Cea mai puternică furtună solară din istorie a avut loc în 1859: Evenimentul Carrington

Furtunile solare extreme, cum ar fi evenimentul Carrington din 1859, pot face ravagii în ceea ce privește tehnologia de pe Pământ. Iar un avertisment în acest sens a fost lansat şi în urma erupţiei recente, dar care, din fericire, nu a produs mari daune, rezultând doar câteva fenomene luminoase asemănătoare aurorelor boreale, vizibile inclusiv din România.

Evenimentul Carrington a fost cea mai mare furtună solară care a avut loc la începutul lunii septembrie 1859, cu doar câteva luni înainte de maximul solar din anul 1860.

În august 1859, astronomii din întreaga lume au urmărit cu fascinație creșterea numărului de pete solare de pe discul solar. Printre aceștia se număra Richard Carrington, un observator amator al cerului dintr-un orășel numit Redhill, în apropiere de Londra, în Anglia.

Evenimentul Carrington, cea mai puternică furtună solară din istorie

Pe 1 septembrie, în timp ce Carrington schița petele solare, a fost orbit de o străfulgerare bruscă de lumină. Carrington a descris-o ca fiind o „flacără de lumină albă”. Întregul eveniment a durat aproximativ cinci minute.

Erupția a fost o ejecție de masă coronală majoră (coronal mass ejection sau CME), o explozie de plasmă magnetizată din atmosfera superioară a Soarelui, respectiv coroana. Într-un interval de 17 ore şi jumătate, CME a traversat peste 150 de milioane de kilometri între Soare și Pământ și și-a dezlănțuit forța asupra planetei noastre, având deci o viteză de 1.600.000 de kilometri pe oră. Potrivit zborurilor spațiale ale NASA, de obicei, CME-urilor le trebuie mai multe zile pentru a ajunge pe Pământ.

A doua zi după ce Carrington a observat impresionanta erupție, Pământul s-a confruntat cu o furtună geomagnetică fără precedent, cu sisteme telegrafice care au luat-o razna și cu manifestări aurorale – în mod normal limitate la latitudini polare – vizibile tocmai până la tropice.^[sursa]

Carrington a pus cap la cap informațiile și și-a dat seama că erupția solară pe care o observase a fost aproape sigur cauza acelei perturbări geomagnetice masive. Aceasta a fost o conexiune care nu fusese făcută niciodată până atunci. Furtuna solară din anul 1859 este acum cunoscută sub numele de Evenimentul Carrington, în onoarea sa, fiind considerată, totodată, cea mai puternică furtună solară din istorie.

Originile meteorologiei spațiale pot fi urmărite până la contorsionări ale câmpului magnetic al Soarelui, ceea ce duce la apariția unor pete întunecate sau pete solare pe suprafața acestuia.^[sursa]

Din aceste pete pot apărea erupții solare, ejecții de masă coronală și alte fenomene electromagnetice – cu consecințe potențial periculoase pentru modul nostru de viață tehnologic.

Activitatea petelor solare crește și scade în cadrul unui ciclu de 11 ani, iar în prezent ne apropiem de următorul maxim solar în anul 2025. Așadar, acum este un moment bun pentru a ne uita la cele mai puternice furtuni solare.

Ce s-a întâmplat în timpul evenimentului Carrington

Evenimentul Carrington a declanșat o furtună geomagnetică uriașă care a făcut ravagii în tehnologie. Pământul a amuțit, iar comunicațiile telegrafice din întreaga lume au eșuat.

Au fost raportate scântei care au căzut din aparatele de telegraf, operatori care au primit șocuri electrice și hârtii incendiate de scânteile neașteptate.^[sursa]

Aurorele uimitoare au impresionat observatorii cerului din întreaga lume, în timp ce spectacolele de lumini polare s-au extins mult dincolo de limitele lor obișnuite. Luminile nordice (numite şi aurore boreale) au fost observate până în sudul Cubei și Honolulu, Hawaii, în timp ce luminile australe (numite şi aurore australe) au fost văzute până în nord, în Santiago, Chile.^[sursa]

Pentru mulți oameni din întreaga lume, aceasta a fost prima dată când au fost martori ai aurorelor și nu au știut ce să creadă despre cerul mai strălucitor decât de obicei. În timp ce unii au crezut că a sosit sfârșitul lumii, alții au început să își facă tabieturile de dimineaţă după ce au auzit ciripitul păsărilor, au văzut cerul luminos și au crezut că soarele a început să răsară.

Când muncitorii de la telegraf s-au întors la muncă a doua zi, efectele evenimentului Carrington încă se resimțeau, deoarece atmosfera era încă foarte încărcată. Angajaților companiei American Telegraph Company le-a fost imposibil să transmită sau să primească mesaje. În mod alarmant, aceștia au descoperit că puteau totuși să-și deconecteze bateriile și să transmită mesaje către Portland, Maine, folosind doar curentul auroral.^[sursa]

Ce s-ar întâmpla dacă o furtună precum evenimentul Carrington ar avea loc astăzi

În timp ce furtunile solare reprezintă rareori o amenințare directă la adresa vieții umane, există riscul ca acestea să afecteze sistemele critice de siguranță prin efecte electromagnetice – de la comunicațiile spațiale, serviciile de navigație și de prognoză meteo până la distribuția de energie electrică la nivelul solului.

S-a presupus că o furtună de amploarea celei de la Carrington, dacă s-ar produce în zilele noastre, ar putea provoca o „apocalipsă a internetului”, ceea ce ar putea duce la deconectarea de la rețea a unui număr mare de persoane și întreprinderi. Din acest motiv, guvernul britanic a inclus fenomenele meteorologice spațiale nefavorabile ca fiind unul dintre cele mai grave pericole naturale în Registrul Național de Riscuri, iar companiile au planuri de urgență pentru a face față evenimentelor severe – cu condiția să fie avertizate suficient.

Cercetătorii de la Lloyd’s of London și de la agenția de cercetare atmosferică și de mediu din SUA au estimat că un eveniment de clasa Carrington în zilele noastre ar provoca daune cuprinse între 0,6 și 2,6 trilioane de dolari numai în SUA.

Când va avea loc următorul eveniment Carrington

Din fericire pentru noi, furtuni solare precum evenimentul Carrington se întâmplă o dată la aproximativ 500 de ani. Totuși, furtunile solare cu o intensitate de jumătate din cea a evenimentului Carrington sunt mai frecvente, având loc la aproximativ 50 de ani.

Cu toate acestea, nu putem fi siguri când va avea loc următorul eveniment de nivel Carrington, deoarece vremea spațială este, după cum se știe, dificil de prezis.

Oamenii de știință de la Centrul de Predicție a Vremii Spațiale din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) analizează zilnic regiunile de pete solare pentru a evalua amenințările. Aceștia monitorizează și înregistrează schimbările în mărimea, numărul și poziția petelor solare pentru a evalua probabilitatea unei explozii solare și/sau a unei CME îndreptate spre Pământ dintr-o regiune activă. NASA dispune, de asemenea, de o flotă de nave spațiale – cunoscute în mod colectiv sub numele de Observatorul Sistemelor Heliofizice (HSO) – concepute pentru a studia soarele și influența sa asupra sistemului solar, inclusiv efectele meteorologiei spațiale.

HSO este alcătuit din mai multe nave spațiale heliosferice, geospațiale și planetare care urmăresc soarele și îi măsoară activitatea. Printre acești sateliți se numără Parker Solar Probe, aflat într-o misiune îndrăzneață de a „atinge” Soarele, și Solar Orbiter al ESA, care analizează pentru prima dată regiunile polare necunoscute ale Soarelui.

Alte furtuni solare mari din istorie

Cele mai mari CME-uri pot conține miliarde de tone de material solar și izbucnesc din Soare cu o viteză de până la 3.000 de kilometri pe secundă, potrivit Centrului de Prognoze Meteo Spațiale al NOAA. Acest material conține un câmp magnetic încorporat, iar acest câmp magnetic este cel care poate face ravagii cu câmpul magnetic al Pământului atunci când cele două intră în contact.

Știm că acest lucru se întâmplă din timpuri străvechi; un studiu din ianuarie 2022 a dezvăluit că o furtună solară puternică, care a bombardat Pământul în urmă cu 9.200 de ani, a lăsat particule radioactive în gheața din adâncurile Groenlandei, care se află acolo și în prezent.

Un studiu anterior, din anul 2020, a sugerat că furtuni geomagnetice severe au avut loc în 42 dintre cei 150 de ani precedenți, adică mult mai des decât se credea până acum.

Potrivit zborurilor spațiale ale NASA, o furtună solară cu o intensitate similară cu evenimentul Carrington a lovit Pământul în jurul anului 774 d.Hr.