Cel mai mare animal din toate timpurile, descoperit în deşertul peruvian, s-ar putea să fi fost „o imposibilitate fizică”

Anul trecut, paleontologii au descoperit în Peru fosila unei balene dispărute în urmă cu 39 de milioane de ani, considerată a fi cel mai mare animal din toate timpurile, care părea să sfideze limitele dimensiunilor vertebratelor.

Echipa din spatele acestei descoperiri norocoase a estimat că masa corporală a lui Perucetus colossus era undeva între 85 și 340 de tone. Dar la o lungime de 17 până la 20 de metri, acest lucru ar fi făcut ca animalul să fie imposibil de dens, susțin paleontologii Ryosuke Motani și Nicholas Pyenson, care nu au fost implicați în descoperirea inițială.

Cel mai mare animal din toate timpurile nu era chiar atât de mare

„Ar fi fost un efort uriaş pentru balenă să rămână la suprafață, sau chiar să părăsească fundul mării. Ar fi fost nevoie de înot continuu împotriva gravitației pentru a face ceva în apă.”, spune Ryosuke Motani de la Universitatea California Davis.^[sursa]

În schimb, Ryosuke Motani și colegul său Nicholas Pyenson, de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, sugerează că oasele neobișnuit de dense ale lui Perucetus colossus au dat peste cap calculele privind masa corporală pe care cercetătorul de la Universitatea din Pisa, Giovanni Bianucci, și colegii săi le-au publicat în anul 2023.^[sursa]

„Perucetus nu depășea masa corporală a balenelor albastre de astăzi și se potrivea mai mult cu dimensiunea și greutatea corporală a cașaloților.”, au constatat cercetătorii Motani și Pyenson în noua lor analiză.^[sursa]

Scheletul de P. colossus pe care Bianucci și colegii l-au descris pentru prima dată era incomplet, fără un craniu care să ajute la determinarea dietei animalului.

Cu toate acestea, oasele fosilizate care au fost descoperite – un sortiment de vertebre, coaste și un pelvis incomplet – au caracteristici neobișnuite, mai asemănătoare cu cele găsite la lamantini decât la balenele de astăzi.

Oasele lamantinelor sunt îngroșate cu straturi suplimentare, ceea ce reduce cavitățile interioare ale oaselor și le mărește dimensiunea exterioară. Această stare a oaselor, cunoscută sub numele de pachyostosis, nu se întâlnește doar la sirenienele moderne (un ordin de mamifere euteriene ierbivore strict acvatice), ci și la reptilele marine dispărute, plesiosaurii. Le-a ajutat să-și regleze flotabilitatea în habitatele lor acvatice.

Se pare că Perucetus colossus ar fi putut împărtăși această tactică, mai multă masă osoasă compensând capacitatea de plutire a grăsimii pentru a le menține o flotabilitate neutră.

Calculele inițiale au presupus că masa corporală și cea osoasă se potrivesc în mod constant. Dar, spre deosebire de balenele moderne, carnea corpului unui lamantin este relativ ușoară în comparație cu scheletul său.

Luând în considerare acest lucru, Motani și Pyenson propun ca un Perucetus colossus lung de 17 metri să cântărească între 60 și 70 de tone, adică cu mult mai puţin decât se estima iniţial.

„Noua greutate îi permite să vină la suprafață și să rămână acolo în timp ce respiră și se recuperează după o scufundare, așa cum fac majoritatea balenelor.”, a spus Ryosuke Motani.

Balena albastră este în continuare cel mai mare animal

Chiar dacă specimenul studiat de Perucetus colossus nu era încă complet dezvoltat, iar un adult ajungea la la o lungime de 20 de metri, cele 110 tone ale acestuia din urmă nu se compară cu cele 270 de tone ale unei balene albastre.

Așadar, balenele albastre (Balaenoptera musculus) continuă să domine în continuare clasamentul atunci când vine vorba de titlul de cel mai mare animal din toate timpurile.

Deși nu este cel mai mare, Perucetus colossus era totuși considerabil de puternic, deci probabil că este un prădător de top doar după mărimea corpului. „Dar rămâne neclar care ar fi putut fi rolul său în lanţurile trofice oceanice din Eocenul mijlociu.”, concluzionează cercetătorii.