Petru Șchiopul rămâne o figură unică în istoria medievală românească, fiind singurul domnitor care a renunțat la tron din dragoste pentru o femeie. Fascinat de o tânără de rând, Petru și-a abandonat coroana fără ezitare pentru a-și urma inima. Această decizie curajoasă l-a condus în exil, însă a fost dovada celei mai intense pasiuni trăite de voievod.
Petru Șchiopul este un personaj remarcabil în istoria medievală românească, nu atât prin realizările sale ca voievod, cât prin aspectele inedite ale domniei sale. Ca singurul reprezentant al neamului Basarabilor care a ajuns pe tronul Moldovei, Petru Şchiopul a reușit să urce pe tron de patru ori, stabilind astfel un adevărat record. În timpul stăpânirii sale, a fost înfruntat de aventurieri precum Nicoară Potcoavă și impostorul Iancu Sasul.
Ceea ce cu adevărat îl diferențiază este motivul abdicării sale. Deși oficial a renunțat la tron din cauza presiunilor economice și financiare impuse de otomani, în realitate, Petru Șchiopul a abdicat dintr-o mare iubire pentru o femeie de rând.
Un Basarab pe tronul Mușatinilor, aliat al turcilor și al boierilor
Petru Șchiopul a urcat pentru prima dată pe tronul Moldovei în anul 1574, sprijinit de otomani. Fiul lui Mircea al III-lea Basarab și nepotul lui Mihnea cel Rău, domnitor al Țării Românești, Petru a reușit să își asigure tronul prin mituirea cu sume considerabile de bani a otomanilor, care l-au înlocuit pe Ioan Vodă cel Viteaz.
Ioan Vodă fusese un adversar al turcilor, iar armatele turcești și valahe au reușit să-l înfrângă la Cahul, instalându-l pe Petru Șchiopul ca domnitor. Porecla sa, „Șchiopul”, provine de la o malformație congenitală, din cauza căreia avea un picior mai scurt decât celălalt.
Căsătorit cu prințesa grecoaică Maria Amiralis din insula Rhodos, Petru Șchiopul a avut doi copii, dintre care unul, Vlad, a murit în pruncie.
Ca domnitor, Petru Șchiopul nu s-a evidențiat prin realizări militare sau politice deosebite. A detestat războiul și s-a bazat pe sprijinul otomanilor pentru a-și menține tronul, oferindu-le în schimb mari sume de bani și privilegii economice. Această atitudine a dus la creșterea exponenţială a pretențiilor financiare ale turcilor.
Pentru a evita conflictele interne, Petru Șchiopul a fost foarte conciliant cu boierii, ceea ce i-a asigurat o domnie mai lungă, dar i-a adus și critici pentru supunerea sa excesivă față de aceștia.
Contribuția principală a lui Petru Șchiopul rămâne în domeniul cultural. A sprijinit călugării cărturari, inclusiv pe Azarie, și a fost primul domnitor care a emis documente de cancelarie în limba română.
A avut, însă, şi anumite încercări de a reforma sistemul economic. Petru a luat măsuri de stimulare a agriculturii și comerțului, prin atragerea în țară a cât mai multor negustori străini. La 27 august 1588 le-a fost acordat negustorilor englezi un privilegiu comercial prin care aceștia plăteau doar 3% taxă, față de 12% cât ceilalți negustori. Înțelegerea a fost semnată cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol.
Pentru a stăvili într-un fel haosul financiar, Petru a dispus și întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili. Terminat la 20 februarie 1591, acest catastih este cel mai vechi izvor statistic, demografic și fiscal cunoscut până azi despre Moldova.
Femeile, marea slăbiciune a lui Petru Șchiopul
Deși descris de cronicarul Grigore Ureche ca fiind un domnitor cumpătat, blând și milostiv, Petru Șchiopul avea o mare slăbiciune: femeile tinere și frumoase. Această patimă a crescut odată cu înaintarea în vârstă, culminând cu abdicarea sa din dragoste pentru o femeie de rând, gest care l-a transformat într-un personaj aparte în istoria Moldovei.
De fapt, calvarul soției lui Petru Șchiopul a fost marcat de relațiile extraconjugale ale voievodului, care prefera femeile de origine umilă. Una dintre aceste amante, Irina Botezata, a rămas în istorie.
Fostă slujnică la curtea domnească, Irina a atras atenția domnitorului la vârsta de aproximativ 60 de ani. Moldoveanca tânără și frumoasă a cedat avansurilor lui Petru, iar relația lor a devenit de notorietate. Irina i-a dăruit un copil, care a devenit marea feblețe a voievodului.
De rușine și din cauza inimii frânte, soția domnitorului a murit. Dar domnitorul nu avea să se oprească nici după acest moment. Chiar şi pe Irina Botezata, Petru Șchiopul avea să o înșele, la vârsta de 70 de ani, cu o altă țiitoare, pe nume Maria.
A lăsat tronul pentru o femeie
Rămas văduv, Petru Șchiopul nu putea să se căsătorească oficial cu Irina Botezata din cauza originii ei umile. În fața acestui obstacol, voievodul a ales să renunțe la tron pentru ibovnica sa. Oficial, el a invocat sănătatea precară și pretențiile otomane drept motive ale abdicării, dar adevărata cauză era iubirea sa pătimașă.
Înainte de a abdica, domnitorul a organizat în secret o căsătorie cu Irina, după tradiție, cununia fiind oficiată de Mitropolitul Moldovei. În însemnările sale, voievodul menționează acest moment cu precizie:
„Duminică seara, trei ceasuri, ne-am cununat cu mama lui Ștefan Vodă, anume Irina Botezata. Adevăr am zis, până sunt în țară să nu se spuie cuiva, să fie ascuns, să nu știe nimeni. Iar când voi fi ieșit în altă țară, atunci să știe toți cum că cununați suntem. Să știe toți!”, se arată în însemnările lui Petru Șchiopul.
Sfătuit de un prieten albanez aventurier, Petru Șchiopul a decis această nuntă de taină pentru a asigura dreptul la tron fiului său nelegitim, Ștefan. După căsătorie, Petru a plecat în exil, stabilindu-se la Viena sub protecția împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg. Ulterior, s-a mutat într-un palat din Tirol, oferit de împărat.
În vârstă de 60 de ani, fostul domnitor al Moldovei ducea o viață de lux, înconjurat de boierii săi apropiați, un mitropolit și, bineînțeles, de Irina Botezata, care făcuse 24 de ani la acea vreme. Totuși, Petru nu s-a mulțumit cu tânăra sa soție. În palatul din Tirol, el s-a îndrăgostit din nou de Maria, o tânără frumoasă venită din Moldova, care fusese doica lui Ștefan, fiul său cu Irina.
Irina Botezata a murit la doar doi ani după sosirea în Tirol, iar Petru Șchiopul a trecut în neființă în 1594, la vârsta de 70 de ani, lăsând în urmă o reputație de afemeiat. Moștenirea sa este marcată de pasiunea sa pentru femei, dar și de decizia curajoasă de a renunța la tron pentru iubirea vieții sale.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
