Chiar și scribii egipteni sufereau de boli cauzate „la locul de muncă”

Un nou studiu a dezvăluit că şi scribii egipteni sufereau de afecţiuni medicale dobândite la locul de muncă, acestea nefiind o caracteristică a societăţii moderne. Incidența mai mare a leziunilor la nivelul șoldurilor, maxilarelor și degetului mare arată că eforturile lor de scriere au avut un impact negativ asupra organismului.

De la dureri de spate la oboseala ochilor, munca la birou poate avea efecte negative asupra organismului. Dar se pare că astfel de pericole nu sunt ceva nou: cercetătorii au descoperit că scribii egipteni sufereau în mod curent leziuni ale șoldurilor, maxilarelor și degetului mare ca urmare a muncii lor.

Experții care studiază rămășițele unor scribi îngropați în necropola de la Abusir, Egipt, între anii 2700 și 2180 î.Hr. spun că, în comparație cu bărbații care întreprindeau alte munci, administratorii prezentau semne de modificări degenerative ale articulațiilor.

„Studiul nostru ar trebui să ofere un răspuns la întrebarea ce factori de risc profesional au fost asociați cu profesia de scrib în Egiptul antic.”, a declarat Petra Brukner Havelková, primul autor al studiului, la Muzeul Național din Praga.^[sursa]

Bolile contractate la locul de muncă, identificate pe vremea egiptenilor antici

Cercetătoarea a adăugat că lucrarea ar putea ajuta, de asemenea, la identificarea scribilor printre scheletele persoanelor ale căror titluri sau profesii nu erau cunoscute.

În revista Scientific Reports, echipa de cercetare a povestit cum a analizat rămășițele a 69 de bărbați adulți din Abusir, datând din mileniul al treilea î.Hr., dintre care se știe că 30 au fost scribi.^[sursa]

Având în vedere că doar 1% din populație știa să scrie și să citească, acești bărbați aveau un statut social ridicat și îndeplineau sarcini administrative cruciale. Veronika Dulíková, coautor al studiului de la Universitatea Carol din Praga, a declarat că se știe că scribii au început să lucreze încă din adolescență într-o carieră profesională care putea dura zeci de ani.

Cu toate acestea, se pare că munca ar fi putut avea un impact. Deși echipa a constatat diferențe mici în ceea ce privește prevalența anumitor trăsături ale scheletului între scribi și non-scribi, sugerând că cele două grupuri erau foarte asemănătoare, scribii aveau aproape întotdeauna o incidență mai mare a anumitor modificări.

Printre acestea se numără osteoartrita în articulațiile dintre maxilarul inferior și craniu, clavicula dreaptă, umărul drept, degetul mare drept, genunchiul drept și coloana vertebrală, şi în special la nivelul gâtului.

De asemenea, echipa de cercetare a găsit semne evidente de stres fizic la nivelul humerusului și al osului șoldului stâng, precum și depresiuni la nivelul rotulelor și modificări la nivelul gleznei drepte.

Scribii egipteni sufereau leziuni specifice muncii „de birou”

Deși cercetătorii au observat că unele dintre modificări ar fi putut fi influențate de faptul că unii dintre scribi erau mai în vârstă la momentul morții, ei au afirmat că rezultatele sunt în concordanță cu posturile cu picioarele încrucișate sau ghemuite pe un picior pe care scribii au fost reprezentați în arta antică, cu brațele nesusținute și capul în față, o poziție care pune presiune pe coloana vertebrală.

Cercetătorii au afirmat că modificările din jurul maxilarului ar putea fi, de asemenea, legate de astfel de posturi sau de obiceiul scribilor de a-și mesteca uneltele de grafit pentru a obține un cap asemănător unei perii. Modificările la nivelul degetului mare ar putea fi asociate cu prinderea prin ciupire pe care scribii o foloseau pentru a ține stilourile.

Brukner Havelková a spus că este foarte probabil ca scribii să sufere de dureri de cap cel puțin ocazional, existând dovezi că au suferit și dislocări ale maxilarului. „Nu aș fi surprinsă dacă ar suferi și de sindromul tunelului carpian la mână, dar din păcate nu putem identifica acest lucru pe oase.”, a spus cercetătoarea.

Profesorul Sonia Zakrzewski, expert în bioarheologie de la Universitatea din Southampton, care nu a fost implicată în cercetare, a apreciat studiul. „Este o ipoteză foarte bună, deoarece știm că activitatea repetată duce la schimbarea scheletului, iar acestea sunt activități foarte plauzibile.”, a spus ea.

Cu toate acestea, profesorul Alice Roberts de la Universitatea din Birmingham a declarat că, în lipsa unor comparații la oamenii moderni, este dificil de susținut că modificările identificate au fost într-adevăr legate de activitățile și posturile legate de meseria de scrib.

„S-a dovedit a fi extrem de dificil să se facă legătura între modificările artritice din scheletele antice și orice profesii [sau] activități cu un anumit grad de acuratețe.”, a mai spus profesorul Alice Roberts.