Carlos Kaiser, fotbalistul vedetă, care în realitate nu ştia fotbal

Carlos Kaiser, o vedetă a fotbalului brazilian, avea tot ce îşi dorea: contracte bune cu echipe importante, bani, faimă şi femei. Cu toate acestea, superstarului brazilian îi lipsea un singur lucru: calitatea de fotbalist profesionist. Acesta a fost, probabil, cel mai mare escroc din lumea sportului, reuşind să aibă o carieră în fotbal, pe parcrusul a aproape două decenii, fără să joace prea mult şi fără să înscrie vreun gol. Deşi era atacant.

Carlos Kaiser s-a născut pe 2 aprilie 1963, în Rio Pardo, Brazilia. Numele său real este Carlos Henrique Raposo. A fost poreclit „Kaiser” de la o presupusă asemănăre cu marele fotbalist german Franz Beckenbauer.

Începutul „carierei” lui Carlos Kaiser

În mod evident, Carlos Kaiser nu era complet străin de fotbal. Pe când era junior, arăta un oarecare potenţial fotbalistic. În anul 1979, Kaiser a semnat primul contract de fotbalist profesionist, impresionând scouterii. A semnat cu echipa FC Puebla, dar a fost demis rapid.

Cu toate acestea, cariera lui Carlos Kaiser nu s-a oprit, aşa cum era poate normal. Ţinându-se de colegii săi mai talentaţi, simulând accidentări în momente critice şi profitând de lipsa tehnologiei din acel moment, Kaiser a reuşit să-şi menţină o imagine de fotbalist profesionist, fără să fie nevoie să-şi dovedească abilităţile sportive.

„La fel ca orice jucător, provin dintr-o familie săracă. Dar voiam să devin cunoscut, să am o mulţime de bani şi să ofer o viaţă mai bună familiei mele. Ştiam că cea mai bună variantă era prin intermediul fotbalului. Voiam să fiu un jucător de fotbal, dar fără să joc în realitate.”, a declarat Carlos Kaiser ziarului Globo, într-un interviu dat în anul 2011.^[sursa]

Probabil că multor oameni le-a trecut prin cap că ar putea să fie plătiţi fără să muncească de fapt, dar puţini au pus la cale un plan pentru a-şi îndeplini visul în acest fel, aşa cum a făcut-o Kaiser. Cariera lui s-a întins pe o perioadă de circa 20 de ani, până la „retragerea” sa de la începutul anilor ’90.

Cum a reuşit Carlos Kaiser să semneze contracte cu echipe mari fără să joace

La începutul „carierei” sale, Carlos Kaiser a avut norocul de a se împrieteni cu fotbalişti adevăraţi. Astfel, jucători precum Romario, Carlos Albert Torres sau Renato Gaucho, îl recomandau pe Kaiser antrenorilor, care îi ofereau contracte pe termen scurt lui Kaiser.

Antrenorii respectivi nu beneficiau de tehnologia din ziua de azi. Nu existau înregistrări video la îndemână, aşa că se bazau foarte mult pe recomandări. Multe dintre contractele lui Carlos Kaiser erau pe o perioadă de 3-6 luni. După ce semna, fotbalistul le transmitea antrenorilor că trebuie să-şi reintre în formă. Astfel, salariul din prima lună era încasat fără a pune piciorul pe minge.

Când era momentul să se alăture antrenamentelor împreună cu echipa, Carlos Kaiser se accidenta subit. Tot din cauza lipsei tehnologiei, Kaiser acuza dureri pe care medicii nu le puteau depista ca fiind simulate. Dacă omul spunea că îl doare, trebuia crezut. Astfel, contractul trecea, banii veneau, iar Kaiser îşi pregătea următoarea ţintă.

Un alt aspect important pentru menţinerea unei reputaţii de superstar îl reprezenta presa. Kaiser se împrietenea cu jurnaliştii, le oferea tricouri de la cuburile la care activa şi alte cadouri, iar apoi apăreau în presă fel şi fel de articole despre calităţile impresionante de sportiv ale lui Carlos Kaiser.

Un astfel de exemplu îl reprezintă un articol în care se spunea că lui Carlos Kaiser i s-ar fi oferit cetăţenia mexicană pentru a putea juca pentru echipa naţională de fotbal a Mexicului. Evident, nici nu s-a pus vreodată această problemă în realitate.

Un alt truc pe care îl folosea Kaiser pentru a impresiona era un telefon mobil. Unul care în realitate era de jucărie, dar nimeni nu ştia asta. În anii ’80, a deţine un telefon mobil era un simbol al bogăţiei, care putea defini statutul unui om. Astfel, Kaiser se prefăcea că vorbeşte la telefon cu reprezentanţi ai unor cluburi din Europa, în timp ce se afla alături de colegi şi antrenori. Acest lucru îl făcea să fie văzut ca o adevărată vedetă.

Cariera fotbalistică

Kaiser a „jucat” pentru cluburi importante din America de Sud, precum Botafogo, Flamengo, Independiente sau Fluminense. Cu toate acestea, nu a jucat niciun meci oficial şi, evident, nu a înscris niciun gol.

Carlos Kaiser a reuşit să-şi pună în aplicare schema, reuşind ca celebritatea lui să răsune şi peste ocean. Astfel, a semnat cu echipa franceză Gazélec Ajaccio, care evolua în liga a doua din Franţa la acea vreme.

La club, Kaiser avea un prieten, care i-a făcut o introducere foarte bună, fiind primit ca o adevărată vedetă. Fanii erau încântaţi să aibă un jucător brazilian prestigios la club. Fiind nerăbdători să-l vadă pe teren, conducătorii clubului au organizat un meci demonstrativ, pentru ca fanii să-l vadă la treabă.

Mulţimea entuziasmată s-a adunat la meci, iar atunci maestrul escrocheriilor a făcut o mişcare de geniu. A luat sacul cu mingi şi a şutat toate mingile în tribună, pentru ca fanii să aibă o amintire de la momentul de debut al marelui Carlos Kaiser la clubul lor. „Fanii erau în delir. Iar pe gazon nu mai rămăsese nicio minge.”, avea să declare după mulţi ani Carlos Kaiser.

Kaiser a sărutat stema echipei şi le-a mulţumit pentru prezenţa la antrenament. Fără mingi pentru a mai juca meciul demonstrativ, jucătorii au fost nevoiţi să facă doar un antrenament fizic. Cu toate acestea, fanii deja erau înnebuniţi după jucătorul brazilian. Asta, deşi nu l-au văzut atingând balonul în timpul unui joc.

Fără a juca vreun meci pentru Gazélec Ajaccio, Kaiser a revenit în Brazilia la finalul contractului. Continuând să se bazeze pe prietenii săi fotbalişti şi pe prietenia cu jurnaliştii pe care îi păcălea să scrie despre el, schema lui Kaiser a funcţionat în continuare.

A ajuns pentru a doua oară la echipa Bangu, din Brazilia, unde era numit „Rege”, deşi nu jucase vreo secundă pentru acest club la prima sa experienţă acolo. Inevitabilul s-a produs, iar Kaiser urma să fie introdus în teren. Din nou, escrocul a găsit o ieşire rapidă pentru a evita să fie introdus pe teren.

Observând în tribună un grup de spectatori furioşi pe jucători şi pe preşedintele clubului, Kaiser a mers direct la ei şi le-a adresat injurii. A primit cartonaş roşu, deşi nu atinsese mingea.

După acest incident, preşedintele clubului Bangu Atlético Clube, Castor de Andrade, l-a chemat pe Kaiser pentru explicaţii. Carlos i-a răspuns că „Dumnezeu mi-a dat un tată, pe care nu-l mai am. Apoi mi-a dat un altul (referindu-se la preşedintele Andrade)…şi nu voi permite nimănui să spună că tatăl meu este un hoţ. De aceea m-am înfuriat şi am intervenit.”

Această explicaţie l-a emoţionat atât de tare pe Castor de Andrade, încât nici nu l-a mai sancţionat. Evident, a urmat o perioadă de accidentări, care l-a ţinut departe de teren pe Kaiser, iar contractul său a ajuns la final.

Carlos Kaiser a continuat să se transfere de la o echipă la alta până la începutul anilor ’90. În cele din urmă a decis să agaţe ghetele (abia purtate) în cui.

Întrebat, în cadrul aceluiaşi interviu pentru ziarul Globo, dacă este ruşinat de modul său de a înşela cluburile, Kaiser nu a părut să regrete. „Nu regret nimic. Cluburile au păcălit atâţia jucători. Cineva trebuia să îi răzbune.”