Zona de confort şi bunăstarea financiară – Problemă de educaţie?

6 min


Se spune că în viaţă banii nu contează, însă viaţa ne arată că este strâns legată de numărul lor. În zilele de astăzi, copiii au educaţia banilor încă de mici. Ei învaţă ce sunt şi cum se cheltuie. Mai târziu, învaţă cum se produc aceşti bani.
Educaţia oferă un ajutor în ambele sensuri. O educaţie corectă şi sănătoasă ar trebui să înveţe copiii să fie chibzuiţi cu ceea ce produc. Cred că până la urmă totul se poate reduce la două resurse:
1. Timpul alocat producerii banilor;
2. Munca, efortul fizic sau intelectual depus pentru aceeaşi cauză.

Ca persoană matură, acestea sunt singurele resurse ce se investesc în procesul de a crea venituri.

Dacă ziua are doar 24 de ore, deja ai o limită şi întotdeauna, în tot ceea ce faci, vei avea această limită. Nu vei putea investi mai mult de 24 de ore pentru a genera mai mult venit. De fiecare dată, al doilea set de 24 de ore este deja a doua zi.

Munca, resursele fizice sau intelectuale, sunt epuizabile şi ele, pentru că îţi poţi pierde sănătatea fizică sau mentală dacă faci abuz de investirea acestei resurse.

Putem calcula bunăstarea ca fiind un echilibru al investirii celor două resurse. Astfel, dacă într-un timp relativ scurt reuşim să investim puţină muncă cu un efect maxim din punctul de vedere al veniturilor financiare, am putea defini şi bunăstarea ideală. Cine nu ar vrea să fie posibil să muncească o singură ora pe zi (sau chiar şi mai puţin) cu un minim de efort şi un maxim de venit? Puţini sunt cei care ar refuza o astfel de ofertă … nu?

Din nou vine educaţia şi ne învaţă ce ar trebui să facem pentru a maximiza o bunăstare similară. Înveţi să exploatezi talentul, calităţile şi resursele personale pe care le poţi investi. Ajungi să-ţi contabilizezi activităţile, şi să faci la un moment dat exact ceea ce îţi place, atât timp cât îţi place pentru un indice de bunăstare cât mai ridicat.

Totuşi, pe drum, eşti împiedicat. Te împiedică şcoala, care nu va exploata niciodată ceea ce tu poţi face ca om şi te va îndoctrina să faci ca restul. Te împiedică societatea în care trăieşti, pentru că nu poţi face ceva ce îţi place, care să nu fie căutat (deşi absolut toate rezultatele unei munci sunt apreciate – câteodată prea târziu). Te împiedică sistemul, astfel construit încât să depindă de bani, despre care se spune că sunt “sângele” unei economii …

În majoritatea locurilor în care te uiţi, vezi legături ce te împiedică pe tine să vii cu ceva original dar care să îţi placă. Şi ajungi să îţi creezi o “zonă de confort”, te transformi într-o persoană ce produce şi cheltuie. Nici nu îţi dai seama că tu eşti un individ unic, cu propriile resurse ce pot fi investite real, concret, care să-ţi ofere o bunăstare pe toate planurile.

Imaginați-vă situația:

Alin este un angajat cu un salariu care abia îi permite să plătească în fiecare lună creditele sale de origine și de televiziune și alte nevoi de bază (… inclusiv bere și țigări). El simte nevoia de a câștiga mai mult. El este, de asemenea, supărat pe şeful lui, despre care ştie că face bani. Mult mai mulţi decât el.

Alin ştie că trebuie să lucreze 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Pentru toată viața lui! De asemenea, el știe că, după 35 de ani de muncă grea, atunci când se va pensiona, situația sa financiară va fi chiar mai rea decât în prezent. El ştie toate acestea, el are o imagine clară pentru tot. De aceea, el simte nevoia de a schimba ceva.

Pentru asta el declară război modului normal în care se desfăşoară lucrurile. La pauza de masă încearcă alte oportunităţi de afaceri. El se simte un pic mai bine pentru că, cel puțin a facut ceva în direcția bună. Dar apoi el se duce acasă, şi îşi găsește televizorul HD 3D cu o diagonală de 80” clasa inteligent – care-l cheamă necontenit ca o sirenă. Telecomanda este gata pentru a fi luata cu mândrie după o seară plină şi, prăbușit în canapea, se uită prin fereastra electronică de 80” la ceea ce fac alții în mod activ în lume.

Noaptea vine repede, e timpul pentru a merge la culcare, pentru a fi gata pentru o nouă zi la locul de muncă, pentru a face pe cineva un pic mai bogat iar pe el însuşi un pic mai frustrat. Şi aşa mai departe … an după an. Situaţia sa nu se va îmbunătăți, iar papucii și TV-ul îi vor da confort suficient pentru a-l trage de la o altă viață poate mai luminoasă. A face ceva diferit ar putea fi obositor, probabil riscant … chiar dureros. Acest lucru l-ar scoate din zona sa de confort.

Cred că până la urmă, cu toţii ar trebui sa ne autoeducăm aceasta “zonă de confort”, să decidem pentru bunăstarea noastră, şi să tindem activ către mai mult.

Ţie ce ţi-ar plăcea să faci în zona ta de confort pentru bunăstarea ta financiară?

¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨

Articol scris de FlorianSFI


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

Care este reacţia ta?

Furios Furios
0
Furios
Trist Trist
0
Trist
Drăguţ Drăguţ
0
Drăguţ
La naiba La naiba
0
La naiba
Nu-mi place Nu-mi place
0
Nu-mi place
Îmi place Îmi place
0
Îmi place
LoL LoL
0
LoL
Cool Cool
0
Cool
WTF WTF
0
WTF
Utilizatori

3 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Interesant… unii chiar se multumesc cu putin doar pentru ca li se pare prea dificil sa schimbe ceva. Parca e in natura noastra sa apelam la „e bine si asa”..

  2. Cunosc persoane carora le poti da toate uneltele necesare dezvoltarii lor, le poti arata alte persoane care odata candva au fost la fel ca ei, si carora le poti chiar arata sprijinul tau in tot ceea ce vor ei sa faca si …totusi … revin la telecomanda.
    Diferenta o face exact vorba aceea legata de cutit si de os, pentru ca cei care nu au ajuns acolo gasesc refugiul in telecomanda.
    Persoane care ajung la vorba voastra „e bine si asa” tocmai pentru ca nu vor sa se afirme …