Artrita este de obicei asociată cu persoanele în vârstă, dar și copiii pot suferi de această afecţiune. Artrita juvenilă, denumită şi artrita idiopatică juvenilă este cel mai frecvent tip de artrită la copii.
Artrita juvenilă poate apărea oricând până la vârsta de 16 ani, manifestându-se cu precădere la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani. Artrita juvenilă afectează între 80 şi 90 de copii din 100.000. Este o boală cronică ce provoacă dureri articulare și inflamații la nivelul mâinilor, genunchilor, gleznelor, coatelor și încheieturilor mâinilor, deși poate afecta și alte părți ale corpului.
Artrita idiopatică juvenilă nu reprezintă o singură boală ci mai multe boli, mai exact 7 la număr, reunite sub aceeaşi denumire şi care au în comun afectarea articulară.[sursa]
Artrita juvenilă poate fi gestionată
Nu există un tratament pentru artrita idiopatică juvenilă. Durerea poate fi gestionată prin intermediul unor tratamente care să amelioreze simptomele, să reducă durerea și umflarea și să prevină deteriorarea articulațiilor. Medicamentele, cum ar fi metotrexatul imunosupresor și medicamentul biologic etanercept, sunt utilizate pe scară largă. Dar aceste tratamente pot avea efecte secundare, cum ar fi scăderea capacității de a lupta împotriva infecțiilor.
Activitatea fizică este esențială pentru copiii cu artrită idiopatică juvenilă, dar uneori există îngrijorarea că aceasta le-ar putea agrava simptomele. Această afecțiune poate provoca dureri articulare, rigiditate și slăbiciune musculară, ceea ce i-ar putea împiedica pe copii să fie activi. Cu toate acestea, chiar și cu aceste provocări, exercițiile fizice sunt benefice pentru copiii cu artrită.
Artrita juvenilă nu este doar o problemă fizică. Această boală afectează conexiunile sociale și independența viitoare, necesitând mai mult decât îngrijire medicală. Adolescenții cu artrită se luptă mai mult decât colegii lor, aducând dificultăți suplimentare cu școala, alegerea carierei, păstrarea relaţiilor și dezvoltarea socială.[sursa]
Cum îi face artrita pe copii izolați
În mod special, elevii cu artrită juvenilă se luptă cu prezența și participarea. Ei pot fi nevoiți să evite unele activități fizice, ceea ce îi poate face să se simtă izolați și le poate afecta studiile.
Școlile îi pot sprijini cu programe adaptate care să răspundă nevoilor lor, ajutându-i să își gestioneze boala și să rămână implicați în școală. Acest sprijin este vital pentru succesul lor educațional și pentru perspectivele de carieră viitoare, dar absența de la școală și de la activități poate totuși să le împiedice realizările. Şi ştim cu toţii gradul de implicare în astfel de probleme al şcolilor din România.
Dacă anii adolescenței nu sunt gestionați bine, acest lucru le poate afecta mai târziu viața profesională. S-ar putea să lipsească des de la serviciu, să aibă dificultăți în a se concentra asupra sarcinilor pe care le au de îndeplinit sau să se confrunte cu dizabilități care le îngreunează munca.
Artrita idiopatică juvenilă se schimbă în timp, ceea ce poate face, de asemenea, ca munca să fie mai dificilă. Unii oameni ar putea vedea că simptomele lor se ameliorează și intră în remisiune, în timp ce alții s-ar putea confrunta cu o dizabilitate continuă. Această incertitudine face ca planificarea viitorului și găsirea unui loc de muncă potrivit să fie și mai dificilă.
Prin urmare, este esențial ca aceşti tineri săfie ajutaţi în gestionarea bolii și să fie sprijiniţi în ceea ce priveşte nevoile mentale și sociale încă din primele etape.[sursa]
Artrita juvenilă şi activitatea fizică
Un lucru care poate face diferența este participarea tinerilor la activități fizice.
Lipsa de activitate poate duce la dezvoltarea unor oase slabe și la o calitate mai scăzută a vieții, în timp ce exercițiile fizice adecvate pot contribui la întărirea oaselor copiilor, la dezvoltarea musculaturii, la îmbunătățirea capacității lor de a face exerciții fizice și la o stare generală de bine. Experții sugerează că acei copii care suferă de artrită juvenilă ar trebui să încerce să fie activi timp de 60 de minute pe zi, într-un mod care să se potrivească sănătății și simptomelor lor.
Artrita juvenilă nu trebuie să excludă participarea la sport, după cum au demonstrat jucătoarea profesionistă de golf Kristy McPherson și starul de fotbal american Charcandrick West, care și-au făurit cariere de sportivi de elită în ciuda provocărilor cauzate de afecțiunea lor.[sursa]
Cu toate acestea, copiii cu această afecțiune fac adesea mai puține exerciții fizice decât colegii lor, ilustrând necesitatea unor sfaturi clare și adaptate cu privire la modul în care copiii cu artrită juvenilă pot face exerciții fizice în siguranță. Acest sfat ar trebui să facă parte dintr-un plan mai amplu care să includă tratamentul lor medical și exerciții fizice regulate și adecvate pentru a contribui la îmbunătățirea sănătății lor și la evitarea problemelor viitoare.
Problema este că gradul scăzut de conștientizare cu privire la artrita juvenilă îi poate împiedica pe aceștia să primească sprijinul de care au nevoie pentru a se dezvolta. Prin urmare, este esențial ca adulții cu roluri influente, cum ar fi profesorii și factorii de decizie, cum ar fi politicienii și inspectorii de asistenţă socială, să înțeleagă aceste provocări pentru a îmbunătăți sprijinul acordat tinerilor care suferă de această afecţiune.
Artrita juvenilă poate să nu fie întotdeauna vizibilă, dar impactul său profund asupra vieților tinerilor se extinde mult dincolo de copilărie, influențând educația, legăturile sociale și viitoarele locuri de muncă. Recunoașterea întregului domeniu de aplicare a efectelor artritei juvenile, alături de asigurarea unui sprijin cuprinzător care să includă atât asistența medicală, cât și cea socială, este esențială pentru a le permite copiilor afectați să facă față provocărilor lor mai eficient și să ducă o viață împlinită.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
