Baba Novac, căpitanul lui Mihai Viteazul, acuzat de trădare şi ars pe rug

Baba Novac a fost unul dintre cei mai viteji căpitani ai lui Mihai Viteazul, erou național în Serbia și mare luptător împotriva Imperiului Otoman. S-a născut în anul 1521, în Insulele Poreci, pe atunci parte din Imperiul Otoman, în regiunea Timoc. Mama sa era româncă şi se spune că se trăgea din familia Basarabilor, iar tatăl său era român timocean.

Baba Novac, numit Starina Novac de către sârbi, a umat cursurile școlii de la mănăstirea din Poreci, ajungând să vorbească fluent slavona veche. De asemenea, vorbea românește și grecește. Încă de mic copil, a învăţat să mânuiască sabia în luptă şi a folosit acest talent pentru a-şi apăra credinţa ortodoxă în faţa invadatorilor otomani.

Baba Novac, în slujba lui Mihai Viteazul

Se spune că a început să lupte ca haiduc în Serbia, iar mai apoi în Oltenia, intrând în slujba lui Mihai Viteazul în timpul atacului armatei acestuia asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh. Baba Novac l-a impresionat pe Mihai Viteazul cu aptitudinile sale. La rândul său, haiducul a fost impresionat de personalitatea voievodului român, căruia i-a rămas fidel până la moarte.

Baba Novac a intrat în slujba lui Mihai Viteazul în anul 1595, probabil după lupta de la Călugăreni. Aşadar, nu era la prima tinereţe. Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul celor mai apreciaţi oameni ai lui Mihai Viteazul, a fost incursiunea din primăvara anului 1595.

Aflat în fruntea a circa 700 de haiduci, a trecut Dunărea, înaintând până la munţii Balcani. Acolo avea să aştepte oastea otomană, condusă de către Hassan Paşa. Acesta trecea munţii pentru a-l întâlni la Sofia pe sultanul Mehmed al III-lea. Căpitanul lui Mihai Viteazu a atacat această oaste, punându-l pe fugă pe Hassan Paşa, căruia i-a luat căruţele, caii, armele şi toată comoara pe care o avea.

Victoria de la Şelimbăr, din data de 28 octombrie 1599, i se datorează în totalitate. În ciuda vârstei înaintate, haiducul a reuşit să-i umilească pe capii armatei maghiare conduse de către cardinalul Andrei Bathory. Se spune că armurile căpeteniilor învinşilor au fost depuse personal de catre Baba Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. Rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman îl arată pe Baba Novac ca fiind unul dintre cei mai apreciați ostași.

După această bătălie, Mihai Viteazul l-a trimis pe căpitanul său în regiunea Banatului. Acolo a ieşit victorios în mai multe bătălii. Ulterior, haiducul l-a însoţit pe domnitorul român în campania din Moldova, unde au cucerit împreună oraşul Iaşi, înaintând până la Hotin.

Arestarea şi moartea lui Baba Novac

După scurta unire a lui Mihai Viteazul din anul 1600, voievodul român a ramas fără oştire. Baba Novac şi-a oferit apoi serviciile generalului Basta. Acest angajament nu trebuie văzut ca o trădare faţă de Mihai Viteazul, ci pur şi simplu ca pe un nou serviciu, având în vedere faptul că voievodul român nu mai avea armată şi nici susţinerea nobilimii.

“A venit la mine unul cu numele Baba Novac, cu aproximativ 100 de călăreţi şi 600 de pedestraşi, pe care i-am primit îndată în serviciu şi i-am trimis în părţile Lipovei…”, se arată într-un raport al generalului Basta către împăratul Rudolf al II-lea.

În luna februarie 1601, în timp ce se afla cu o solie la Cluj, Baba Novac a fost arestat de Dieta din Cluj, dietă formată din reprezentanţi ai aristocraţiei maghiare. Baba Novac a fost acuzat de trădare, fiind condamnat la moarte prin ardere pe rug. Acesta i-ar fi trimis o scrisoare paşei de la Timişoare, prin preotul ortodox Sascu. În scrisoare ar fi promis, contra unei sume de bani, că va indica un moment prielnic pentru a fi atacate oraşele Caransebeş şi Lugoj.

În data de 5 februarie 1601, la ora 10 dimineaţa, Baba Novac a fost ars pe rug, alături de preotul Sascu. Execuția a avut loc în prezența autorităților, nobililor și a generalului Basta. Acesta a urmărit execuția de la fereastra unei case din piața orașului. Victimele erau stropite, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat. Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate, până în momentul în care generalul Basta a decis ca cei doi să fie lăsaţi să moară. Ulterior, trupurile lor au fost trase în țeapă și expuse în dreptul fortificației orașului.^[sursa]

„Carnea lor a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăseseră din ei decât oasele lor.”, arată istoricul clujean Tudor Sălăgean.

Însuşi sultanul Mehmed al III-lea s-a arătat revoltat de sfârşitul lui Baba Novac. Acesta ar fi spus că haiducul trebuia să moară pe câmpul de luptă şi nu schingiuit.

Câteva luni mai târziu, în luna august 1601, a fost ucis şi domnitorul Mihai Viteazul. Lupta lui Baba Novac şi a lui Mihai Viteazul a fost dusă mai departe de către fiii haiducului, Gruia Novac și frații săi, numiţi Novăceştii.