Anna Anderson, impostoarea care s-a dat drept prinţesa Anastasia Romanov

Anna Anderson a fost un personaj extrem de controversat, fiind o impostoare care a susţinut că este Marea Ducesă Anastasia a Rusiei, fiica cea mică a țarului Nicolae al II-lea și a soției sale Alexandra Feodorovna.

În timp ce unii cred în continuare că Anna a fost, într-adevăr, fiica ultimului țar al Rusiei, alții sunt ferm convinşi, pe bună dreptate, că femeia a fost doar o impostoare. Acest lucru avea să fie dovedit prin cercetările ştiinţifice ulterioare.^[sursa]

Execuţia familiei Romanov

În data de 17 iulie 1918, după trei secole în care au condus Rusia, dinastia Romanov s-a prăbușit. Bolşevicii au preluat puterea, iar țarul Nicolae al II-lea și familia acestuia au fost săltați și duși într-un subsol din Ekaterinburg. Ţarul, alături de țarina Alexandra, și cei cinci copii ai lor – prințesele Anastasia, Olga, Maria, Tatiana și tânărul țarevici Alexei, au fost executaţi cu brutalitate.

După ce au fost omorâți, trupurile fără viață au fost îngropate într-o pădure din apropierea oraşului. Marea Ducesă Anastasia avea 17 ani la acea vreme.

După aceste evenimente tragice, a început să circule un zvon cu privire la familia țarului. Se pare că rămășițele Anastasiei nu au fost găsite, așa că s-a presupus că aceasta ar fi scăpat cumva de execuție.

Ulterior, pentru a dezinforma opinia publică internațională, sovieticii au alimentat aceste zvonuri, conform cărora unii membri ai familiei țariste ar fi supraviețuit. Aceste informaţii contradictorii despre soarta familiei imperiale au permis multor impostori să se dea drept supraviețuitori ai familiei Romanov.

Micul mormânt de lângă Ekaterinburg, unde fuseseră îngropate rămășițele țarului, ale soției sale și trei dintre fiice a fost descoperit în anul 1991. Însă trupul ţareviciului Alexei și al uneia dintre surori, Anastasia sau sora sa mai mare, Maria, nu au fost descoperite acolo. Sau, cel puţin, aşa se credea.

Cum a intrat Anna Anderson în această poveste

La doi ani de la execuţia familiei imperiale, în anul 1920, o femeie a fost observată aplecându-se peste balustrada unui pod din Berlin, Germania. A sărit în Canalul Landwehr, cu intenţia de a-şi lua viaţa. Femeia a fost salvată de un ofițer de poliție.

Întrucât nu avea niciun document asupra sa și a refuzat să se identifice, a fost internată într-un azil de boli mintale din Dalldorf sub numele de Fräulein Unbekannt, adică Domnișoara Necunoscută. A rămas acolo timp de 2 ani. În primele şase luni, a refuzat să vorbească.

Tânăra avea cicatrici pe cap și pe corp, fiind numită Anna Anderson. Era considerată antisocială, iar când a început să comunice, vorbea germana cu un accent ciudat, descris ca fiind rusesc.

La începutul lui 1922, Clara Peuthert, pacientă a azilului, a susținut că femeia necunoscută ar fi una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea. O infirmieră de la azil, Thea Malinovsky, avea să declare mai târziu că în toamna anului 1921 femeia i-ar fi spus şi ei că este fiica țarului, Anastasia.

Zvonurile s-au răspândit

Zvonurile cum că Anna Anderson ar fi fiica țarului au părăsit zidurile spitalului. Povestea începe să ia amploare, mai ales atunci când mulți dintre vizitatori confirmau asemănările dintre cele două tinere.

Nu toți cei care o vizitau pe Anna confirmau că ea ar fi prințesa, iar printre cei mai revoltați de această asociere a fost ducesa Olga, sora țarului Nicolae. Împinsă de curiozitate, a mers să o vadă pe cea care ar putea să îi fie nepoată. Aceasta susține că a văzut doar o străină, tânăra fiind complet diferită față de nepoata sa. Anna avea gura mai mare în comparație cu prințesa Anastasia, iar trăsăturile faciale erau diferite.

După doi ani petrecuți în spitalul de boli mintale, Anna Anderson a fost externată. Mulţi oameni au susţinut în continuare că Anna era prințesa Anastasia, chiar dacă cele mai apropiate cunoștințe ale țarinei au declarat că nu există asemănări între cele două. Printre susținătorii ei se aflau persoane influente, așa că Anna a primit o cameră în casa din Berlin a baronului Arthur von Kleist.

Presa din acea vreme era captivată de povestea femeii necunoscute, care a ajuns să fie considerată drept prințesa Anastasia.

Anna Anderson susținea că este fiica țarului rus, însă de fiecare dată când era întrebată de trecutul ei, devenea recalcitrantă. Acest comportament nu se manifesta doar cu persoanele străine, ci și cu cei care îi erau alături. Tânăra oferea răspunsuri pe lângă subiect atunci când era întrebată despre identitatea ei, ori avea crize de plâns. Nimeni nu putea justifica acest comportament, însă susținătorii ei o scuzau crezând că nu a trecut peste trauma suferită în urmă cu mai mulți ani.

Aceiaşi susţinători care credeau în povestea Annei au întreţinut-o şi au găzduit-o. Astfel, Anna Anderson a locuit alături de diverşi nobili în Germania, Elveţia şi chiar Statele Unite ale Americii.

Cine era în realitate Anna Anderson

Un ziar din Berlin a reușit să facă lumină în acest caz. Jurnaliștii au făcut o anchetă în anul 1927, prin care au demonstrat că Anna Anderson este de fapt Franziska Schanzkowska, o poloneză care a lucrat la o fabrică din Berlin.

Femeia se afla la muncă atunci când a avut loc o explozie în fabrică. Tânăra a suferit mai multe răni, fiind vorba despre acele cicatrici descrise mai sus, vizibile pe trupul Annei. După acest eveniment, familia sa a dat-o dispărută. Informaţiile despre Franziska sunt coroborate până la momentul în care femeia necunoscută a fost observată aruncându-se de pe podul din Berlin.

Informațiile obținute de jurnaliști au fost confirmate de un bărbat pe nume Felix. Acesta susținea că femeia necunoscută era sora sa, care dispăruse de acasă în urmă cu mai mulți ani.

Pusă față în față cu fratele ei, Anna a negat totul și a declarat în fața anchetatorilor că ea este prințesa Anastasia, fiica țarului Nicolae al II-lea.

Cazul a ajuns în instanţă, iar judecătorii nu au ținut cont de declarațiile femeii. Punând cap la cap dovezile aduse în acest caz, magistraţii au decis că Anna Anderson nu era prințesa Anastasia, ci doar o femeie cu probleme de ordin psihic.

Plecarea în SUA

După dezvăluirile jurnaliştilor, reputaţia Annei a avut de suferit. Astfel, a decis să plece în SUA. Acolo l-a întâlnit pe profesorul de istorie Jack Manahan, care era cu 20 de ani mai tânăr decât ea. Acesta i-a şi plătit Annei călătoria în SUA. Ea a intrat în SUA cu o viză pe 6 luni, iar la scurt timp înainte ca aceasta să expire, s-a căsătorit civil cu Manahan, în luna decembrie 1968.

Proaspătul soţ, fascinat de povestea Annei, se recomanda ca fiind ginerele ţarului, prezentându-se ca „Mare Duce în aşteptare”. Acesta spera că va fi introdus în cele mai înalte şi selecte cercuri ale ţarului Nicolae al II-lea. Dar realitatea a fost total diferită.

Deși Jack Manahan era destul de bogat, cei doi trăiau într-o mizerie greu de descris. De asemenea, pe lângă mormanele de gunoi, erau înconjurați de un număr mare de câini și pisici.

Pe 20 august 1979, Anna Anderson a fost dusă la spital din cauza unei probleme intestinale. O parte din intestinul Annei a trebuit îndepărtată. În timpul acestei operații, doctorul Richard Shrum a prelevat o monstră de ADN. Astfel a dorit să afle în mod oficial și incontestabil dacă Anna Anderson este sau nu este prințesa Anastasia.

Deoarece nu mai erau în viață membri ai familiei țarului, s-a folosit ADN recoltat de la prințul Phillip, soțul Reginei Elisabeta a Marii Britanii. Mama acestuia era rudă cu soția lui Nicolae al II-lea. În urma analizei genetice, s-a stabilit că cele două ADN-uri nu s-au potrivit.

În schimb, ADN-ul Annei se potrivea cu ADN-ul lui Karl Maucher, un nepot al Franziskăi Schanzkowska. Acest lucru a arătat că Anna Anderson și Karl Maucher erau înrudiți pe linie maternă, dovedind astfel că Anna Anderson a fost în realitate Franziska Schanzkowska.

Moartea Annei Anderson

În luna noiembrie 1983, Anna a fost internată într-un azil de bătrâni. Câteva zile mai târziu, Jack Manahan a scos-o din instituție pur și simplu răpind-o. Timp de trei zile, cei doi au mers cu mașina pe stăzile statului Virginia.

Cuplul a fost dat în urmărire în 13 state, fiind găsiţi de poliţie. Anna a fost din nou internată în azil.

În ianuarie 1984, Anna Anderson a suferit un accident vascular cerebral, iar pe 12 februarie 1984 a murit de pneumonie, la vârsta de 87 de ani, fiind incinerată în aceeași zi. Cenușa ei a fost îngropată în cimitirul castelului Seeon, din Germania. Soțul ei, profesorul Manahan, a murit în martie 1990.

După căderea comunismului în Uniunea Sovietică, au fost găsite rămășițele țarului, ale țarinei și ale tuturor celor 5 copii ai lor. Mai multe laboratore din diverse țări le-au confirmat identitatea după efectuarea unor teste ADN.

Rămâne în continuare neclar dacă Anna Anderson a fost cu bună știință o impostoare, sau doar o tânără traumatizată și labilă psihic care a adoptat o nouă identitate. Totodată, aceasta ar putea fi, pur şi simplu, o victimă a celor care i-au promovat povestea, care s-au folosit de ea, urmărindu-şi propriile interese.