Cum era să moară Matei Basarab, ucis chiar de către medicul său

Matei Basarab este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi domnitori al Ţării Româneşti, pe care a condus-o timp de 22 de ani. S-a născut în anul 1580, la Brâncoveni, în Olt, iar prin bunicul său, Vâslan din Caracal, descindea din puternica familie a boierilor Craiovești.

Matei Basarab a fost căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova.

Încă din timpul domniei lui Leon Tomșa, Matei Basarab a încercat să urce pe tronul Ţării Româneşti cu ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei. Agitația din țară a crescut și mai mult sub următorul domnitor Radu Iliaș (începând cu anul 1632), până ce Poarta Otomană, luând în considerare și darurile făcute personal de Matei, i-a încredințat tronul cu toată împotrivirea intrigilor grecești manevrate mai ales de bogătașul Celebi Curt.

Ajuns pe tron, Matei Basarab a menţinut o relaţie bună cu otomanii, încheind un pact de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I, precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția. Cu toate acestea, a avut parte de probleme interne, precum şi cu vecinii moldoveni.

Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, a încercat în mod repetat să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Au existat chiar şi comploturi pentru uciderea lui Matei Basarab.^[sursa]

Încercarea boierilor de a-l ucide pe Matei Basarab

Renumit pentru spiritul său de mare ctitor, în timpul său se spunea că toată ţara era un şantier. Deşi nu a purtat decât foarte puţine bătălii, cu prilejul uneia, a fost rănit. Rana i-a fost pansată de un bărbier, căci bărbierii îndeplineau şi rolul de medici în acea perioadă.

Bărbierul se afla în slujba unităţii militare poloneze, care era cantonată în Muntenia. Aşa după cum s-a dovedit ulterior, acesta a încercat să-l otrăvească pe domnitor, fiind plătit de o parte a boierilor care doreau înlăturarea lui Matei Basarab.

Episodul a fost descris în „Cronica Ardelenească” (Siebenbürgische Chronik) a sibianului Georgius Kraus (1607-1679).

„Matei Basarab fu împuşcat în genunchi, dar glontele îi fu scos

Sănătatea lui Matei s-a înrăutăţit mult din pricina împuşcăturii primite, glonţul găsindu-se încă în genunchi. Bărbierii, nevoind să-l chinuiască, încercară să-l tragă cu o vezicătoare pusă pe rană ca să scoată glonţul. În cele din urmă, carnea a putrezit în jurul glonţului şi i-a pricinuit mari dureri, astfel încât viaţa voievodului era în primejdie.

Când principele a aflat aceasta, i-a trimis din Sibiu un bărbier vestit. Acesta i-a scos imediat glonţul, a curăţat rana şi l-a lăsat pe Matei într-o stare destul de bună, în seama bărbierului său despre care se spune că era polonez;apoi a plecat din nou acasă cu o foarte frumoasă răsplată.

Vasile Lupu, medicul polonez al lui Matei şi câţiva boieri pun la cale otrăvirea lui Matei Basarab

Deoarece între timp «Iuda» şi câţiva boieri uneltitori nu se putuseră potoli şi ar fi vrut cu mare bucurie să-l omoare pe Matei, în urma aţâţării lui Vasile Lupu (domnitorul Moldovei, şi rivalul lui Matei Basarab) îl atraseră pe bărbierul polonez de partea lor cu bani şi daruri ca acesta să-l ajute şi Matei să nu mai scape cu viaţă. Bărbierul primii banii, îi puse oblojeala otrăvitoare, pricinuindu-i dureri mari;apoi, din pricina oblojelii otrăvite, i se umflă tot trupul nemaiputând să doarmă, nici să se odihnească timp de mai multe zile şi nopţi.

Un alt medic străin este trimis la Matei Basarab

Deoarece starea voievodului se înrăutăţea din zi în zi, iar prietenii săi cei mai buni şi slujitorii Curţii îi văzură slăbiciunea, trimiseră grabnic, cu voia lui Matei, această ştire lui Rakoczi. Acesta îi trimise neîntârziat din tabără de la Feldioara un bărbier german, Iacob din Făgăraş, împreună cu un însoţitor. Acesta, sosind la Târgovişte şi neavând alte ştiri, trase la bărbierul polonez al lui Matei, tovarăşul său de meşteşug. Acesta se prefăcu a se bucura de sosirea lui. De fapt, însă, se îngrozi, fiindu-i teamă că şi-ar pune viaţa în primejdie din pricina oblojelii otrăvite pe care i-o pusese lui Matei.

În cele din urmă, el spuse că Matei Vodă va fi foarte bucuros când va auzi că Alteţa Sa Princiară l-a trimis la el pentru căutarea sănătăţii sale, dar adăugă că, în clipa de faţă, voievodul nu este în primejdie şi că îi merge mai bine. Totodată, îl pofti să mai aştepte puţin la el, deoarece se va duce la Matei pentru a-l vesti şi se va întoarce în curând.

«Tăcerea» chirurgului e cumpărată cu 80 de florini

Bărbierul se duce la boierii trădători care îi plătiseră ca să-i aducă lui Matei pieirea, le povesti cum stau lucrurile şi că sosise un bărbier german de la Rakoczi, adăugând că se teme de o mare primejdie pentru el şi pentru ei. Boierii se îngroziră foarte, îi dădură 80 de florini vechi ca să-i înmâneze bărbierului ca şi când i-ar fi fost trimişi de Vodă, care nu mai avea nevoie de ajutorul lui. Apoi, să-i spună să plece.

Bărbierul polonez îndeplini totul întocmai, îi dădu bani bărbierului ardelean, cu înştiinţarea că Vodă îi mulţumeşte foarte mult principelui pentru bunăvoinţa arătată, iar pe el îl sfătui să se întoarcă din nou la domnul său, căci Vodă se simte foarte bine şi se va însănătoşi în curând. Ce se întâmplă? Bărbierul lui Rakoczi luă banii, crezând că lucrurile stăteau chiar aşa, îi mulţumi pentru darul şi osteneala lui, îşi luă rămas bun şi plecă. Bărbierul polonez se bucură şi crezu că şi-a rânduit bine treburile. Alergă chiuind la boierii răi cărora le comunică vestea cea bună.

Reîntoarcerea medicului şi descoperirea complotului

După ce însă, cum s-a spus, bărbierul a plecat şi a mers cam un sfert de milă, el şi însoţitorul său căzură pe gânduri se temură că deoarece nu-l văzuse pe Vodă şi nu-i ducea ştiri sigure principelui, acesta îi putea pedepsi. Din această pricină se întoarseră, se duseră de-a dreptul la Curte şi cerură să fie duşi la Domn.

Matei se bucură de sosirea lor şi porunci, în slăbiciunea sa, ca să i se înfăţişeze şi bărbierul să-i vadă rana neîntârziat. Acesta văzu însă oblojeala cu otravă, o scoase, curăţă rana, puse alta pentru a-i alina durerile şi rămase apoi puţin la Vodă pentru a vedea ce va urma. După aceea, Matei se simţi mai bine şi i se întoarse somnul, care-i lipsise şase zile. După somn avu poftă de mâncare, ceea ce bucură mult toată Curtea.

A doua zi, când bărbierul voia să-şi ia rămas bun de la Vodă şi mulţumi pentru darul primit, Matei rămase uimit de acest fapt şi vru să cunoască povestea în amănunt şi pricina pentru care bărbierul voia să-l părăsească în această nevoie. Acesta îi povesti atunci toate întâmplările cu bărbierul polonez şi dezvălui toată povestea oblojelii otrăvite.

Bărbierul polonez fu pe dată înhăţat. Căzând în genunchi, ceru îndurare şi destăinui noua trădare a boierilor şi felul cum ei îl ameninţaseră cu moartea dacă nu-l omoară pe Matei. Când Vodă află cele întâmplate, porunci prinderea boierilor, care nu se aşteptau la aceasta, fiindcă fuseseră liniştiţi de bărbier că doctorul lui Rakoczi plecase. Dacă Dumnezeu vrea să dea la iveală o urzeală, el găseşte repede mijloacele potrivite.

Îndată ce boierii sosiră, doftorul lui Rakoczi porunci să-i fie tunsă unui câine o bucată mare de piele cât oblojeala otrăvită. Apoi îi puse câinelui această oblojeala şi lăsă ca Matei, boierii şi bărbierul său să vadă urmarea şi felul cum se va purta câinele şi cum era mâncată pielea. Toţi s-au mirat de aceasta.

Îndată ce Matei văzu trădarea înspăimântătoare şi multe încercări ale boierilor de a-i lua viaţa, porunci să se înceapă o cercetare aspră şi să fie întemniţaţi 11 boieri şi bărbierul polonez. Unii au fost ucişi, iar altora li s-au luat toate bunurile. Nu se cunoaşte soarta bărbierului polonez. Se spune că el ar fi fost ucis pe ascuns, odată cu un boier, murind în chip josnic”.

Matei Basarab, cel mai mare ctitor ortodox din istoria poporului român

Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de care „explozia” brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat „Mecena”,un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe.

Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar și pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov.

Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: „Pravila mică”, tipărită la mănăstirea Govora, în anul 1640, care a fost tradusă din limba slavonă.

Sfârșitul domniei sale a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul domnitorului Constantin Șerban.