Controversatul principiu „Ius osculi”, adică „dreptul la sărut” care putea condamna o femeie la moarte

Ius osculi sau dreptul la sărut, era un obicei stipulat în vechiul drept roman, prin care femeile erau obligate să se lase sărutate pe gură, nu doar de soţul lor, dar şi de tată, fraţi sau veri. Acest lucru nu se făcea în sens romantic, ci era o formă de a verifica dacă femeile au consumat vin.

Soţul şi rudele apropiate ale femeii aveau dreptul de a o săruta, pentru a se asigura că respiraţia acesteia nu miroase a vin. Acest lucru era asociat cu onestitatea şi fidelitatea femeii respective.

Consumul vinului era interzis femeilor printr-o lege pe care istoricul Dionis din Halicarnas a urmărit-o până la Romulus, unul dintre întemeietorii Romei. Această lege era menită să „menţină echilibrul şi armonia în familia romană”.

Se credea că vinul putea duce la adulter şi chiar la avort, astfel că femeile respectabile nu aveau voie să-l consume. Consumând vin, femeile şi-ar fi putut pierde autocontrolul, fiind mai usor de manipulat şi de împins către comiterea unui act de adulter. Conform acestui principiu, vinul putea transforma o soţie, o fiică sau o soră într-o femeie cicălitoare, irascibilă sau, mai rău, într-o persoană cu comportament vulgar şi indecent, lucru care ar fi putut compromite reputaţia familiei.^[sursa]

Dreptul la sărut putea duce la o pedeapsă pentru femeie

Dacă o femeie era prinsă consumând vin, aceasta era apoi judecată pentru această „crimă”, fie în faţa unei instanţe, fie acasă. În cazul din urmă, soţul devenea judecător, juriu şi călău pentru soţia sa.

În funcție de gravitatea „infracțiunii”, consecințele puteau varia de la o pedeapsă privată, până la umilirea publică și chiar divorț. Au fost cazuri în care pedeapsa pentru consumul de vin a fost atât de aspră, încât s-a ajuns la decesul femeii. Acest lucru se întâmpla cu acordul membrilor familiei femeii care fusese prinsă consumând vin.

Istoricul Valerius Maximus spunea, în secolul I, că „orice femeie care pofteşte la vin închide poarta virtutii si o deschide viciilor”.

Tradițiile romane prevedeau că și o femeie găsită pur și simplu cu cheile pivniței asupra sa putea fi pedepsită.

Cu toate acestea, dreptul la sărut şi consecinţele nerespectării interdicţiei de a consuma vin se aplicau doar femeilor oneste (lat. honestae). Acestora li se impunea sărutul zilnic pe buze din partea bărbaţilor din familie. Această lege nu se aplica şi în cazul femeilor care proveneau din clasele inferioare ale societăţii romane. Femeile uşoare (probrosae), dansatoarele, actriţele sau ospătăriţele erau considerate „nedemne şi incapabile de a întemeia o familie decentă”.

Dacă în Roma antică această practică era acceptată, în prezent ar fi considerată invazivă și lipsită de respect, deoarece încalcă intimitatea persoanei. Dreptul la sărut a dispărut odată cu trecerea timpului. Severitatea legii a scăzut, pedepsele fizice fiind înlocuite de achitarea unei amenzi de către femeile prinse consumând vin. Cu toate acestea, întrucât amenda afecta bunăstarea familiei, bărbaţii au încetat să-şi mai reclame soţiile, iar legea şi-a pierdut importanţa.