Claudia Kalugina a fost una dintre cele mai tinerei femei-soldat şi cea mai tânără femeie lunetist din Armata Roşie.
Născută în anul 1926, Claudia avea doar 15 ani când Germania a invadat Uniunea Sovietică, în anul 1941. Începutul carierei şi l-a petrecut într-o fabrică de producţie a muniţiei.
La scurt timp de la invazia nazistă, Claudia s-a alăturat Comsomol, Uniunea Tineretului Comunist. Ulterior, pe când avea 17 ani, a fost admisă la Şcoala de Lunetişti aparţinând Comsomol.
Deşi a avut probleme la antrenamente, tânăra a absolvit cu succes şcoala, datorită răbdării comandantului de detaşament. Iar această răbdare a dat roade în timpul războiului. A învăţat tactică militară, balistică şi arta camuflajului.[sursa]
Claudia Kalugina, lunetist de elită
Kalugina a luptat în Polonia, fiind trimisă să lupte şi în bătălia de la Leningrad, unde a ajutat la apărarea oraşului de trupele naziste.
Arma preferată a Claudiei era Mosin-Nagant, cu lunetă PU, de provenienţă sovietică. Ţintele sale se aflau la distanţe diferite, reuşind să elimine inamici aflaţi atât la 200 de metri, cât şi la 1.200 de metri.
Rutina sa era foarte bine pusă la punct, iar ţintele alese cu grijă. Astfel, Kalugina a eliminat mulţi comandanţi din rândul inamicilor, dar şi soldaţi aflaţi în poziţii strategice.
De cele mai multe ori, apăsa pe trăgaci o singură dată pe zi, dintr-un loc extrem de bine camuflat, după care se retrăgea la bază pe timpul nopţii.
În timpul carierei sale militare a ucis 257 de soldaţi inamici. Kalugina a rămas în Leningrad până la sfârşitul războiului.
Claudia Kalugina a supravieţuit războiului, spre deosebire de multe dintre colegele sale. Totuşi, nu se cunosc prea multe detalii cu privire la viaţa sa de după război.
