Imediat după Primul Război Mondial, o boală misterioasă infecta milioane de oameni.
Muți, nemișcați, pacienții deveneau adevărate statui vii. Nici până în ziua de astăzi, medicii nu au reușit să înțeleagă de ce apare „boala somnului”.[1]
Un milion dintre cei afectați de boala somnului au murit.
Supraviețuitorii nu au fost cu mult mai norocoși. Și-au trăit restul zilelor înternați în azile, întemnițați într-un corp pe care nu îl mai puteau mișca, un corp mut, o statuie care respiră.
În ultimii 100 de ani, specialiștii au încercat să descopere cauza apariției bolii și un tratament. Fără success.
Boala somnului rămâne, și astăzi, unul dintre cele mai mari mistere ale lumii medicale.
Apare şi gripa spaniolă
Boala somnului a apărut în perioada în care epidemia de gripă spaniolă ucidea peste 50 de milioane de oameni.
Acesta ar putea fi motivul pentru care a rămas ignorată de istorie, în ciuda faptului că a luat un milion de vieți și a distrus alte câteva milioane.
Oficial, primele cazuri au fost înregistrate la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial.
Neoficial, medicii din Paris au fost primii care au luat contact cu simptomele bolii.
Soldații deveneau letargici, confuzi.
Inițial, s-a crezut că pacienții fuseseră intoxicați cu gaze toxice, folosite în timpul războiului. Greșit.
Cercetarea bolii
Neurologul vienez Constantin von Economo a fost primul care a scris despre boala somnului, în lucrarea „Encefalita Letargică”.
Majoritatea au murit din cauza paraliziei sistemului respirator.
În încercarea de a descoperi indicii despre această boală ciudată, von Economo a început să studieze creierele celor decedați.
El a descoperit că în majoritatea cazurilor, hipotalamusul era umflat. Hipotalamusul este partea creierului care controlează somnul, iar encefalita letargică ataca modul în care creierul reglează somnul.
În urma cercetării, von Economo a publicat un articol care anunța apariția unei boli noi. Maladia a devenit cunoscută drept „encefalita lui von Economo” sau „encefalita letargică”.
„Avem de-a face cu o boală a somnului. Primele simptome sunt, de cele mai multe ori, acute, dureri de cap și o degradare a stării generale a pacienților. Apoi, se instalează o stare prelungită de somnolență, asociată cu episoade de delir. Subiecții sunt lucizi, au capacitatea de a înțelege ce li se întâmplă. În unele cazuri, această stare poate duce la moarte în doar câteva săptămâni. Alteori, poate persista luni întregi, timp în care pacienții intră într-o stare comatoasă”, scria von Economo, în lucrarea publicată în 1917.
„Encefalita letargică” înseamnă „inflamare a creierului ce provoacă oboseală”, dar a rămas cunoscută ca „boala somnului”.
La doar câțiva ani după ce a fost descrisă prima oară de von Economo, epidemia a început să facă ravagii în rândul populației.
Sărind din casă în casă, nu făcea discriminări.
Infecta fără să țină cont de vârstă, sex sau etnie. Nimeni nu era în siguranță. Milioane de vieți au fost distruse.
Boala somnului era un pericol ascuns.
Primele simptome erau confundate cu o răceală banală:
- febră;
- dureri de cap;
- stări de oboseală.
Când își dădeau seama că ceva era în neregulă, era deja prea târziu.
Virusul avea suficient timp să infecteze sistemul nervos central.
Dispariţie misterioasă
Până în 1929, foarte puține noi cazuri au mai apărut.
Aproximativ o treime dintre pacienți și-au revenit din motive necunoscute.
Un deceniu după ce a fost descrisă prima oară, boala somnului a început să dispară.
Oamenii de știință s-au grăbit să o catalogheze ca o problemă a trecutului, o pagină neagră din istorie.
Dar nu a fost aşa.
În 1993, o copilă, pe nume Becky Howells a fost diagnosticată cu boala somnului.
Din fericire, după ani buni de terapie, tânăra și-a revenit. Nu a fost singurul caz.
Toți pacienții infectați în anii ’90 au prezentat simptome asemănătoare unei răceli înainte ca boala somnului să le atace organismul.
Cauza? O tulpină rară de streptococ.
Cei doi au găsit o legătură între reacția imună exagerată a organismului la această bacterie și „decizia” sistemulu imunitar al pacienților de a ataca sistemul nervos central, provocând leziuni cerebrale.
O descoperire importantă, dar insuficientă pentru e demonstra că streptococul este cauza encefalitei letargice.
Cercetările continuă și în prezent, dar boala somnului rămâne un mister al lumii medicale.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
