10 curiozităţi despre lupi şi lucrurile pe care le putem învăţa de la ei

Lupul, care se numeşte ştiinţific Canis lupus, este unul dintre cele mai este unul dintre cele mai cunoscute animale sălbatice de pe teritoriul României. Despre lupi s-au scris multe poveşti şi s-au transmis basme populare, fiind personaje atât îndrăgite, cât şi temute.

Lupul face parte din familia Canidae, alături de câine, vulpe, șacal și enot. În trecut, lupul era prezent în întreaga emisferă nordică, adaptându-se cu succes la cele mai diferite condiții de trai. Pentru a se descurca în acest habitat divers, lupul a fost nevoit să învețe să vâneze de la insecte, rozătoare şi până la animale mai mari, cum este elanul, bizonul sau boul moscat. Astfel, a devenit un vânător priceput.

Există două tipuri principale de lupi: lupul cenuşiu şi lupul roşu. Există şi câteva subspecii, precum lupul arctic, lupul de şes sau lupul nord-american.

10 curiozităţi despre lupi

#1. Cum arată lupul

Lupul este un animal suplu, ce poate avea o lungime de până la 1,5 m, la care se adaugă o coadă de aproximativ 0,8 m. Masa este variabilă, de obicei între 30 și 50 kg, dar depășind în unele cazuri 70 kg. Cei mai mici lupi trăiesc în Orientul Mijlociu, iar cei mai mari trăiesc în Canada, Alaska și Rusia.

Blana lupului este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. De fapt, blana este compusă din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Năpârlind în general toamna în zonele temperate, lupul are o „haină” de vară, mai închisă la culoare, și alta de iarnă, mai deschisă, pentru a se putea camufla, fiind astfel mai greu zărit de pradă și putând deci să vâneze mai ușor.

Despre lupi se cunoaşte faptul că pot atinge viteze foarte mari, fiind cele mai rapide animale din specia lor. Lupii sunt capabili să alerge cu o viteză de până la 65 km/h.

#2. Ce mănâncă lupul

Despre lupi se ştie că sunt carnivori şi vânători foarte pricepuţi. Aceştia folosesc diverse tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii, până la mânarea treptată către zone închise.

Obişnuiesc să-şi diversifice tipul de hrană. Atunci când vânează în haită ucid căprioare, cerbi, capre negre sau oi, vaci, cai și chiar câini. În România, cea mai importantă sursă de hrană o reprezintă cerbii şi mistreţii. Lupii pot vâna și animale mici, precum iepuri, vidre, veverițe, șoareci sau pasări.

Lupii pot mânca până la 10 kg de carne la o singură masă. Acest lucru este foarte mult dacă este să facem o comparaţie cu masa unui om. Cu toate acestea, lupii sunt nevoiţi să consume cât mai multă mâncare, întrucât nu pot şti când vor avea următoarea masă şi nici pericolele care pot apărea.

Deși circulă nenumărate legende despre oameni mâncați de lupi, nu se cunoaște niciun caz concret în care un adult să fi fost atacat și mâncat de lupi. Deși s-au înregistrat cazuri de urmărire și schițare a atacului, acesta nu a fost niciodată finalizat. Singurele cazuri de atac asupra oamenilor au fost atunci când lupii erau bolnavi de rabie.

#3. Lupul se află în vârful lanţului trofic

Lupul este un prădător de vârf, la fel ca leii, tigrii rechinii, urşii şi crocodilii. Cu toate acestea, deşi nu este vânat de om, este concurentul direct al acestuia în obţinerea hranei. În majoritatea zonei lui de răspândire, lupul a pierdut în această luptă inegală în faţa omului.

Lupii joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic. Realizează acest lucru prin controlul populațiilor de prădători mai mici și prin menținerea populațiilor de animale sănătoase, vânând animalele bolnave și pe cele mai în vârstă. Aşadar, lupii au un impact semnificativ asupra ecosistemelor în care trăiesc.

#4. Lupii nu urlă la lună

În ciuda poveştilor populare, conform cărora lupii urlă la lună, acest lucru nu este adevărat. Aceştia urlă, dar din cu totul alte motive. Fiecare lup are un urlet diferit. Astfel, lupii urlă pentru a comunica cu membrii grupului lor sau cu alte grupuri de lupi, pentru a-şi marca teritoriul, pentru a atrage parteneri de reproducere sau pentru a anunța prezența prăzii.

În rest, lupii sunt asemănători cu câinii în ceea ce priveşte modul de comunicare. Aceştia mârâie, hârâie, schiaună şi latră pentru a comunica între ei. Mai mult decât atât, lupii au o serie de expresii faciale distincte, pe care le folosesc pentru a comunica și a menține unitatea haitei.

Atunci când urlă, lupii îşi întind nasul către cer. Fiind animale mai mult nocturne, lumina lunii îi face mai activi, fiind observaţi de multe ori urlând în nopţile cu lună plină tocmai pentru că habitatul lor este mai luminat.^[sursa]

#5. Lupii sunt animale sociale

Una dintre cele mai fascinante curiozităţi despre lupi o reprezintă faptul că sunt animale foarte sociale, în ciuda agresivităţii lor.

Lupii trăiesc în haite. Această unitate socială fundamentală este alcătuită dintr-o pereche alfa, capabilă de reproducere, și urmașii acesteia. Lupii sunt extrem de loiali și cooperanți cu membrii propriei lor haite.

În cele mai multe cazuri, o haită are aproximativ zece membri, deși există atât grupuri cu 3-4 membri, cât şi grupuri cu peste 20 de membri.

La sfârșitul primăverii comportamentul lupilor din haită se schimbă. Migrarea pe întreg teritoriul este înlocuită cu vânătoarea scurtă, având punctul de plecare tabăra. Alegerea acestui loc este privilegiul femelei gestante. Aceasta de obicei este femela cu rangul cel mai înalt, perechea masculului alfa din haită.

Lupii au, de asemenea, un comportament jucăuş și își petrec mult timp jucându-se între ei, fie pentru a-și întări legăturile sociale, fie pentru a-și îmbunătăți abilitățile de vânătoare.

#6. Lupii se împerechează pe viaţă

Spre deosebire de alte specii, lupii sunt adesea monogami. Perechile formate de aceștia rămân împreună toată viața și îşi cresc puii împreună. Cu toate acestea, chiar și lupii pot să-și schimbe partenerii în anumite situații, cum ar fi moartea unuia dintre parteneri sau dacă nu reușesc să-și găsească un partener potrivit.

Aşadar, comportamentul lupilor în ceea ce priveşte partenerul poate varia în funcție de specie, mediu și alte factori. În unele cazuri, lupii vor manifesta un grad mai mare de stabilitate în pereche, dar există şi excepţii, câd lupii pot fi mai predispuși să-și schimbe partenerii.

#7. În general, doar cuplul alfa se reproduce

Într-o haită, majoritatea femelelor sunt capabile să se reproducă, însă doar câteva dintre ele fac acest lucru. Adeseori, singurii care se împerechează sunt masculul și femela alfa.

Acest lucru permite nașterea de pui puternici și rezistenți și limitează numărul de pui care trebuie îngrijiţi. Celelalte femele din haită ajută la creșterea și îngrijirea puilor perechii alfa. Uneori, în cadrul haitelor mai mari, pot exista mai multe cupluri alfa și puii acestora.

Puii de lup se nasc orbi și surzi, cu ochi albaștri. Încep să vadă și să audă abia la câteva zile după naștere. Ulterior, culoarea ochilor devine gălbuie.

Lupii pot trăi până la 13 ani în sălbăticie și chiar mai mult în captivitate.

#8. Lupii sunt animale migratoare

Se cunoaşte despre lupi că sunt animale migratoare. Modelele lor de migrație variază în funcție de diferitele populații și zone geografice. În general, lupii se pot deplasa pe distanțe mari în căutarea hranei, a partenerilor și a teritoriului.

Unele populații de lupi efectuează migrații sezoniere, care sunt influențate de schimbările sezoniere ale hranei și de condițiile meteorologice. De exemplu, lupii din nordul Rusiei migrează în mod regulat din regiunile arctice spre regiunile mai sudice în timpul iernii, în căutarea prăzii mai ușor de găsit.

În alte zone, cum ar fi parcurile naționale din America de Nord, lupii rămân pe teritoriile lor pe tot parcursul anului, cu excepția cazului în care sunt forțați să se deplaseze din cauza condițiilor meteorologice extreme sau a modificărilor din habitatul lor natural.

#9. Lupii, animale venerate

Lupul, deși nu este nici pe departe cel mai mare sau mai puternic dintre carnivorele europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri. Lupul a fost venerat în multe culturi din întreaga lume, de la triburile nativilor americani la mitologia greacă și cea romană. Se spune că fondatorii Romei, Remus şi Romulus, au fost alăptaţi de o lupoaică şi astfel au fost salvaţi de la moarte.

În mitologia nordică, lupii erau asociați cu zei precum Odin și Fenrir. Fenrir era un lup gigantic și malefic care a jucat un rol important în eshatologia nordică, marcând sfârșitul lumii.

De asemenea lupul a fost privit ca un simbol de către daci. Aceştia şi-au creat stindardul de luptă sub forma unui cap de lup cu gura deschisă, care se continua cu un corp de balaur.

#10. Dispariţia lupului

Lupii roşii sunt o specie considerată dispărută încă din anul 1980. Mai există câteva zeci de exemplare într-o rezervaţie din Carolina de Nord, SUA. În rest, nu există indicii despre lupi care să arate că ar fi în pericol de dispariţie.

Lupii au fost în pericol în cursul secolului al XX-lea. În această perioadă au fost vânătați intens în multe părți ale lumii, în special în Europa și America de Nord, ceea ce a dus la reducerea dramatică a populațiilor. În multe țări, lupii sunt protejați prin lege, iar acest lucru a dus la refacerea populaţiilor de lupi.

Cu toate acestea, studiile arată că specia inițială de lup cenușiu din Alaska a dispărut încă din urmă cu 12.000 de ani, iar cea din prezent este o subspecie. Specia originală de lup gri din Alaska a trăit în permanență de acum 45.000 de ani, probabil chiar și de mai devreme. Această specie este diferită de specia modernă de lup din nordul Americii, Europa sau Asia.

Rezultatele analizelor genetice au scos la iveală o mare diferență, ceea ce a dus la concluzia că cele două animale sunt diferite din punct de vedere genetic. Cu toate acestea, lupul gri de acum 12.000 de ani nu diferă foarte mult din punctul de vedere al dimensiunilor de lupul gri care trăiește în prezent, însă avea dinți mai mari și mușchi faciali mult mai puternici, fiind în stare să ucidă chiar și un bizon.