Alegerile prin vot au reprezentat dintotdeauna o tentaţie pentru a fi fraudate.
Dar cum se fraudau alegerile în trecut?
În antichitate, la începuturile democraţiei, votul se făcea prin ridicarea mâinilor.
Republica Franceză a fost primul stat din lume care a introdus votul universal, în anul 1792. Totuși, aveau drept de vot doar bărbații.
În majoritatea țărilor dezvoltate, femeile au primit drept de vot abia în anul 1918.
În România, femeile au primit dreptul de a vota în anul 1938.
Când vine vorba despre fraudarea voturilor, românii nu au dus niciodată lipsă de imaginație.
Înainte de 1850, doar boierii bogați votau în țările române. Acest lucru nu-i oprea pe aceștia, care, dacă alegerile erau în zile diferite, își puneau cei mai buni cai la trăsură și mergeau din localităţile de domiciliu la moșiile de la țară, ca să mai voteze o dată.
Aşadar, turismul electoral are o istorie îndelungată în România. Doar nu credeaţi că actualii politicieni corupţi au avut măcar această capacitate?
În anul 1885 opoziția se plângea că trăsurile administrației erau folosite ca să ducă alegătorii la mai multe secții de votare. Aceeași opoziție se plângea că a fost folosit un tren special pentru a aduce alegători din provincie la București.
Metoda „suveică”
Ca şi astăzi, acum o sută de ani perioada alegerilor era marcată de tot felul de ostilităţi şi fraude electorale, unele chiar grosolane.
Situaţia din România antebelică era una specială, având în vedere că majoritatea covârşitoare a populaţiei era analfabetă. Dar şi atunci exista un primitivism electoral, în sensul că doar bărbaţii aveau drept de vot.
Șeful liberalilor din Vrancea, Nicolae Săveanu, este inventatorul metodei „Suveică”.
Cum se fraudau alegerile prin metoda „suveică”? La alegerile pentru Camera Deputaţilor şi la Senat votul era cu buletine închise în plic, conform adevarul.ro.
Unul dintre agenţii partidului care avea interes să fraudeze fura plicul ştampilat din birou, îl umplea cu buletinele candidaţilor partidului şi îl dădea mai departe alegătorului care făcea jocul partidului său.
Alegătorul, după ce ducea plicul în cabina de vot, avea sarcina facilă de a aduce afară plicul primit de la comisie, astfel că operaţiunea continua până la nesfârşit, fix ca o „suveică”.
Dincolo de acest aspect, liberalul Săveanu (1866-1952) a fost o personalitate respectată nu numai în partidul său, ci şi de adversari.
Nicolae Săveanu a fost deputat, senator, primar al Focşaniului, director de prefectură, prefect şi subprefect, 25 de ani preşedinte al PNL-Organizaţia Putna şi a dominat vreme de 50 de ani viaţa politică din acest judeţ.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
