechiul prieten. A făcut lobby pe lângă Comisia Federală de Comunicaţii pentru a-şi muta transmisiunile de pe FM pe o altă bandă de frecvenţe. În acest mod, în jur de 500.000 de ascultători au părăsit FM dintr-o lovitură. Aceştia şi-au creat propriile patente pentru FM, despre care spuneau că nu încalcă în niciun fel patentele existente.

Atunci Armstrong a făcut fotografia de mai sus, în care apare căţărat pe turnul RCA, înalt de 35 de metri. Fotografia i-a fost trimisă lui Sarnoff, care i-a interzis lui Armstrong să mai intre în sediul RCA.

Patentele RCA au dus la o luptă îndelungată în tribunal, care s-a răsfrâns în mod negativ asupra lui Armstrong. Şi nu doar asupra lui, căci Edwin era căsătorit.

La începutul anilor ’20, inventatorul a curtat-o insistent pe Esther Marion MacInnis. I-a făcut cadouri scumpe acesteia, a plimbat-o în maşini scumpe şi i-a dăruit primul radio portabil.

Moartea lui Edwin Howard Armstrong

Scânteia iubirii lor a început să se stingă încet-încet, pe măsură ce drumurile la tribunal deveneau tot mai costisitoare, durata procesului din ce în ce mai lungă.

Cei doi au devenit faliţi, ajungând şi la capătul puterilor din punct de vedere psihic. Sănătatea lor mentală s-a degradat, iar Marion a ajuns să se arunce într-un râu. Ulterior, a fost internată într-un spital de psihiatrie pentru tratament.

După ce Marion a fost externată, certurile dintre aceasta şi Edwin s-au înteţit. În timpul unui scandal, Edwin a lovit-o pe soţia sa cu un vătrai. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Marion şi-a luat lucrurile şi a plecat.

La trei luni după despărţire, Edwin i-a scris soţiei sale o scrisoare de două pagini. Şi-a exprimat regretul profund pentru faptul că a rănit-o pe Marion, dar şi mâhnirea cauzată de faptul că nu o va mai vedea vreodată pe cea mai iubită fiinţă din viaţa sa.

„Dumnezeu să te aibă în grijă, iar de sufletul meu să aibă milă!”, astfel şi-a încheiat Edwin Howard Armstrong scrisoarea.

Ulterior, Edwin şi-a pus mănuşile, pălăria şi pardesiul. A ieşit pe fereastra apartamentului său de la etajul 13, a păşit pe pervaz şi a sărit în gol. Era 1 februarie 1954, iar Edwin avea 63 de ani.

Moştenirea sa în ceea ce priveşte transmisiunea FM o putem observa cu ochiul liber. Toate posturile importante de radio din ziua de azi folosesc această bandă pentru a ajunge la public. Cu toate acestea, inventatorul modulaţiei în frecvenţă a murit cu mult înainte ca invenţia sa să aibă succesul scontat.

Până în anii ’80, acest tip de transmisiune s-a răspândit din SUA peste ocean, ajungând în Europa şi până în Australia. Companiile au trecut de la transmisiunea AM la cea FM, căci oferea o calitate mai bună, la costuri mai mici.

Marion a ales să continue lupta în instanţă pe care soţul său a început-o. Într-un final, judecătorii i-au dat câştig de cauză, deşi se lupta cu giganţi precum RCA sau Motorola. Instanţa a decis că inventatorul FM este Edwin Howard Armstrong. Marion a primit mai multe premii în memoria soţului său, punând şi bazele Fundaţiei Armstrong Memorial Research,^[detalii] în anul 1955.