Această pictură pe piatră, veche de 2.000 de ani, ar putea reprezenta muzica psihedelică

O serie de gravuri străvechi găsite pe niște pietre uriaşe, vulcanice, din sudul Peru ar putea reprezenta muzica interpretată în timpul unor ritualuri șamanice care implicau plante halucinogene în urmă cu 2.000 de ani. Această pictură pe piatră a mai fost investigată în trecut.

Alcătuită din ceea ce par a fi figuri umane dansatoare înconjurate de linii în zigzag și alte forme geometrice, arta enigmatică nu poate fi interpretată în mod concret, deși o nouă analiză sugerează că aceste forme abstracte ar putea reprezenta cântecele care îi transportau pe participanți în alte dimensiuni în timpul călătoriilor lor psihedelice.

Desenele precolumbiene pot fi găsite la Toro Muerto, loc care conține una dintre cele mai bogate colecții de artă rupestră din America de Sud. Un defileu deșertic, situl este presărat cu mii de bolovani, dintre care aproximativ 2.600 prezintă gravuri antice.^[sursa]

O pictură pe piatră, veche de 2.000 de ani, ar putea reprezenta muzică psihedelică

Descriind desenele într-un nou studiu, cercetătorii explică faptul că operele de artă conțin „o repetiție aproape copleșitoare a imaginilor de figuri umane dansatoare (cunoscute sub numele de danzantes), unice în regiune, și o acumulare extraordinară de modele geometrice, cel mai adesea sub forma unor linii verticale în zigzag, drepte și sinuoase, variind în lățime, uneori cu puncte sau cercuri însoțitoare”.

Încercările anterioare de interpretare a acestor zigzaguri au sugerat că acestea ar putea reprezenta șerpi, fulgere sau apă, deși autorii studiului cred că ar putea avea o semnificație alternativă.

Pentru a-și construi ipoteza, cercetătorii evidențiază asemănările izbitoare dintre desenele de la Toro Muerto și lucrările de artă tradiționale ale culturii Tukano din Amazonul columbian. În cazul acesteia din urmă, desenele geometrice au fost legate de viziunile induse de infuzia halucinogenă ayahuasca, care a fost ingerată în mod ritual de comunitățile indigene amazoniene timp de milenii.

Analizele antropologice ale acestor ritualuri au evidențiat în mod repetat importanța muzicii, șamanii cântând cântece cunoscute sub numele de icaros ca mijloc de comunicare cu zeii și de călătorie prin cosmosul spiritual.

În mod intrigant, studiile privind semnificația zigzagurilor din operele de artă Tukano au arătat că „Tukano vedeau în ele reprezentări ale cântecelor care făceau parte integrantă din ritual, având și putere de acțiune și constituind un mijloc de transfer în timpul mitic al începutului”.

Cu alte cuvinte, în contextul Tukano, aceste forme înfățișează muzica șamanică care îi încântă pe participanții la ritual sub efectele ayahuasca, transmițându-i într-o „lume paralelă” în care se pot reconecta la mitologia lor ancestrală. Aplicând aceeași interpretare la operele de artă de la Toro Muerto, autorii studiului sugerează că „danzantele centrale înconjurate de linii ondulate sunt de fapt «înconjurate» de cântece, care – întruchipând simultan energie și putere – au fost sursa transferului către o altă lume”.

Admițând că teoria lor este oarecum speculativă, cercetătorii concluzionează totuși că aceste desene pre-hispanice „au ilustrat o sferă de cultură evazivă din punct de vedere grafic: cântatul și cântecele”.

Abordând semnificația mai profundă din spatele acestor reprezentări muzicale, autorii explică faptul că „cosmosul constituia spațiul pe care șamanul l-a explorat în călătoria sa vizionară, în timp ce liniile ondulate și în zigzag ar fi putut fi vizualizări atât ale cântecelor care îl duceau în acea realitate paralelă, cât și ale senzației de a fi în acea altă lume”.