10 tipuri de turism ieşite din comun şi unde se practică

Există puţini oameni pe lumea asta care nu iubesc călătoriile.

Când vorbim despre tipuri de turism, prima dată ne vin în minte, firesc, sejururile la malul mării ori la munte.

Apoi ne gândim la excursiile în care vizităm diferite edificii, mănăstiri şi fragmente din cultura unei zone sau a unui popor străin.

Dar există şi alte tipuri de turism.

Puţin mai neconvenţionale.

De fapt, aceste tipuri de turism pot fi considerate ciudate, periculoase sau chiar nebuneşti, în funcţie de cum priveşte fiecare lucrurile.

Oricum ar fi, dacă eşti în căutare de noi aventuri şi nu prea ai idei, te invităm să lecturezi lista de mai jos, în care prezentăm cele mai bizare tipuri de turism pe care le poate practica un temerar.

10 tipuri de turism neconvenţionale

#10. Turismul experimental

Turismul experimental sună mai mult a chestie pentru hipsteri, dar este oarecum interesant.

Acest tip de turism se referă la vizitarea unor obiective în funcţie de criterii bine definite.

Astfel, „ticho-turismul” constă în vizitarea unor ziduri celebre, precum Marele Zid Chinezesc sau Zidul Plângerii.

La îndemâna tuturor este „alfaturismul”, adică vizitarea unui oraş de la A la Z.

Nehotărâţii pot miza pe „beloturism”, ale cărui destinaţii depind de o săgeată trasă pe o hartă. Pur şi simplu trasezi o linie pe care o urmezi în realitate.

„Diploturismul” ne duce pe urmele diplomaţiei, în locuri precum Versailles, Geneva, Bruxelles sau Lisabona.

Turismul „kif kif” este unul dintre acele tipuri de turism exotic. Aceta ne invită la un voiaj către localităţi ale caror denumiri sunt formate prin repetiţia unui cuvânt: Baden-Baden, Bora-Bora.

#9. Turismul în ţările sărace

Nu. Acest tip de turism nu se referă la turismul din ţara noastră.

Slum tourism sau turismul sărăciei, cum mai este numit, este acel tip de turism în care oamenii din ţări dezvoltate vizitează ţări foarte sărace ori în care diferenţa dintre săraci şi bogaţi este extrem de mare.

Destinaţii preferate pentru acest tip de turism reprezintă, în special, ţările sărace din Africa.

Dar şi ţările în care contrastul dintre sărăcie şi bunăstare este puternic reprezintă o atracţie turistică.

India, Brazilia sau Filipine, sunt ţări în care turiştii se deplasează pentru a-şi satisface această curiozitate, respectiv pentru a vedea cum trăiesc oamenii în sărăcie.

Agenţiile de turism au constatat o creştere a cererilor în aceste ţări, iar motivul îl reprezintă turismul săraciei.

Deşi faptul că există interes turistic pentru o anume regiune nu poate fi decât benefic pentru creşterea economică, părerile sunt împărţite.

Există unii oameni nemulţumiţi de practicarea acestui tip de turism, deoarece consideră că ar fi imoral ca bogătaşii să se holbeze la condiţiile mizere în care trăiesc cei săraci.

Ceea ce este adevărat pe de o parte.

Pe de altă parte, este bine ca sărăcia să fie conştientizată de oameni. Cine ştie, poate cineva cu bani şi cu o inimă mare va acţiona în urma unei astfel de experienţe.

#8. Turismul jihadist

Prin Jihad, musulmanii înţeleg folosirea tuturor energiilor și resurselor pentru a urma sistemul islamic de viață. Acest lucru este foarte important în cultura lor, întrucât doar astfel pot obține favoarea lui Allah.

Dar problema a apărut când unii au dus la extrem acest stil de viaţă cumpătat, apărând astfel ideea „Războiului sfânt” şi grupări teroriste precum ISIS, care vor să impună cu forţa aceste idei.

Problema şi mai mare a apărut când foarte mulţi musulmani din ţări precum Franţa sau Anglia au decis să plece în Siria sau Irak pentru a asista la cum militanţii jihadişti duc această luptă.

Problema uriaşă este că unii dintre cei care practică turismul jihadist decid să lupte în acest război, alăturându-se grupărilor teroriste.

Deşi majoritatea ţărilor nu văd cu ochi buni faptul că cetăţenii lor aleg să viziteze astfel de ţări, nu prea au ce să facă, întrucât nu pot încălca dreptul acestora la libera circulaţie.

Frica apare din cauza faptului că aceşti cetăţeni care pleacă în scop turistic, se pot radicaliza, devenind atacatori atunci când revin în ţara de provenienţă.

#7. Turismul ilegalităţilor

Legislaţia este diferită de la stat la stat.

Astfel, în unele cazuri, fapte considerate ilegale în unele ţări, pot fi considerate legale în altele.

Aşa a apărut acest tip de turism, în care oamenii vizitează anumite ţări, special pentru a întreprinde anumite activităţi considerate ilegale în ţara lor.

De exemplu, vânatul anumitor tipuri de animale sau trasul cu arme puternice.

În Las Vegas, de exemplu, acest tip de turism este foarte dezvoltat, existând numeroase poligoane de tragere, cu arme de calibru mare, automate, semi-automate etc.

#6. Turismul atomic

După cum îi spune şi denumirea, acest tip de turism se practică în destinaţii celebre pentru folosirea armelor nucleare.

În celebrele Hiroshima şi Nagasaki, oraşele japoneze distruse de bombe atomice în cel de-Al Doilea Război Mondial, există muzee cu tematică nucleară.

Dar mai există locuri celebre din acest punct de vedere.

Un astfel de loc este şi poligonul de testare nucleară Trinity din New Mexico, SUA.

Aici a fost detonată prima bombă atomică din lume, în data de 16 iulie 1945. Accesul în acest poligon se face doar de două ori pe an, atrăgând din ce în ce mai mulţi curioşi.

De asemenea, şi oraşele Cernobîl  şi Prîpeat, din Ucraina, reprezintă o destinaţie turistică pentru cei pasionaţi de domeniul nuclear.

Accidentul din anul 1986, când a explodat un reactor al Centralei Atomoelectrice, a făcut ca nivelul radiaţiilor să fie foarte ridicat, lucru care a dus la evacuarea oraşului şi a împrejurimilor.

În prezent, Cernobîl are câteva sute de locuitori permanenţi, în timp ce Prîpeat a fost complet părăsit. Cu toate acestea, turiştii curioşi vizitează ruinele centralei şi imobilele părăsite din cele două oraşe în fiecare an.

#5. Tipuri de turism – vizitarea cimitirelor

Fiecare om reacţionează la anumiţi stimuli. Iar acest lucru face ca unora să le facă plăcere să viziteze cimitire.

Să nu ne gândim neapărat la fetişuri ciudate.

Există, de exemplu, oameni fascinaţi de istorie, cărora le place să viziteze locurile de veci ale unor personalităţi marcante, precum oameni politici celebri, scriitori, artişti sau eroi.

O altă atracţie o reprezintă pietrele funerare.

Unul dintre cele mai celebre cimitire, care atrage turişti din toată lumea este Cimitirul Vesel din Săpânţa.

Acesta este faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate.

Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

Un alt exemplu îl reprezintă cimitirele englezeşti din Epoca Victoriană. Ştim că oamenii din acea perioadă aveau o atracţie pentru lucrurile morbide, precum fotografiile postmortem.

Deşi după cele două Războaie Mondiale a mai scăzut apetitul englezilor pentru cimitire, oamenii încă le vizitează în scop turistic.

#4. Turismul narcoticelor

Unul dintre cele mai populare tipuri de turism, într-o creştere continuă, îl reprezintă turismul pentru folosirea drogurilor.

Ţări precum Olanda, Canada şi unele state din SUA au legalizat consumul de marijuana în scop recreaţional.

Oamenii au înţeles că se pot aduce bani grei la bugetul de stat din legalizarea acestor substanţe şi că oricum nu pot combate fenomenul.

Astfel, turiştii aleg aceste destinaţii şi pentru consumul de droguri în scop recreaţional, pe lângă celelalte atracţii turistice pe care le oferă ţările respective.

Drogurile periculoase, precum cocaina, nu se vinde legal în nicio ţară din lume. Dar în unele, precum Columbia, este mult mai uşor de procurat această substanţă. Şi mult mai ieftin.

Turismul pentru consumul de cocaină a crescut în Columbia în ultimii ani şi datorită faimei aduse de Pablo Escobar.

Dacă în ţările europene un gram costă între 100-300$, în Columbia se vinde la colţ de stradă cu preţuri între 7-15$.

Autorităţile columbiene nu prea îi deranjează pe dealeri, întrucât îşi primesc partea.

Trebuie avut în vedere că este ilegal consumul de cocaină şi nu îl recomandăm.

#3. Turismul pentru vizitarea dezastrelor

Nimeni nu-şi doreşte să fie victima unui dezastru.

Cu toate acestea, există oameni care sunt curioşi de efectele unui dezastru şi de ce lasă în urmă o astfel de nenorocire.

Turismul pentru vizitarea rezultatelor dezastrelor a crescut în ultimii ani, după ce s-au produse mai multe cutremure şi tsunamiuri care au distrus totul în calea lor.

Aparent, oamenii au o curiozitate bizară în ceea ce priveşte ruinele lăsate în urmă de furia naturii.

Oraşul Pompeii, distrus de erupţia vulcanului Vezuviu în anul 79, a fost acoperit de un strat gros de cenuşă. Aceasta reprezintă o atracţie turistică, întrucât relevă puterea naturii şi neputinţa oamenilor în faţa acesteia.

De asemenea, şi vechile edificii distruse în urma unor războaie reprezintă atracţii turistice.

Pearl Harbor, din SUA, bombardat de japonezi în cel de-Al Doilea Război Mondial este vizitat în mod regulat de turiştii pasionaţi de istorie.

Totodată, lagărele de concentrare naziste fac parte din această categorie.

#2. Turismul în scop sinucigaş

Deşi sună foarte macabru, acest tip de turism există şi este practicat de pacienţii care suferă de boli în fază terminală şi vor să-şi încheie socotelile cu viaţa într-un mod relativ relaxant.

Elveţia este singura ţară în care se practică sinuciderea asistată. Oamenii bolnavi în fază terminală din toată lumea pot să-şi găsească sfârşitul într-un mod „civilizat”.

Dacă un bolnav în fază terminală, aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, decide să-şi scurteze agonia şi să-şi ia singur viaţa, dar este incapabil, fizic, de orice acţiune, nu are altă posibilitate decât să ceară ajutorul celor din jur.

Adesea, aceştia sunt tocmai cei care au grijă de bolnav şi care sunt obligaţi legal, deontologic şi moral să îl refuze.

Spre deosebire de eutanasie, care înseamnă provocarea morţii unei persoane la cererea acesteia, sinuciderea asistată nu presupune asumarea actului final.

În acest caz, familia sau medicii ajută pacientul să se sinucidă, la cererea repetată şi bine analizată a acestuia.

„De exemplu, pacientului i se prescrie o reţetă cu o substanţă letală, i se indică cum să oprească singur aparatele de resuscitare sau i se oferă o mască şi un tub cu un gaz care provoacă moartea” (revista Colegiului Medicilor din Iaşi, “Bioetica”, vol. 2, nr. 2).

#1. Turismul sexual

Ca şi în cazul turismului pentru consumul de substanţe interzise, şi turismul sexual a devenit o afacere profitabilă în ţările civilizate, unde lucrurile se pot ţine, oarecum, sub control.

De fapt, odată cu reglementarea prostituţiei, sexul a început să se vândă nu numai prin intermediul cărţilor sau al filmelor, ci şi prin oraşe care încetul cu încetul şi-au format celebrele cartiere roşii.

Iar lumea este atrasă de mirajul unui stil de viaţă neacceptat de majoritatea culturilor europene, religia şi etica fiind total opuse unei astfel de depravări trupeşti.

În cele mai multe cazuri, se întâmplă ca turişti din ţări dezvoltate să călătorească în zone mai sărace, precum Thailanda, Bangladesh sau Filipine, unde prostituţia reprezintă o sursă importantă de venit.

Dar există şi turismul sexual practicat în ţările dezvoltate, precum Olanda.

Dincolo de o viaţă de noapte agitată şi apreciată de către turiştii din întreaga lume, zona „Red Light District” din Amsterdam, este celebră pentru toleranţa faţă de femei care îşi vând trupul pe bani, expuse pe la toate vitrinele.

Acest tip de turism se mai practică în oraşe celebre, precum Praga, Hamburg, Copenhaga sau Madrid.