10 motive pentru care Cavalerii Templieri au fost cei mai aprigi luptători din istorie

De-a lungul istoriei au existat multe popoare care şi-au extins dominaţia prin forţa militară, însă este greu de stabilit cine au fost cei mai aprigi luptători ai tuturor timpurilor. Cu siguranţă, Cavalerii Templieri se pot încadra fără probleme în această descriere.

După ce forțele creștine au cucerit Ierusalimul în anul 1099, europenii au început să facă pelerinaje în masă în Țara Sfântă. Pe drumul lor, erau adesea atacați de bandiți sau chiar de către cavalerii cruciați.

Pentru a-i proteja pe călători și pentru a ajuta la apărarea noilor state creștine din Orientul Mijlociu, un mic grup de luptători a format o organizaţie denumită Sărmanii Soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon, cunoscuți și sub numele de Cavalerii Templieri.

În următoarele două secole, Ordinul Templierilor a devenit o forță politică și economică puternică în întreaga Europă, făcând istorie într-un mod atât de dramatic încât unii oameni încearcă și astăzi să îi imite.^[sursa]

10 motive pentru care Cavalerii Templieri au fost cei mai aprigi luptători din istorie

#1. Cavalerii Templieri au creat un tip complet nou de războinic sacru

Știți toate acele legende despre cavalerii regelui Arthur care caută Sfântul Graal și exemplifică virtuțile creștine? Înainte de Cavalerii Templieri, acestea nu ar fi avut prea mult sens. În prima parte a Evului Mediu, cavalerii erau văzuți ca niște huligani, care invadau ținuturile și jefuiau satele pentru a-și umple buzunarele. Cavalerii Templieri, însă, au creat un model diferit, în care membrii Ordinului erau călugări, care jurau să trăiască în sărăcie, castitate și supunere și se angajau să lupte împotriva „necredincioșilor” în Țara Sfântă.

Promițând să servească cauza creștină, aceștia au primit recunoașterea papală la conciliul de la Troyes, din Champagne, în anul 1129. În mod semnificativ, în poveștile despre Cavalerii Mesei Rotunde scrise în secolul al XIII-lea, cel mai perfect cavaler sfânt, Sir Galahad, poartă un scut alb cu o cruce roșie, care era simbolul Cavalerilor Templieri.

#2. Nu glumeau când era vorba de disciplină

Conform „Regulii Templierilor”, un cod detaliat care reglementa comportamentul zilnic, cavalerii trebuiau să ducă o viață austeră. Cavalerii puteau mânca carne doar de trei ori pe săptămână, cu excepția sărbătorilor speciale, deoarece se înțelegea că mâncatul cărnii corupe corpul.

Blănurile și hainele elegante erau interzise. La fel și pantofii ascuțiți și șireturile de pantofi, întrucât „aceste lucruri abominabile aparțin păgânilor”.

Bineînțeles, castitatea era o necesitate, iar templierilor le era interzis să sărute orice femeie, chiar și pe propria mamă. Încălcarea regulilor putea însemna să primești o bătaie, să fii alungat din frăție sau să fii nevoit să iei masa pe jos.

#3. Cavalerii Templieri refuzau să se predea

În timpul Cruciadelor, unele forțe creștine erau armate de amatori cu o pregătire minimă. Nu și Cavalerii Templieri. Aceștia erau foarte bine pregătiți și au devenit cunoscuți ca luptători feroce.

Templierii au acționat ca forță de avangardă într-o serie de bătălii ale Cruciadelor, inclusiv în Bătălia de la Montgisard, când au ajutat forțele creștine, mult depășite numeric, să învingă o armată condusă de marele comandant musulman Saladin.

O parte din această înverșunare provenea probabil din devotamentul religios, care le permitea să vadă încălcarea jurămintelor lor ca pe o soartă mai rea decât moartea. Regula Cavalerilor Templieri le cerea să nu se retragă, să nu se predea și să nu atace niciodată fără să li se ordone acest lucru – caracteristici excelente pentru orice armată care trebuie să rămână disciplinată.

#4. Erau gânditori strategici, precum și luptători zeloși

Deși erau cunoscuți pentru evlavia lor și pentru disponibilitatea de a lupta pentru răspândirea creștinismului, Cavalerii Templieri îi sfătuiau uneori pe camarazii lor cruciați împotriva acțiunilor pripite.

Creștinii europeni care ajungeau pentru prima dată la Ierusalim doreau adesea să lupte cu musulmanii cât mai repede posibil. Templierii, care se aflau în zonă de ani de zile și aveau unele relații de prietenie cu arabii locali, trebuiau uneori să explice că alegerea unei anumite lupte nu era o idee prea bună.

„Nu ar fi improbabil ca templierii să pară uneori insuportabil de atotștiutori pentru cei care tocmai sosiseră din Occident”, potrivit lui Ann Gilmour-Bryson, istoric la Universitatea din Melbourne. Bineînțeles, asta nu i-a făcut pe Cavalerii Templieri să fie un fel de pacifiști. Ei doreau doar să își construiască armate mai mari pentru a putea zdrobi efectiv forțele musulmane.

#5. Pentru niște cavaleri săraci, erau incredibil de bogați

În timp ce, în mod individual, au jurat să trăiască în sărăcie, Ordinul ca întreg a devenit uimitor de bogat. A ajutat faptul că o bulă papală emisă de Papa Inocențiu al II-lea i-a scutit de plata oricăror taxe.

Templierii au colectat donații din toată Europa. Regii și reginele le-au dăruit proprietăți uriașe. De exemplu, Alfonso I de Aragon le-a lăsat prin testament o treime din regatul său.

Oamenii obișnuiți au făcut, de asemenea, donații prin testament, lăsând Ordinului mici loturi de pământ care se adunau la averea totală. Astfel, Cavalerii Templieri au ajuns să dețină castele, ferme și o întreagă flotă de nave, precum și întreaga insulă Cipru. Dar Templierii nu s-au agățat doar de aceste posesiuni. Le-au folosit pentru a genera și mai multă bogăție, făcând comerț cu recolte, lână și vin în întreaga Europă și arendând terenuri fermierilor.

#6. Templierii erau o societate de servicii financiare cu servicii complete

Scopul inițial al Cavalerilor Templieri a fost acela de a păzi pelerinii care călătoreau spre Ierusalim, așa că erau conștienți de pericolul pe care îl reprezentau tâlharii în lunga călătorie. Așa că au înființat un sistem care să îi ajute.

Călătorii puteau depune bani la Biserica Templului din Londra și primeau o scrisoare de credit pe care o puteau răscumpăra la Ierusalim. De asemenea, au oferit multe alte servicii financiare pentru monarhi și elite.

În anii 1200, au primit bijuteriile coroanei engleze ca garanție pentru un împrumut. Iar atunci când regele Henric al III-lea a vrut să cumpere insula Oleron, Ordinul nu numai că a intermediat afacerea, dar a și colectat plăți în rate de la rege. Trezoreria franceză i-a folosit, de asemenea, pe Templieri ca un fel de subcontractori pentru multe dintre funcțiile sale.

#7. Cavalerii Templieri au înțeles cum funcționau instituțiile islamice

Unii cercetători cred că Templierii au ajutat la importul de idei şi principii musulmane care au transformat sistemele juridice și educaționale occidentale. De exemplu, Inns of Court din Londra, instituții juridice formate în perioada medievală cu legături cu Templierii, au unele asemănări izbitoare cu madrasele construite în jurul moscheilor, unde învățații sunniți dezbăteau legea.

Această legătură ar putea ajuta la explicarea motivelor pentru care dreptul comun englez diferă de sistemele romane în moduri semnificative.

Sistemul de menținere a colegiilor printr-o dotare perpetuă ar putea, de asemenea, să își datoreze originile modelelor musulmane observate de Cavalerii Templieri. Waqf-ul, un dispozitiv juridic din dreptul islamic, i-a ajutat în mod similar pe savanți să-și mențină independența în Orientul Mijlociu medieval. Walter De Merton, un om de afaceri care avea legături cu Ordinul, a fondat Colegiul Merton, care a fost un pionier al acestui sistem în Anglia.

#8. Erau atât de puternici încât un rege a intrat în război cu ei

Forțele musulmane au recucerit Ierusalimul în anul 1187, iar în secolul care a urmat forțele cruciate au fost alungate din Orientul Mijlociu.

Cavalerii Templieri au stabilit o nouă bază centrală la Paris. Dar regele Filip al IV-lea nu a fost o gazdă dornică să îi primească. Regele era foarte îndatorat, iar Ordinul a refuzat să îi acorde noi împrumuturi. Cavalerii vorbeau, de asemenea, despre formarea propriului lor stat în sud-estul Franței. În acest moment, eșecul Cruciadelor și bogăția de invidiat a Templierilor le scăzuse reputația. Dacă până atunci Biserica susținuse Ordinul, Papa Clement al V-lea se afla acum împotriva lor.

#9. Căderea lor a fost la fel de dramatică ca și restul poveștii lor

În zorii zilei de vineri, 13 octombrie 1307, oficialii francezi au apărut la fiecare casă a Templierilor din țară și i-au arestat pe toți cei care se aflau acolo. Regele i-a pus pe membrii Ordinului să fie torturați în adevăratul stil medieval, folosind înfometarea, privarea de somn, arderea picioarelor și tortura.

Sub tortură, Templierii au mărturisit tot felul de comportamente păcătoase și criminale: scuipatul pe cruce, sărutul și sexul între membrii Ordinului, negarea lui Hristos și închinarea la idoli falși. În următorii câțiva ani, zeci de Templieri au fost arși pe rug. Papa a dizolvat în mod oficial ordinul în anul 1312. Cu toate acestea, atât Papa, cât şi regele au avut o soartă cumplită după uciderea ultimului lider al Ordinului.

#10. Au rămas influenți mult timp după ce au dispărut

În secolul al XVIII-lea, organizațiile frățești, în special francmasonii, au adoptat idei și simboluri ale Templierilor. Astăzi, francmasonii pot face parte în continuare dintr-un ordin fratern, denumit informal Cavalerii Templieri. Membrii trebuie să se angajeze să protejeze și să apere credința creștină.

Ordinul apare, de asemenea, în tot felul de culturi pop. În jocul video Assassin’s Creed, Cavalerii Templieri sunt prezentați ca o putere milenară ocultă și misterioasă. În „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown, aceștia sunt o organizație la fel de misterioasă, care încă funcționează în epoca modernă.

Cavalerii Templieri istorici au inspirat, de asemenea, cartelul de droguri cu același nume, care a operat în Mexic în ultimii ani. Banda a publicat o carte de reguli ilustrată cu cruci și cavaleri călare, care pretinde că îi obligă pe membri să respecte un cod de etică, inclusiv să îi ajute pe cei săraci, să respecte femeile și copiii și să nu ucidă pentru bani. Mistica unei organizații puternice din punct de vedere politic și economic, cu linii directoare etice puternice bazate pe pietate religioasă, este în mod clar o idee care vorbește cu putere multor oameni la mai bine de 700 de ani de la sfârșitul adevăraților Cavaleri Templieri.