Noi suntem aici să ne urâm sau să ne iubim?

5 min


Societatea de după anul 2000 are o caracteristică de bază: e influenţată masiv de aparenţe. Şi e valabil de la clasa politică până la ultimul om al străzii. Dacă ar fi să faci o statistică cu ceea ce te face să pierzi cel mai mult timp şi energie inutil, chiar dacă eşti cel mai mare idiot, tot vei ajunge la concluzia sigură: URA.

Cu ce te ajută să urăşti, de fapt? Ştii că totul este doar în creierul tău? Înjuri scuipând toţi politicienii pe care tot tu îi votezi, şi până şi în cabina de vot arunci un blestem mic de genul „Toţi sunt la fel, lua-i-ar dracu'”. Fie aşa, fie arunci ştampila la mişto, dar în esenţă, principiul e acelaşi. Şi uite aşa, toţi, dintr-un tot, ajungem să fim exact ca o turmă de oi.

Gigel a fost primar acum 20 de ani şi a lăsat comuna fără bani. Acum înjură primarul actual. Ghici de ce… Aha. Pentru că fură!

Dacă în loc de 1 din 10, ar fi măcar 8 din 10 oameni care să spună „Toţi suntem la fel, lua-ne-ar dracu'” şi să îşi facă treaba aşa cum trebuie în pătrăţica lui, am trăi într-o lume de 8 ori mai bună. Nu o spun eu, ci matematica. Te poţi concentra s-o prinzi pe asta? Este atât de simplu!

Ce gândeşti în general, se transpune în realitatea ta mai mult decât crezi. Ura îţi acaparează comportamentul şi te fură cu totul la un moment dat.

Îţi urăşti şeful. De fapt, urăşti cam toată conducerea, mai puţin şeful ăla de treabă care îţi mai face câte un favor din când în când. Vezi că eşti nesimţit? Pentru că ştim amândoi că nu ai apreciat niciodată un gest frumos făcut de un şef pe care îl urăşti din oficiu, şi habar nu ai de ce.

Îţi urăşti colegul despre care ai auzit de la alţi colegi, dar nu de la el, că te înjură pentru că i-ai cumpărat cândva o şaorma cu sos iute în loc de sos picant. Dar când te întâlneşti cu colegul… îl saluţi şi îl respecţi, pentru că tu ştii ce înseamnă bârfă şi ştii că regula de bază este să nu-i spui omului direct în faţă ce ai de spus. Mai ales când inventezi lucruri de dragul de a-ţi alimenta frustrările. Totul se rezumă la o ură nejustificată.

Sau eşti patron? Dacă eşti vreun pui de şef sau chiar mai mult, evident că urăşti ceilalţi şefi şi că abia aştepţi să facă un pas greşit şi tu să nu faci niciunul şi să fii evidenţiat. Evident că nu faci niciun pas greşit pentru că trebuie să fii mai bun ca ceilalţi, nu pentru că aşa e normal. Ironic, nu? Mă rog, noi o numim total ipocrit „concurenţă”, dar concurenţa este altceva, nu e interesant, nu o să explic.

Şi pot continua la infinit. De ce atâta ură? Toţi suntem oameni şi avem pretenţia să împărţim acelaşi Pământ. Dar tu de ce urăşti? De ce te uiţi urât la mine, sau la altul? Nu putem fi la fel, de asta fiecare e mai bun la ceva.

Cel mai urât este că tu nu eşti conştient că îţi alimentezi frustrările cu ură tot mai multă, de asta ajungi la 40 de ani să te întrebi de ce te enervezi aşa uşor, de ce nu mai agreezi oamenii, de ce eşti anti-social. Hai că te-ai prins. Doar nu credeai că numai tutunul provoacă dependenţă?!

Şi, în final, cel mai trist este că oricât de mare ai fi, eşti prea mic pentru a-ţi da seama cât de mic eşti. De asta la 80 de ani vei începe poveştile cu „Doamne, cum au trecut anii”… SUCCES!


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

Care este reacţia ta?

Furios Furios
0
Furios
Trist Trist
0
Trist
Drăguţ Drăguţ
0
Drăguţ
La naiba La naiba
1
La naiba
Nu-mi place Nu-mi place
0
Nu-mi place
Îmi place Îmi place
0
Îmi place
LoL LoL
0
LoL
Cool Cool
0
Cool
WTF WTF
0
WTF
Andrei

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.