Creierele adepților teoriilor conspiraționiste sunt cu adevărat diferite. Iată ce au descoperit cercetătorii

Un studiu amplu a arătat un lucru (deloc) surprinzător: creierele adepților teoriilor conspiraționiste funcţionează, într-adevăr, într-un mod diferit.

De la mișcarea deja clasică a adepţilor teoriei Pământului plat, la „adepții adevărului absolut” QAnon și la fanaticii anti-vaccin, nu trebuie să cauți prea departe în lumea noastră hiperconectată pentru a găsi pe cineva care să răspândească teorii ale conspirației. Adesea, o cădere prin vizuina iepurelui spre lumea întunecată a conspirațiilor vine ca un șoc pentru prietenii și familia cuiva: cum se poate ca o persoană anterior rațională să fie absorbită de convingerea că dinozaurii nu au existat? Ei bine, psihologia ar putea avea un răspuns.

Observarea tiparelor

Înțelegerea a ceea ce îi determină pe oameni să aibă o gândire conspiraționistă a inspirat o serie de cercetări științifice. Există o trăsătură a creierului uman care pare să poarte o mare parte din responsabilitate. Problema este că aceasta este, de asemenea, ceva fără de care nu ne-am putea descurca.^[sursa]

Creierul este pregătit să caute tipare. Pe măsură ce oamenii au evoluat, acest lucru s-a dovedit extrem de util. Este la îndemână, de exemplu, să înveți că roșul este adesea asociat cu „pericolul”. Mai puțin la îndemână este să faci saltul de la „Hmm, se pare că s-au rătăcit niște nave” la „Trebuie să fie un triunghi sinistru în ocean care înghite nave ca și cum nu ar exista ziua de mâine!”.

„Creierul nostru încearcă în mod constant să dea sens lumii exterioare. Unul dintre modurile prin care creierul își îndeplinește acest obiectiv este prin detectarea și învățarea modelelor, care sunt în esență normalități statistice în mediul înconjurător, deoarece aceste modele ajută creierul să decidă cum să reacționeze sau să se comporte pentru a supraviețui.”, a declarat anterior Dr. Jess Taubert, profesor asociat la Școala de Psihologie de la Universitatea din Queensland.

Problemele încep să apară atunci când această putere de identificare a tiparelor intră în suprasolicitare, unind puncte din informații aleatorii și însumând doi și cu doi pentru a face cinci. Acest concept se numește percepție iluzorie.

Un studiu din anul 2017, publicat în Jurnalul European de Psihologie Socială, a explorat acest lucru mai departe. Oamenii de știință au supus grupuri de până la 401 persoane la 5 experimente menite să testeze relația dintre gândirea conspiraționistă și percepția iluzorie a tiparelor.^[sursa]

Un lucru care a reieșit din studiu a fost o legătură între susținerea unor conspirații comune, inclusiv cele legate de schimbările climatice, aselenizarea și asasinarea lui JFK, și perceperea unui model într-o serie de aruncări aleatorii de monede. De asemenea, cei înclinați spre un mod de gândire mai conspiraționist erau mai predispuși să găsească tipare în opere de artă haotice, cum ar fi picturile dubioase ale lui Jackson Pollock.

Cercetătorii au explorat, de asemenea, o observație comună în mediile conspiraționiste, și anume că a crede într-o teorie irațională este adesea un indiciu al crezului în alte teorii, fără legătură între ele. Dacă puteți accepta ideea că Barack Obama este o șopârlă în costum de om, este într-adevăr doar un scurt salt și o săritură până la a crede că dârele albe lăsate de avioane pe cer sunt încercările autorităţilor de a otrăvi populaţia în masă.

„Acceptarea unei teorii a conspirației implică o creștere a nivelului în care oamenii percep tipare în evenimentele care au loc în lume, așa cum se reflectă în convingerea că, în loc să fie o coincidență, multe evenimente care se întâmplă în lume sunt cumva legate cauzal.”, au afirmat autorii.

Pentru a testa acest lucru, cercetătorii le-au cerut participanților să citească fie un articol pro-conspirație, fie unul anti-conspirație, înainte de a le pune întrebări pentru a le evalua percepția unui tipar în evenimentele mondiale, constatând că o corelație era prezentă la cei care fuseseră expuși la teoria conspirației.

Pentru a rezuma rezultatele studiului, autorii au scris: „Concluzionăm că percepția iluzorie a tiparelor este un ingredient cognitiv central al convingerilor în teoriile conspirației și în fenomenele supranaturale”.

În urma teoriilor conspirației din jurul pandemiei care s-a încheiat de curând, această cercetare a devenit cu atât mai oportună, iar studiile ulterioare s-au bazat pe ideile explorate aici. Un studiu din perioada de apogeu a pandemiei din anul 2020 a susținut importanța percepției iluzorii și a atins, de asemenea, ideea de prejudecată de confirmare.

„[Celor care cred în teoria conspirației] le poate fi greu să creadă că un virus ar putea proveni la întâmplare din lumea naturală, deoarece nu se potrivește cu viziunea lor preconcepută conform căreia evenimentele au un motiv și, de obicei, o influență umană sau guvernamentală în spatele lor.”, au mai explicat autorii.

Cum funcţionează creierele adepților teoriilor conspiraționiste şi înclinaţia lor spre narcisism

Un alt factor-cheie care a ieșit în evidență în studiile psihologice privind convingerile conspiraționiste este rolul personalității.

Narcisismul – credința în propria superioritate față de ceilalți – s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni indicatori psihologici ai unei predispoziții spre a crede în conspirații. Un studiu din anul 2022 a evidențiat trei caracteristici ale personalităților narcisiste care par să stea la baza acestui lucru: extraversiunea agentică (care acoperă trăsături precum asertivitatea, încrederea în sine și căutarea de recompense), antagonismul și neuroticismul.

Pe scurt, oamenii narcisiști vor crede mai ușor că ceilalți sunt „pe urmele lor”, ceea ce înseamnă că teoriile conspiraționiste despre comploturi guvernamentale sinistre sau cabale dubioase care controlează mass-media se potrivesc perfect cu modul lor de gândire.

Narcisiștii sunt, de asemenea, conduși de nevoia de a se simți unici și speciali, lucru pe care cercetările l-au identificat, de asemenea, ca fiind un factor de predicție a gândirii conspiraționiste.

Alții pot fi atrași de conspirații din dorința de a „privi cum arde lumea”. Practic, unii oameni pur și simplu prosperă în haos.

Totuși, mai multe cercetări au sugerat o legătură între furia crescută și credința în conspirații, deși nu s-a putut spune dacă furia a fost o cauză sau o consecință a credinței în lucruri iraționale.

Iar unii oameni pot fi atrași inițial de conspirații pentru că le găsesc amuzante. Adică, nu se poate nega faptul că există o anumită cantitate de divertisment care poate fi obținută prin discutarea celor mai ciudate credințe despre lumea noastră, indiferent dacă vezi sau nu adevărul în ele. La urma urmei, ai dat click pe acest articol…

Ce știm și ce încă nu știm

O analiză sistematică publicată în anul 2022 a urmărit să adune laolaltă ceea ce știm până acum despre credințele conspiraționiste, așa cum se aplică în cazul pandemiei de C0VID-19, cu lecții care ar putea fi aplicabile la scară mai largă.^[sursa]

Narcisismul a apărut din nou, alături de celelalte trei trăsături de personalitate care, împreună cu acesta, formează colectiv așa-numita Tetradă Întunecată (narcisism, machiavelism, psihopatie și sadism). Un alt factor care a fost menționat a fost bunăstarea psihologică mai slabă, cum ar fi sentimentele de anxietate, depresie sau incertitudine, ceva ce probabil că ne amintim cu toții bine din primele luni ale anului 2020.

Ceea ce este încă dificil de stabilit este care dintre factori sunt cauze și care sunt efecte. Poate că, într-adevăr, creierul și personalitatea unor oameni îi fac mai predispuși să creadă în conspirații, dar este nevoie de un set special de circumstanțe externe pentru a-i înclina peste limită și a-i arunca în vizuina iepurelui.

Autorii analizei au solicitat mai multe cercetări care să abordeze aceste întrebări deschise, cu eșantioane mai variate. Mai presus de toate, înțelegerea factorilor care îi împing pe oameni către teoriile conspirației – și reamintirea faptului că aceste convingeri pot avea consecințe în viața reală – este vitală dacă dorim să abordăm cu hotărâre viitoarele valuri de dezinformare.