„Dacă rănești o plantă, aceasta țipă”. Plantele chiar „țipă”, însă pur și simplu nu le-am auzit niciodată până acum

Roald Dahl, un cunoscut autor de literatură pentru copii și povestiri scurte, spunea: „dacă rănești o plantă, aceasta țipă”. Se pare că a avut dreptate. Oarecum.

Evident, acest lucru nu se întâmplă în același mod în care am putea țipa noi doi. Mai degrabă, ele emit zgomote de pocnituri sau clicuri în frecvențe ultrasonice în afara spectrului auditiv uman, care se amplifică atunci când planta devine stresată.

Potrivit unui studiu publicat în anul 2023, aceasta ar putea fi una dintre modalitățile prin care plantele își comunică suferința lumii din jurul lor.

„Chiar și într-un câmp liniștit, există de fapt sunete pe care noi nu le auzim, iar aceste sunete transportă informații. Există animale care pot auzi aceste sunete, așa că există posibilitatea ca o mulțime de interacțiuni acustice să aibă loc. Plantele interacționează tot timpul cu insecte și alte animale, iar multe dintre aceste organisme folosesc sunetele pentru comunicare, așa că ar fi foarte suboptimal pentru plante să nu folosească deloc sunetele.„, a declarat biologul evoluționist Lilach Hadany de la Universitatea Tel Aviv din Israel.^[sursa]

Dacă rănești o plantă, aceasta scoate sunete?

Plantele aflate în stare de stres nu sunt atât de pasive pe cât ați putea crede. Ele suferă unele schimbări destul de dramatice, dintre care una dintre cele mai detectabile (pentru noi, oamenii, cel puțin) este eliberarea unor arome destul de puternice. De asemenea, acestea își pot modifica culoarea și forma.

Aceste schimbări pot semnala pericolul pentru alte plante din apropiere, care, ca răspuns, își sporesc propriile apărări; sau pot atrage animale care să se ocupe de dăunătorii care ar putea face rău plantei.

Cu toate acestea, nu s-a cercetat pe deplin dacă plantele emit și alte tipuri de semnale – cum ar fi sunetele. În urmă cu câțiva ani, Lilach Hadany și colegii săi au descoperit că plantele pot detecta sunetele. Următoarea întrebare logică a fost dacă acestea îl pot și produce.

Pentru a afla, cercetătorii au înregistrat plante de roșii și de tutun în mai multe condiții. În primul rând, au înregistrat plantele fără niciun factor de stres, pentru a obține o bază de referință. Apoi, au înregistrat plantele care erau deshidratate și plantele cărora li se tăiase tulpina. Aceste înregistrări au avut loc mai întâi într-o cameră acustică izolată fonic, apoi într-un mediu normal de seră.

Apoi, au antrenat un algoritm de învățare automată pentru a face diferența între sunetul produs de plantele nesupuse la stres, plantele tăiate și plantele deshidratate.

Sunetele emise de plante sunt ca niște pocnituri sau clicuri cu o frecvență mult prea înaltă pentru ca oamenii să le distingă, detectabile pe o rază de peste un metru. Plantele nesupuse la stres nu fac prea multe zgomote; ele continuă să stea liniștite, făcându-și treaba de plante, absorbind dioxid de carbon şi producând oxigen.

În schimb, plantele stresate sunt mult mai zgomotoase, emițând în medie până la aproximativ 40 de clicuri pe oră, în funcție de specie. Iar plantele lipsite de apă au un profil sonor perceptibil. Acestea încep să pocnească mai mult înainte de a prezenta semne vizibile de deshidratare, sunetele intensificându-se pe măsură ce planta devine tot mai uscată, înainte de a se diminua pe măsură ce planta se ofilește.

Algoritmul face distincţia între sunete

Algoritmul a reușit să facă distincția între aceste sunete, precum și între speciile de plante care le emit. Și nu este vorba doar de plantele de tomate și de tutun. Echipa de cercetare a testat o varietate de plante și a constatat că producerea de sunete pare a fi o activitate destul de comună a plantelor. Grâul, porumbul, strugurii, cactusul și pălămida au fost toate înregistrate făcând zgomot.

Dar există încă câteva necunoscute. De exemplu, nu este clar cum sunt produse sunetele. În cercetările anterioare, s-a constatat că plantele deshidratate suferă de cavitație, un proces prin care se formează bule de aer în tulpină, se extind și se prăbușesc. Acest lucru, în cazul crăpării articulațiilor umane, produce un pocnet perceptibil; ceva similar s-ar putea întâmpla cu plantele.

Nu știm încă dacă și alte condiții de suferință pot induce sunete în rândul plantelor. Agenții patogeni, atacurile, expunerea la ultraviolete, temperaturile extreme și alte condiții nefavorabile ar putea, de asemenea, să inducă plantele să înceapă să se spargă ca o folie cu bule.

De asemenea, nu este clar dacă producerea de sunete este o dezvoltare adaptivă la plante sau dacă este doar ceva care se întâmplă. Cu toate acestea, echipa de cercetare a arătat că un algoritm poate învăța să identifice și să distingă între sunetele plantelor. Este cu siguranță posibil ca și alte organisme să fi făcut același lucru.

În plus, aceste organisme ar fi putut învăța să răspundă la zgomotul plantelor aflate în dificultate în diverse moduri.

„De exemplu, o molie care intenționează să depună ouă pe o plantă sau un animal care intenționează să mănânce o plantă ar putea folosi sunetele pentru a-și ghida decizia.”, a declarat Hadany.^[sursa]

Pentru noi, oamenii, implicațiile sunt destul de clare; am putea să ne sincronizăm cu „apelurile” de ajutor ale plantelor însetate și să le udăm înainte ca acest lucru să devină o problemă.

Dar nu se știe dacă și alte plante simt și răspund sau nu la aceste simptome. Lucrări de cercetare anterioare au arătat că plantele își pot crește toleranța la secetă ca răspuns la sunete, așa că este cu siguranță plauzibil. Iar în acest sens, echipa își îndreaptă următoarea etapă a cercetării lor.

„Acum, că știm că plantele emit sunete, următoarea întrebare este – «cine ar putea să le asculte?».În prezent, investigăm răspunsurile altor organisme, atât animale, cât și plante, la aceste sunete, și explorăm, de asemenea, capacitatea noastră de a identifica și interpreta sunetele în medii complet naturale.”, a mai spus biologul Lilach Hadany.