Betty Robinson, campioana olimpică declarată în mod eronat moartă după un accident aviatic

Betty Robinson, pe numele său complet Elizabeth Robinson Schwartz, s-a născut în anul 1911 în satul Riverdale, din statul american Illinois.

În anul 1928, pe când avea doar 16 ani, a reuşit să se califice la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, la proba de 100 de metri sprint. Acest lucru a transformat-o dintr-o fată simplă, de la ţară, într-o adevărată vedetă.

Era un moment important în lumea atletismului, întrucât a fost pentru prima dată când femeile au avut probe dedicate lor în cadrul Jocurilor Olimpice. Spre surprinderea tuturor, Betty a reuşit să se califice în finală şi chiar să obţină medalia de aur la Olimpiadă, egalând recordul mondial de la acea vreme.

De asemenea, a participat şi la proba de 4×100 de metri ştafetă, obţinând şi medalia de argint alături de echipa olimpică de ştafetă a SUA.^[sursa]

Considerată moartă după un accident aviatic

Revenită acasă după succesul său impresionant, Betty Robinson se pregătea pentru următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice din anul 1932. Motivaţia era şi mai mare, întrucât Olimpiada urma să se desfăşoare chiar în ţara sa, la Los Angeles.

În anul 1931, Betty a fost implicată într-un accident aviatic, fiind grav rănită. A fost găsită inconştientă, alături de vărul său, care era pilotul avionului. Iniţial, Betty a fost considerată moartă. Când a fost dusă la morgă, i-au fost detectate semnele vitale. Era într-o comă profundă, având fracturi multiple.

Timp de 6 luni, Betty s-a deplasat într-un scaun cu rotile. Ulterior, a început să-şi recapete capacitatea de a se deplasa pe propriile picioare. După alţi doi ani, tânăra a reuşit să meargă normal din nou.

A doua viaţă pentru Betty Robinson

Din cauza fracturilor şi a operaţiilor chirurgicale de după accident, Betty nu a mai putut să îngenuncheze în poziţia specifică pentru start. Astfel, nu a mai participat la cursele de sprint.

Totuşi, sportul era viaţa sa şi nu a putut renunţa, în ciuda recomandărilor primite de la medici. S-a antrenat şi a reuşit să se pregătească pentru proba de 4X100 de metri ştafetă.

Betty Robinson a renăscut din propria cenuşă şi a făcut parte din echipa de ştafetă a SUA la Jocurile Olimpice din anul 1936, de la Berlin. Principalele rivale în finală erau atletele din Germania, care păreau a fi favorite. Echipa Statelor Unite era în urma alergătoarelor din Germania, însă o greşeală a nemţoaicelor, care au scăpat ştafeta, le-a oferit o oportunitate de care Betty a profitat.

Betty Robinson a preluat conducerea în cursă. I-a înmânat apoi ştafeta colegei sale Helen Stephens, care a rămas în frunte până la finalul cursei. Aceasta avea să fie cea de-a doua medalie olimpică de aur din cariera lui Betty, deşi nimeni nu-i mai dădea vreo şansă.

Betty s-a retras după Jocurile Olimpice de la Berlin. Avea doar 24 de ani, însă povestea sa de viaţă era cu adevărat impresionantă.

A rămas în lumea sportului până când flacăra vieţii sale s-a stins. A murit în anul 1999, la vârsta de 87 de ani, suferind de cancer şi Alzheimer.