Căsnicia nefericită a reginei Sofia a Ţărilor de Jos: a fost înmormântată în rochie de mireasă

Regina Sofia a Ţărilor de Jos, pe numele său oficial Sophie de Württemberg s-a născut pe 17 iunie 1818, în Stuttgart, fiind fiica regelui William I de Württemberg și a Marii Ducese Ecaterina Pavlovna a Rusiei, nepoata țarului Paul I. La scurt timp după nașterea sa, mama ei a murit, iar Sofia a fost crescută de mătușa sa, Catharina de Württemberg. Totuși, a menținut o relație strânsă cu tatăl și sora ei, Marie, deși nu a avut aceeași apropiere cu mama sa vitregă.

Regele William I a pus un accent deosebit pe educația fiicei sale, asigurându-i lecții de istorie, geografie și literatură de la cei mai buni profesori din regat.

La vârsta de 16 ani, Sofia și sora ei au fost duse de tatăl lor într-o excursie în Italia. Aici, datorită influenței regelui William I, au fost expuse ideilor liberale ale epocii și au devenit susținătoare fervente ale democrației și libertăților individuale.

Pe 18 iunie 1839, Sofia s-a căsătorit la Stuttgart cu verișorul ei primar, viitorul Prinț de Orania, care avea să devină regele Willem al III-lea. Deși tatăl ei avea vederi progresiste, era adeptul căsătoriilor dinastice, dorindu-și ca fiicele sale să se mărite cu monarhi.

După nuntă, Sofia și Willem s-au mutat în Paleis aan het Plein din Haga. Relația Sofiei cu socrul ei a fost una bună, însă nu același lucru se poate spune despre relația cu Anna, mama soțului ei, care s-a opus vehement acestui mariaj încă de la început.^[sursa]

Sofia a Ţărilor de Jos, o căsnicie nefericită

Relația dintre Sofia și Willem a fost departe de a fi una fericită, chiar și după nașterea primilor lor copii, Willem și Maurice. Conflictele dintre ei, în special în privința educației copiilor, au fost frecvente. Infidelitățile lui Willem au determinat-o pe Sofia să se refugieze în lectură. Deși s-a discutat despre divorț încă din primele etape ale mariajului, părinții lor au considerat despărțirea ca fiind rușinoasă pentru familia regală și au împiedicat-o.

În martie 1849, regele Willem al II-lea a murit în mod neaşteptat, iar pe 12 mai 1849, Willem al III-lea și Sofia au fost încoronați ca rege și regină ai Olandei, stabilindu-se la Palatul Noordeinde.

Relația lor a continuat să fie tensionată, regele devenind violent și ultraconservator. Într-un incident, Willem a lovit-o pe Sofia cu cravașa. Moartea fiului lor Maurice, în 1850, a agravat și mai mult situația. Neputând să cadă de acord asupra tratamentului pentru meningita copilului, fiecare părinte a angajat un medic separat, dar boala a fost fatală.

Când Sofia a rămas însărcinată cu al treilea lor fiu, Alexander, Willem l-a trimis pe fiul lor cel mare la internat, în ciuda obiecțiilor ei. Discuțiile despre divorț au continuat, dar prin medierea Prințului Frederic al Țărilor de Jos, au ajuns la o separare oficială în anul 1855, fără divorț. Willem a primit custodia fiului lor cel mare, în timp ce Sofia a avut custodia deplină a lui Alexander și a continuat să-și îndeplinească îndatoririle de regină în public, dar a trăit o viață privată așa cum își dorea.

Ultimii ani şi moartea reginei Sofia, înmormântată în rochie de mireasă

Regina Sofia a fost o corespondență activă cu numeroși cărturari ai vremii și a avut o relație strânsă cu tatăl ei, care a rămas confidentul său până la moartea acestuia. A făcut excursii frecvente în Franța, vizitându-i pe Napoleon al III-lea și pe împărăteasa Eugénie, și a avut un interes deosebit pentru spiritism.

Ca protectoare a artelor, regina a finanțat artiști și a susținut diverse organizații caritabile, inclusiv pe cele dedicate protecției animalelor. A încurajat construirea de parcuri publice, a participat la expozițiile industriale din anii 1860 și s-a implicat activ în sprijinirea persoanelor cu probleme mentale.^[sursa]

Regina Sophie a murit la Palatul Huis ten Bosch din Haga pe 3 iunie 1877, la vârsta de 58 de ani. A fost îngropată, conform dorinței sale, în rochia de mireasă, simbolizând că pentru ea viața s-a încheiat în ziua în care s-a căsătorit.

Doi ani mai târziu, în anul 1879, regele Willem a ales să se căsătorească cu Prințesa Emma de Waldeck și Pyrmont, care era cu 41 de ani mai tânără decât el. Din această uniune s-a născut fiica lor, Wilhelmina, care va deveni regina Olandei la moartea tatălui său în anul 1890.