Anne Boleyn, destinul tragic al reginei care a fost ucisă pentru adulter

Anne Boleyn este un personaj care încă fascinează, deşi a trecut aproape jumătate de mileniu de la moartea sa tragică. Aceasta a fost regina Angliei între anii 1533 și 1536, fiind a doua soție a regelui Henric al VIII-lea, unul dintre cei mai controversaţi regi şi un reprezentant de seamă al dinastiei Tudorilor.

Anne a fost fiica lui Thomas Boleyn, primul conte de Wiltshire, și a soției sale, Lady Elizabeth Howard. A fost educată în Țările de Jos și Franța, fiind doamnă de onoare în anturajul reginei Claude a Franței. În această perioadă Anne a deprins un stil elegant, manierat şi seducător, inspirat din rafinamentul culturii franceze.

Anne a revenit în Anglia la începutul anului 1522, pentru a se căsători cu vărul ei, irlandezul James Butler. Această căsătorie planificată nu a mai avut loc. În schimb, Anne și-a asigurat un post la curte ca doamnă de onoare a primei soții a regelui Henric al VIII-lea, Caterina de Aragon.

De asemenea şi sora mai mare a Annei, Mary Boleyn, a fost rechemată în Anglia la sfârșitul anului 1519, din cauza aventurii ei cu regele Franței. Aceasta s-a căsătorit cu William Carey, care era un nobil minor. La scurt timp după nuntă, Mary Boleyn a devenit amanta regelui Henric al VIII-lea.

Anne şi-a făcut simţită prezenţa la curtea regală jucând în piese de teatru. În anul 1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de ea însă Anne Boleyn a rezistat avansurilor regelui și a refuzat să-i devină amantă așa cum o făcuse sora ei, Mary.

Anne nu voia să fie o simplă amantă. Astfel, una dintre condiţiile impuse regelui pentru a o avea era ca Henric să anuleze căsătoria cu Caterina de Aragon, pentru ca cei doi să se poată căsători. Regele a fost de acord, însă Papa Clement al VII-lea, cel care trebuia să anuleze căsătoria, s-a împotrivit. Când a devenit clar că Papa Clement al VII-lea nu va anula căsătoria, în Anglia a început slăbirea puterii bisericii romano-catolice. Iar regele era dispus să sacrifice relaţia cu Vaticanul pentru a o avea pe Anne Boleyn.

Regina Anne Boleyn

În anul 1532, regele i-a acordat Annei titlul de marchiză de Pembroke. Acesta era un titlu important pentru Casa Tudor, astfel că Anne a devenit cea mai importantă femeie din regat, care nu făcea parte din familia regală.

De asemenea, şi familia Annei a profitat de această relație. Tatăl ei a fost numit viconte Rochford și Conte Wiltshire. La marele banchet pentru a sărbători noul titlu al tatălui ei, Anne a avut prioritate în fața Ducesei de Suffolk și Norfolk, care era chiar sora regelui. Anne a ocupat locul de onoare de lângă rege, loc ocupat de obicei de către regină. Datorită intervenției Annei, sora sa Mary, devenită văduvă, a primit o pensie anuală de 100 de lire.

Henric și Anne s-au căsătorit la 25 ianuarie 1533. Thomas Cranmer, noul arhiepiscop de Canterbury, a declarat nulă căsătoria lui Henric cu Caterina. Cinci zile mai târziu, acelaşi arhiepiscop a declarat validă căsătoria dintre regele Henric și Anne. La scurt timp, Papa a semnat sentința de excomunicare împotriva regelui Henric și a arhiepiscopului Cranmer. Ca rezultat al acestei căsătorii și al acestei excomunicări, a avut loc prima ruptură dintre Biserica din Anglia și cea de la Roma. Astfel, Biserica din Anglia a trecut sub controlul regelui, acesta fiind momentul formării Bisericii Anglicane.

Anne Boleyn a fost încoronată ca regină a Angliei, la 1 iunie 1533, printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey. A fost ultima soție a unui monarh al Angliei, încoronată separat de soțul ei. Spre deosebire de orice altă regină a Angliei, Anne a fost încoronată cu coroana Sf. Edward. Până atunci, această coroană fusese folosită numai la încoronarea monarhilor.

Perioada de glorie

După ce a devenit regină, Anne şi-a stabilit reşedinţa la Palatul Greenwich, locul favorit al regelui. Tot acolo a şi rămas însărcinată, iar viaţa sa părea să decurgă perfect.

Anne Boleyn a născut prematur, iar copilul, spre dezamăgirea regelui, a fost o fată. Aceasta a fost numită Elizabeth, cea care mai târziu va deveni marea regină Elisabeta I.

Anne Boleyn nu avea doar un rol decorativ la curtea regală. Aceasta primea petiţii de la cetăţeni, primea diplomaţi în vizite oficiale şi chiar prezida întâlniri. De asemenea, regina avea un rol important în plan extern, consolidând relaţia Angliei cu Franţa.

Anne a rămas însărcinată în anul 1534, însă în jurul Crăciunului regina a pierdut sarcina. Atunci a fost prima dată când regele Henric a discutat cu arhiepiscopul Cranmer posibilitatea de a o părăsi pe Anne. Cu toate acestea, cuplul regal s-a împăcat. În luna octombrie a anului următor, Anne Boleyn era din nou însărcinată.

Se spune că regina obişnuia să cheltuie sume mari pe rochii, bijuterii şi tot felul de accesorii, precum şi pe mobilier şi decoraţiuni. Mediul în care trăia regina era pe măsura stilului său extravagant. Anne a dispus renovarea mai multor palate, pentru ca ea şi regele să locuiască în condiţii fabuloase pentru acele vremuri. Mottoul reginei era „Cea mai fericită”, iar drept blazon și-a ales un șoim alb.

Dar aceste aspecte i-au atras antipatia cetăţenilor. Anne Boleyn era acuzată de tirania guvernării soțului ei, iar oamenii se refereau la ea cu sintagme precum „târfa regelui” sau „prostituată obraznică„. Popularitatea ei a scăzut și mai mult după execuția dușmanilor săi, Sir Thomas More și episcopul John Fisher.

Anne Boleyn a fost acuzată de adulter şi condamnată la moarte

Regina a pierdut o nouă sarcină şi a reintrat în dizgraţiile regelui.

Regele Henric a declarat că a fost sedus să se căsătorească cu Anne Boleyn. În martie 1536, Henric deja o curta pe Jane Seymour, iar la 2 mai 1536 a acuzat-o direct pe Anne Boleyn de adulter, incest şi înaltă trădare.

Regele a dispus arestarea Annei, care a fost închisă în Turnul Londrei.

Presupusa crimă de care a fost acuzată regina se referea la presupuse legături amoroase cu cinci bărbați. Unul dintre aceştia era chiar fratele ei, George. Deși nu au existat dovezi, toți șase au fost găsiți vinovați atât de adulter, cât și de complot, pentru a-l ucide pe Henric al VIII-lea.

Anne Boleyn a murit executată în public, pe 19 mai 1536. Anne a fost urcată pe eşafod și, după ce a refuzat să recunoască învinuirile care i se aduceau, a fost decapitată cu sabia de către un călău francez din orașul Calais.

Deşi în timpul vieții nu a fost o regină populară, după arestare, proces și execuția sa, oamenii au început s-o simpatizeze și să dezaprobe comportamentul regelui Henric.

A doua zi după execuția Annei, Henric s-a logodit cu Jane Seymour, iar după alte zece zile, regele s-a căsătorit cu aceasta, care a fost cea de-a treia soție a sa. În total, Henric al VIII-lea a avut şase soţii.