A fost Regele Arthur un personaj real? Ce se ştie despre el

Regele Arthur, conducătorul Camelotului, campionul Marii Britanii, mânuitorul sabiei Excalibur și căutătorul Sfântului Graal, este cu siguranță un personaj legendar. Probabil că sunt puțini cei din societățile occidentale care nu s-au întâlnit cu un anumit aspect al poveștii sale prin diverse mijloace de comunicare, de la cărți la emisiuni de televiziune, la jocuri video și așa mai departe. Dar, în ciuda puterii acestei figuri mitologice aparent atemporale, există o întrebare care a provocat consternarea savanților și a publicului deopotrivă: s-a bazat legenda regelui Arthur pe o persoană reală?

Din nefericire, în ciuda faptului că sunt mulți cei care cred că a existat un rege viu și viu numit Arthur, care îşi aduna cavalerii în jurul unei mese rotunde misterioase, nu există nicio dovadă istorică care să susțină această poveste.

Regele Arthur: Legenda

Cu siguranță, povestea lui Arthur nu a fost statică. Aceasta a trecut prin diverse transformări și revizuiri de-a lungul secolelor, prin care au fost adăugate mai multe dintre caracteristicile mitice pe care le recunoaștem astăzi. Așadar, pentru a înțelege individul dintr-o perspectivă istorică, trebuie să ne întoarcem în timp.^[sursa]

Cu excepția câtorva referințe disparate, nu auzim cu adevărat nicio mențiune despre Arthur până în secolul al XII-lea d.Hr. În lucrarea sa „Istoria regilor Britaniei”, călugărul galez Geoffrey de Monmouth oferă prima relatare amplă a vieții acestui personaj.

Potrivit lui Monmouth, povestea lui Arthur începe cu un eveniment destul de întunecat, pe când Merlin (un alt personaj complex, cu propria sa legendă întortocheată) l-a transformat pe regele Uther Pendragon (cu siguranță nu o persoană reală) în chip de duce de Cornwall. Acest lucru s-a întâmplat pentru ca Uther să poată petrece noaptea cu soția Ducelui, Ygerna. În timpul acestei nopți, Arthur a fost conceput în fortăreața din Tintagel.

De aici, Arthur devine un lider puternic care moștenește tronul britanic și își conduce poporul în diferite bătălii epice și sângeroase împotriva invadatorilor saxoni. Mai târziu, Arthur își extinde regatul pentru a cuprinde Irlanda, Islanda, Norvegia și Galia, dar este în cele din urmă ucis de nepotul său, Mordred.

În această relatare nu există nimic despre Camelot, Lancelot, Sfântul Graal, sabia sa celebră Excalibur, sau despre cavalerii misterioşi care au participat la Masa Rotundă. Toate aceste trăsături au fost adăugate mai târziu de către autorii care căutau să îl facă pe Arthur să se încadreze în ideile romantice ale timpului lor. Probabil că și aceasta a fost o mișcare bună, deoarece un lider din secolul al VI-lea ar fi fost probabil mai puțin „cavaleresc” și mult mai brutal.

Povestea lui Monmouth nu poate fi interpretată în niciun fel ca un fapt istoric. Chiar și în vremea sa a fost criticat pentru că a fabricat elemente în timp ce amesteca bucăți din diverse poeme și surse galeze. Ca atare, Regele Arthur pe care îl obținem este mai puțin un individ coerent și mai degrabă o supă de povești amestecate.

Dar cum rămâne cu poemele care l-au inspirat pe Monmouth? Ar putea ele să facă aluzie la o persoană reală?

În ciuda temeiurilor dubioase ale poveștii lui Arthur, există unii care susțin că narațiunea sa a fost inspirată, într-o măsură mai mică sau mai mare, de un fel de lider din secolul al V-lea sau al VI-lea care a fost surprins în poezia galeză. Adică de un personaj istoric real.

Potrivit acestor afirmații, la sfârșitul ocupației romane, a apărut un lider care i-a condus pe britanici, care deveniseră în mare parte creștini până în acel moment, împotriva invadatorilor saxoni păgâni, iar numele acestui erou a fost…Arthur. Poate.

De exemplu, într-un poem numit Y Gododdin, scris cândva între anii 540 și 640 d.Hr., un soldat căzut la datorie este comparat cu un alt personaj eroic numită Arthur. Se presupune că atunci a existat un personaj contemporan care ar fi fost suficient de ușor de recunoscut pentru ca această asemănare să fie semnificativă.

Într-un alt poem din aceeași perioadă, călugărul Gildas a amintit cum un erou numit Ambrosius Aurelianus i-a condus pe britanici la victorie într-o bătălie din secolul al VI-lea cunoscută sub numele de Bătălia de la Badon Hill. Cu toate acestea, câteva secole mai târziu, un alt călugăr numit Nennius a descris un alt războinic, numit Arthur, ca fiind cel care i-a condus pe britanici în această bătălie (și în alte 11 lupte). Este posibil ca relatarea lui Nennius să fi fost una care a inspirat istoriile ulterioare ale lui Monmouth, deși nu se poate spune acest lucru cu certitudine.

Înseamnă acest lucru că a existat cu adevărat un personaj istoric numit Arthur? Ei bine, unora le place să creadă că da, dar, sincer, nu pare să fie așa. Așa cum am menționat mai sus, cronicarilor medievali le plăcea să îmbine realitatea cu ficțiunea, iar multe dintre aceste relatări au fost create la sute de ani după evenimentele pe care pretind că le descriu.

Cu toate acestea, sunt mulți cei care țin o lumânare pentru realitatea din spatele legenderi Regelui Arthur. Din nefericire, istoria încă nu ne-a oferit nimic solid pe care să ne bazăm această speranță. Cu toate acestea, legenda cavalerilor Mesei Rotunde, coordonaţi de Regele Arhur, merită să fie dusă mai departe. Cine ştie, poate generaţiile viitoare vor descoperi mai multe lucruri interesante.