Apollo 1, tragedia care a dus omenirea mai aproape de Lună

Apollo 1 este numele dat ulterior misiunii AS-204, fiind prima din seria misiunilor spaţiale către Lună. Acesta a fost începutul unui proiect revoluţionar dezvoltat de NASA în perioada 1960-1970, în urma căruia oamenii au reuşit pentru prima dată să ajungă pe Lună. Prima misiune Apollo a fost, însă, marcată de o tragedie. Un incendiu a izbucnit la bord, în timpul testelor, ucigând întreg echipajul.

În luna mai 1961, preşedintele John F. Kennedy a anunţat că Statele Unite ale Americii au lansat un program spaţial al cărui scop era transportarea unor echipaje de astronauţi pe Lună, până în anul 1970.

Anunţul lui Kennedy a venit în contextul în care, în data de 12 aprilie 1961, cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a devenit prima persoană care a zburat în spațiu. Acest lucru a întărit temerile americanilor de a rămâne în urmă într-o competiție tehnologică cu Uniunea Sovietică. La o zi după zborul lui Gagarin, în cadrul unei ședințe a Comitetului de știință și astronautică al Camerei Reprezentanților a SUA, mulți congresmeni au promis să sprijine un contra-program care ar asigura accelerarea Americii în această direcție.

Astfel, din dorința încrâncenată a unor personaje din administraţia americană care doreau ca SUA să fie primul stat ai cărui astronauţi pășesc pe Lună, finalizarea proiectului s-a grăbit foarte mult. Această grabă avea să se transforme într-o tragedie.

Proiectul a demarat, iar misiunile NASA fără astronauţi, realizate pentru a testa sistemul Apollo şi racheta Saturn, au început în februarie 1966.

Dezastrul Apollo 1

Prima fază a misiunii Apollo 1 consta în efectuarea mai multor teste la sol a sistemelor capsulei care urma să-i plaseze pe orbită pe cei trei astronauți, Virgil Grissom, Edward White şi Roger Chaffee. Cu toţii erau conştienţi de riscurile pe care şi le asumau, fiind pionieri ai acestui tip de misiune.

În data de 27 ianuarie 1967, astronauţii efectuau mai multe teste la capsula de comandă de la centrul pentru nave spaţiale de la NASA, care era destinat misiunilor spaţiale cu echipaj uman. Într-o atmosferă izolată din interiorul navei închisă ermetic, cei trei astronauți repetau ceea ce urmau să facă „acolo, sus“. Testau comenzile, verificau parametrii și comunicau cu centrul de control.

Deodată, tehnicienii au zărit prin hublou un fulger urmat imediat de un puternic incendiu. Focul s-a propagat cu repeziciune în toată capsula de comandă. Cuprinşi de panică, astronauţii au încercat să iasă din capsulă, însă nu au reuşit. Trapa de evacuare s-a blocat. A putut fi deschisă abia după mai multe ore, când astronauții erau deja morți.

Sursa incendiului nu a fost identificată clar niciodată. Cu toate acestea, moartea astronauților a fost atribuită unei game largi de greșeli de proiectare din primul modul de comandă al programului Apollo. Printre aceste greşeli s-a numărat utilizarea unei atmosfere presurizate cu 100% oxigen, erori de cablare și conectare, materiale inflamabile în cabină, o trapă cu deschidere spre interior care nu se deschidea în asemenea situații de urgență. De asemenea, s-au identificat probleme și la costumele purtate de astronauți.^[sursa]

Proiectul a continuat

Apollo 1 nu a fost şi ultima misiune din acest program. Fiind vorba despre supremaţia spaţială, SUA a alocat un buget suplimentar de 500 de milioane de dolari. Totul a început de la zero. Din acest motiv, a mai fost necesară prelungirea termenului de lansare cu încă 20 de luni. Tehnicienii trebuiau să se asigure că toate echipamentele sunt sigure.

Materialele inflamabile au fost înlocuite, iar legătura între diferite entităţi, constructori, contractori şi astronauţi a fost întărită pentru o comunicare mai bună. De asemenea, trapa a fost reproiectată şi putea fi deschisă cu uşurinţă atunci când astronauţii doreau acest lucru. De asemenea, s-a luat decizia ca atmosfera din interiorul navelor spaţiale să fie alcătuită din 60% oxigen şi 40% azot, adică să conţină mai puţin oxigen decât în varianta inițială.

După tragedia Apollo 1, NASA a schimbat și sistemul de numerotare a zborurilor. Astfel, următoarea lansare a primit direct numele de Apollo 4, în semn de omagiu pentru cei trei eroi pieriţi în misiunea Apollo 1.

Ulterior, lansarea navetei spaţiale AS-204 a fost desemnată misiunea Apollo 5. După doi ani şi jumătate, omenirea a trăit momentul istoric din data de 20 iunie 1969, când astronauţii Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Michael Collins au ajuns pe Lună, în cadrul misiunii Apollo 11.

Mai târziu, liderii NASA aveau să mărturisească că primul om care ar fi trebuit să păşească pe Lună era Virgil Grissom, comandantul echipajului Apollo 1, care este înmormântat în Cimitirul Militar Arlington de la marginea Washingtonului.